<p><span style=”font-weight: bold;”>Sunt 40 de ani de la explozia reactorului de la Cernobîl, iar o parte dintre radionuclizii eliberați atunci, în special Cesiu-137, nu au dispărut, ci s-au redistribuit în mediu, rămânând mai ales în ecosistemele forestiere, acolo unde ciclurile naturale de regenerare — frunză, sol, rădăcină — permit o recirculare lentă și o acumulare locală în timp.</span></p> <p>Astăzi am efectuat măsurători în mai multe zone din Iași, atât în mediul urban, cât și în pădurile din jur — Dobrovăț, Cetățuia, Valea Ursului — dar și pe diferite bulevarde din oraș, pentru a avea o comparație directă între ecosisteme, la altitudini difetite.  Măsurătorile au fost realizate cu un detector personal Geiger-Müller SOEKS 112, exprimând debitul de doză în microsievert pe oră.</p> <p>Rezultatele sunt coerente și sugestive: în pădure am înregistrat valori între 0,14 și 0,17 microsievert pe oră, iar în oraș între 0,05 și 0,11 microsievert pe oră. Diferența este clară și constantă: în mediul forestier valorile sunt, în general, aproximativ duble față de cele urbane (în anumite cazuri).</p> <p>Important însă: aceste valori se încadrează în fondul natural de radiație și, raportate la expunerea anuală, rămân în intervalele recomandate pentru populație. Chiar dacă în pădure nivelurile sunt mai ridicate, ele se situează în aceeași plajă de variație naturală, fără a indica depășiri sau situații de avarie.</p> <p>Această diferență reflectă modul diferit în care mediile naturale gestionează radionuclizii. Solul bogat în materie organică, stratul de humus, mușchii și ciupercile funcționează ca un sistem de retenție și recirculare, spre deosebire de mediul urban, unde suprafețele sunt mineralizate și supuse unor procese continue de diluție.<br /> Din punct de vedere științific, există un interes real pentru analiza efectelor expunerii la doze mici de radiație. Un exemplu relevant este studiul publicat în revista Scientific Reports (Nature): Beneficial effects of low dose radiation⁠, care arată că o doză mică de radiație poate activa mecanisme antioxidante și poate reduce transformarea malignă a celulelor prin diminuarea speciilor reactive de oxigen (ROS). Mai mult, studiul indică faptul că dozele mici pot induce un răspuns celular defensiv și pot influența procese precum migrarea și invazia celulară, fără a produce moarte celulară.. În literatura de specialitate sunt discutate și efecte precum stimularea răspunsului imun sau activarea mecanismelor de reparare ADN, însă aceste rezultate sunt în principal experimentale și rămân încă dezbătute la nivelul comunității științifice. Unele rezultate dunt încă contradictorii. (<a href=”http://doi.org/10.1016/j.cotox.2022.02.008″>https://doi.org/10.1016/j.cotox.2022.02.008</a>)<br /> </p> <p><span style=”font-weight: bold;”>În consecință, valorile măsurate nu indică o situație de risc, dar oferă o imagine reală și măsurată a modului în care ecosistemele diferite pot conserva sau dispersa radionuclizii pe termen lung. (<a href=”http://www.facebook.com/silviugurlui/posts/pfbid02DTR9YLKVqz4PemEbJf98FzwbbrE5mJk7e6hki6kkqEUkVxXtvzZVyvQyhB4snSnDl”>Silviu Gurlui</a>)</span></p> <p><span class=”subtitlu”>ActiveNews amintește CE A FOST ACOLO</span></p> <p><span style=”font-size: 12pt; font-weight: bold;”>Considerat cel mai grav din istorie, accidentul nuclear de la Cernobîl, produs pe 26 aprilie 1986, a distrus viețile a milioane de oameni. La acest lucru a contribuit și lipsa de reacție a autoritaților sovietice care au ascuns timp de mai multe zile cumplitul dezastru. </span></p><br /> Explozia care a avut loc la 26 aprilie 1986, la ora 01.23 noaptea, a ridicat dala superioară a reactorului, cu o greutate de 2.000 de tone. Ca urmare a dezastrului două orașe au fost complet evacuate: Cernobîl și Prypiat. Atunci a fost momentul când lumea a început să privească cu alți ochi energia atomică, accidentul din Ucraina sovietică fiind cea mai mare catastrofă nucleară civilă.<br /> <br /> Autoritățile fostei URSS au fost prinse pe picior greșit și sute de mii de oameni au fost trimiși în zonă de-a lungul anilor pentru a remedia efectele dezastrului. “Lichidatorii”, slab echipați, au fost expuși radiațiilor. Dintre aceștia, aproape 3.000 au fost basarabeni, soldați și tineri care tocmai trecuseră în rezervă, dar au fost totuși trimiși să lichideze efectele catastrofei nucleare.<br /> <br /> Uniunea Sovietică a reacționat în cea mai nefericită tradiție a secretului, nerecunoscând drama decât după trei zile, după ce Suedia, unde ajunsese norul radioactiv, a alertat lumea întreagă. Tăcerea sovietică, urmată de o serie de minciuni, a favorizat contaminarea a sute de mii de persoane iar modul în care a fost gestionată criza a dezvăluit slăbiciunile statului.<br /> <br /> Pe de altă parte, cel puțin 100.000 de persoane au murit înainte de 2005 în Ucraina, Bielorusia și Rusia în urma contaminării radioactive care le-a provocat cancer, afecțiuni ale sistemului imunitar, boli cardiace. Peste 2.000.000 de persoane mai suferă încă de pe urma accidentului nuclear cel mai devastator din istorie. Și românii din sud-estul țări au fost afectați.<br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită în perioada sovietică cu un ”sarcofag” din beton, care teoretic oprește radiațiile.</span><br /> <br /> <a href=”https://activenews.ro/wp-content/uploads/2015/04/cernobil3.jpg”><img class=”alignnone size-full wp-image-98386″ alt=”cernobil3″ src=”https://activenews.ro/wp-content/uploads/2015/04/cernobil3.jpg” width=”990″ height=”742″ /></a>