Farmecul unic al rezervației naturale de interes național Zamostea-Lunca. Jumătate din rezervație a fost inclusă în Catalogul oficial al pădurilor virgine și cvasi-virgine din România

Pădurea Zamostea -Lunca este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei rezervație naturală de tip forestier situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Zamostea. Aria protejată cu o suprafață de 107,60 hectare se află în lunca dreaptă a râului Siret, la limita nord-estică a județului Suceava cu județul Botoșani. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a zone protejate) și reprezintă o zonă de luncă, împădurită cu specii arboricole de stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus), plop tremurător (Populus tremula); în asociere cu arbusti de salbă moale (Euonymus europaeus), voiniceriu pitic (Euonymus nana), păducel (Crataegus monogyna) sau sânger (Cornus sanguinea). Mai mult de jumătate din suprafața rezervației, aproximativ 60 de hectare, a fost inclusă în 2024 în Catalogul oficial al pădurilor virgine și cvasi-virgine din România, fiind astfel recunoscută ca pădure care nu a fost exploatată deloc sau aproape deloc în trecut. Această includere confirmă caracterul excepțional al pădurii, care a rămas neexploatată sau foarte puțin exploatată de-a lungul timpului. Cele 107,6 hectare ale rezervației, împreună cu alte peste două sute de hectare de pădure, luncă și pășuni din jur, formează un sit Natura 2000 cu o suprafață totală de aproximativ 299 hectare, arie protejată de interes comunitar. Pădurea este renumită pentru flora sa deosebită, în special pentru lalelele pestrițe care înfloresc primăvara sub umbra stejarilor seculari.  Zona este deja cunoscută pentru stejarii seculari și pentru diversitatea floristică și faunistică pe care o adăpostește. Pădurea Zamostea – Luncă prezintă caracteristici unice care o diferențiază de alte arii naturale protejate din România: pădure de luncă seculară, stejari seculari cu vârste cuprinse între 120 și 160 de ani, unii chiar mai vechi, de câteva sute de ani, flora deosebită. Sub umbra stejarilor înfloresc primăvara lalele pestrițe, cunoscute și sub denumirea de floarea de șah sau bibilica, datorită petalelor lor de culoare violacee cu pete albe. Această plantă a fost declarată monument al naturii și este protejată prin lege. Flora este bogat reprezentata prin ghiocei (Galanthus nirvalis), viorele (Scilla bifolia), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), dalacul ( Paris quadrifolia), tataneasa (Symphytum cordatum), slabanogul (Impatrons noli-tangere), lacramioara ( Convalaria majalis), cerentel (Geum urbanum), precum si prin monumente ale naturii : Frutillaria meleagris si papucul doamnei ( Cypripedium calceolus).

Biodiversitatea acvatică și paleologică. În timpul inundațiilor, situl își mărește diversitatea habitatelor prin apariția bălților, japșelor și formațiunilor stuficole înmlăștinite, care adăpostesc o biodiversitate foarte mare.

Avifauna bogată. Caracterul de pădure de luncă, dominată de stejari în asociație cu frasini, determină prezența unui număr mare de specii de păsări care alcătuiesc o ornitocenză bine stabilizată, potrivit caracterului de echilibru consolidat al acestor habitate. Vizitatorii pot observa scorburile din stejarii bătrâni, care servesc drept locuințe pentru numeroase specii de păsări. Tot aici s-au gasit coarne fosilizate de cerb, indicând prezenta de odinioara a acestei specii in luncile Siretului, biotop clasic pentru aceste animale, pâna la interventia brutala a omului. Fauna este tipica zonelor colinare : mistret, caprior, iepuri, vulpe, etc.. Numeroasele formatiuni vegetale (în care predomina stejarul) atrag un numar mare de pasari ce gasesc aici conditii ideale de viata, iar formatiunile floristice confirma importanta deosebita a acestei rezervatii pentru conservarea sistemelor relictare.