Debut incendiar în teatru: Alexandra Mărgărit Dan intră direct în haosul comic al spectacolului „Amor, bucluc și balamuc”!

Actrița Alexandra Mărgărit Dan se află la începutul parcursului său în teatru, marcând prima sa apariție pe scenă. Ea joacă în spectacolul „Amor, bucluc și balamuc”, o premieră națională, care se va juca în data de 30 aprilie în București.

Venită din zona filmului și a producțiilor studențești, Alexandra face trecerea către teatru într-un context în care își descoperă pentru prima dată energia directă a publicului și ritmul specific scenei. Pentru ea, reacția spectatorilor este esențială și influențează în mod real felul în care se construiește fiecare reprezentație.

În noul spectacol, vorbește cu entuziasm despre o echipă în care chimia s-a format rapid, iar repetițiile sunt cu râsete și se încheie constant cu o energie bună. Apreciază libertatea de creație oferită de regizorul Daniel Bucur, dar și deschiderea colegilor, care transformă procesul de lucru într-un spațiu de explorare autentică.

În interviul de mai jos, Alexandra Mărgărit Dan vorbește despre prima sa experiență în teatru, despre mecanismele comediei și despre importanța reacției publicului în construcția fiecărui moment scenic.

Reporter: Într-o farsă, totul pare exagerat, dar trebuie să rămână credibil. Unde trasezi linia între „prea mult” și „exact cât trebuie”?

Alexandra Mărgărit Dan: Ador acest gen, tipul farsă – pot să mă joc cu adevărat și să fac lucrurile mărețe. În farsă, totul este dus la extrem, dar pentru mine există o linie fină între a face lucrurile mărețe (exagerate) și a simți ce vrea personajul în momentul respectiv. Chiar dacă situațiile sunt exagerate și ritmul este foarte energic, încerc să nu joc doar pentru efectul comic.

Rep.: Personajul tău este prins într-un mecanism de minciuni. Îl judeci sau îl înțelegi?

A.M.D.:Personajul meu este prins într-un mecanism de minciuni. Nu o să-l judec; dimpotrivă, încerc să-l înțeleg și să-l iubesc din ce în ce mai mult. O să vedeți în spectacol că, până la urmă, aceste minciuni au avut un sens. Vă las pe voi să descoperiți care este acela. Vă așteptăm la spectacol!

Rep.: Ce te-a surprins cel mai mult la felul în care evoluează situațiile în piesă?

A.M.D.:„Amor, bucluc și balamuc” este o piesă superbă, spumoasă. Îmi place foarte mult și sunt mândră că fac parte din acest proiect. Multe situații m-au
surprins. Este o comedie în care trebuie să fii atent și să te bucuri de fiecare moment, să te pui în situațiile respective și să vezi cum ai reacționa tu. Multe momente m-au surprins, dar cel mai mult finalul.

Rep.: Spectacolul pare un haos continuu. Cât din el este matematic și cât este instinct?

A.M.D.:Comedia este matematică, dar „matematica” unui actor este diferită de cea a unui matematician. Noi construim o matematică astfel încât totul să pară instinctiv. Cam așa se naște o comedie frumoasă.

Rep.: Ai simțit vreodată că o secundă în plus sau în minus poate schimba complet o scenă?

A.M.D.:O singură secundă poate schimba o scenă întreagă. La fel, o singură replică poate răsturna o secvență întreagă. Trebuie să fim cât mai prezenți pe scenă. Așa putem preveni lucrurile neplăcute.

Rep.: Cum îți păstrezi concentrarea când totul în jur pare să „explodeze” comic?

A.M.D.:La repetiții ne permitem să râdem și să construim momente comice împreună, însă în timpul spectacolului trebuie să ne mobilizăm foarte bine și să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut, pe ceea ce urmează și, mai ales, pe cum gândește personajul nostru în momentul respectiv.
Chiar dacă situația este comică, personajul poate avea o problemă și nu gândește la fel ca noi, așa că trebuie să rămânem în logica lui.
Atunci când ai colegi foarte buni pe comedie, cum sunt în spectacolul nostru, este dificil să nu ne amuzăm la repetiții – și chiar ne amuzăm foarte mult, plecând mereu cu o energie bună. În spectacol, râdem „în interior”, iar după ce se termină, râdem împreună în spatele cortinei.

Rep.: Care e diferența dintre un public „călduț” și unul care intră total în joc – și cum te influențează?

A.M.D.:Fiind la început de drum, publicul mă influențează. Prefer un public care intră în jocul nostru, care „joacă în hora noastră”, dar ne bucurăm și de oamenii care sunt atenți și poate nu râd zgomotos, dar se bucură de moment.

Rep.: Regizorul Daniel Bucur vine dintr-un context internațional. A adus o altă „disciplină” a comediei?

A.M.D.:Nu pot face o comparație, pentru că este prima oară când particip la un astfel de proiect de teatru. Am experiență în zona filmului și a spectacolelor studențești, așa că acum mi se deschide acest drum al teatrului, unde vreau să învăț cât mai multe și să mă bucur de fiecare moment. Apreciez la el faptul că ne lasă să ne jucăm, iar ulterior vedem ce rămâne din propunerile noastre.

Rep.: Cât de mult ați construit împreună relațiile dintre personaje versus cât era deja „scris” în text?

A.M.D.:Ne-am întâlnit toți pentru a lucra pe text, astfel că fiecare a putut contribui cu idei, iar în final am ajuns la cea mai bună variantă.
Pot spune că ne-am creat relațiile dintre personaje încă din etapa modificării textului.

Rep.: Într-o distribuție atât de mare, cum se creează chimia – apare sau se muncește?

A.M.D.:Noi am avut chimie încă de la prima repetiție. Oamenii speciali au chimie între ei. Pe Cristi Martin îl cunosc de ani de zile, îmi este prieten și îi mulțumesc pentru ceea ce sunt astăzi, deoarece el m-a încurajat să fac a doua facultate – actoria. A văzut ceva în mine încă de mică.
Și cu Gabriela Porumbacu am avut chimie și mi-a fost ușor, deoarece o cunoșteam, chiar dacă nu colaboraserăm niciodată. Pe ceilalți i-am cunoscut odată cu proiectul „Amor, bucluc și balamuc” și ne-am împrietenit rapid. Chimia apare, dar se și muncește: undeva la 30% este muncă, iar restul de 70% vine de la sine.

Rep.: Ce e mai greu: să faci publicul să râdă sau să-l faci să tacă?

A.M.D.:Cred că îmi este mai ușor să-i fac să râdă; uneori am un umor necontrolat. Îmi place să râd și să fac oamenii să râdă – mă hrănesc din râsul lor.

Rep.: Personajele trăiesc în minciuni „organizate”. Este asta mai aproape de viața reală decât ne place să recunoaștem?

A.M.D.:Minciuni organizate sau nu există și în viața reală, din păcate sau din fericire. Luăm totul așa cum vine – cred că în toate este nevoie de echilibru. În „Amor, bucluc și balamuc”, însă, personajul nostru, Beni, are dificultăți în a găsi acest echilibru. Așa că vă invit la spectacol – sunt curioasă ce părere veți avea despre el.