[analyse_image type=”featured” src=”https://www.impactreal.ro/wp-content/uploads/2026/04/horezu-ursani-0000.jpg”]
La Horezu, în satul Urșani, biserica ridicată acum peste două secole este astăzi în plin proces de restaurare, iar fiecare intervenție scoate la lumină detalii care dau greutate acestui loc cunoscut de toți oamenii din zonă.
Ridicată la începutul anilor 1800 de către vătaful de plai Ioan Urșanu, împreună cu familia sa și sătenii din zonă, biserica păstrează o arhitectură specifică epocii, cu pridvor deschis, stâlpi de piatră și o pictură care atrage privirea prin culori vii și detalii rare. Pe ziduri se regăsesc chipurile celor care au contribuit la ridicarea ei, fiecare nume fiind trecut și în pomelnicul scris de mâna ctitorului, alături de suma oferită pentru construcție.
Astăzi, lăcașul intră într-o etapă nouă, în care trecutul este protejat și pus în valoare prin lucrări complexe. Proiectul este derulat de administrația locală din Horezu, finanțarea fiind asigurată în mare parte din fonduri europene, completată de o contribuție de aproximativ 1,2 milioane de lei din bugetul local
„Este un proiect foarte complex, nu vorbim doar despre o simplă reparație, ci despre o intervenție serioasă pe tot ansamblul. Refacem împrejmuirea, zidul de piatră care există de peste 220 de ani, schimbăm complet acoperișul, inclusiv turla care este afectată și se vede clar degradarea, refacem aleile, iluminatul și toate amenajările din interiorul incintei”, explică primarul orașului Horezu, Nicolae Sărdărescu.
Primarul ne explică că structura clădirii este consolidată prin metode moderne, realizate pentru a stabiliza zidurile afectate de timp. Constructorii folosesc substanțe speciale pentru a lega fisurile, astfel încât întreaga clădire să fie sigură și durabilă: „Se lucrează cu restauratori autorizați de Ministerul Culturii, pentru că este patrimoniu național și nu se poate interveni oricum. Ne dorim să finalizăm lucrările în 18 luni și ritmul de lucru arată că ne putem încadra”, mai spune primarul, care subliniază că procesul de selecție a constructorilor a fost dificil și a necesitat reluarea licitației de două ori din cauza condițiilor stricte.
Un muzeu dedicat lui I. G. Duca se naște lângă locul unde își doarme somnul de veci
Un element care dă acestui proiect o dimensiune aparte este transformarea fostei case parohiale într-un muzeu dedicat lui I. G. Duca, înmormântat în interiorul bisericii, sub pictura Sfântului Mihail, loc ales de el pentru a fi îngropat sub aripile sfântului: „Vom face aici muzeul I. G. Duca, cu documente, obiecte și materiale pe care le avem și pe care le adunăm în continuare. În foișor vom amenaja atât spațiul de expoziție, cât și un centru de studii dotat cu aparatură modernă, unde vizitatorii vor putea vedea și materiale video despre viața lui”, detaliază Nicolae Sărdărescu.
Lucrările la foișor au scos la lumină descoperiri care au schimbat imaginea locului. Zidurile ridicate în perioada comunistă au ascuns elemente originale, care acum au fost readuse la lumină:„Am avut o surpriză mare când am început să lucrăm la foișor, pentru că era zidit complet. După ce au fost date jos zidurile, au apărut arcadele și coloanele originale, firidele exact așa cum au fost construite acum peste 200 de ani. Practic, am descoperit o parte din construcție care fusese ascunsă și acum o readucem la forma ei inițială”, povestește primarul.
În același spațiu va funcționa și un centru educațional, unde profesori pensionari vor susține activități pentru copii, de la limbi străine până la lecții de cultură generală, completate de teme religioase prezentate de preoți. La intrarea în biserică, construcția din lemn ridicată în perioada comunistă va fi desființată. În locul ei va apărea o pergolă din lemn, care va permite desfășurarea slujbelor în aer liber, ne spune primarul
Urșani, văzută ca „Voronețul Olteniei”
Interiorul bisericii păstrează picturi deosebite, rare, realizate în culori vii, unde albastrul domină. „Nuanțele mai închise aduc profunzime și conturează mai clar chipurile și sensul lor. Nimic nu este ales întâmplător, fiecare culoare are un rost, iar albastrul este prezent mai ales în reprezentările Maicii Domnului și în fundaluri, sugerând apropierea de Dumnezeu și de lumea cerească”, ne explică preotul paroh.
Despre această biserică, istorici de artă au spus că este „Voronețul Olteniei”, datorită picturii rare și a elementelor care nu se regăsesc în alte lăcașuri: „Biserica din Urșani este apreciată de istorici pentru pictura sa aparte, unică în zonă. Inclusiv Răzvan Teodorescu o compara cu Voronețul, datorită caracteristicilor care o diferențiază de alte lăcașuri”, ne explică primarul”
Picturi și icoane care păstrează memoria locului
Biserica păstrează și detalii care atrag atenția celor care îi trec pragul. În interior se află două icoane unicat, pictate odată cu ridicarea lăcașului, dar și alte scene deosebite, realizate într-un mod aparte, unde apar influențe ale epocii, inclusiv elemente vestimentare orientale: „În aceste picturi sunt reprezentate scene din nunta din Cana Galileii, unde mesenii apar cu turbane turcești, așa cum a gândit pictorul de atunci. Un alt tablou înfățișează Cina cea de Taină, unde sfinții umplu cănile mari. Într-o altă scenă apar Adam și Eva alături de un porumbel, iar într-o altă pictură este redat Raiul, cu mulți porumbei. Există și scena Judecății”, ne explică preotul paroh
Zidurile spun povestea celor care au ridicat biserica
În interior, pe zidurile de la intrare, sunt pictați ctitorii și sătenii care au contribuit la construcție, 37 la număr, fiecare redat cu grijă, cu nume și detalii care arată clar cine a fost implicat.
La finalul acestui șir de chipuri este legată și o poveste transmisă din generație în generație. Se spune că în zid a fost ascunsă o oală cu galbeni, descoperită mai târziu, iar locul a fost acoperit ulterior printr-o pictură mai nouă. Așa cum spuneam la început, pomelnicul scris de mâna lui Ion Urșanu completează această imagine, consemnând fiecare nume și suma oferită de cei implicați: „În pomelnic sunt trecuți toți cei care apar în pictură, cu numele lor și cu contribuția fiecăruia, lucru care arată cât de importantă a fost această biserică pentru oamenii locului”, spune primarul, explicând că legătura sa cu acest loc este una directă, prin strămoșii săi, oameni de vază ai locului, implicați în ridicarea, dar și în slujirea bisericii.
Icoana de pe zidul exterior al foișorului și întâmplarea care a rămas în memoria locului
Un detaliu aparte este legat de o poveste transmisă din generație în generație. Pe unul dintre zidurile foișorului există o icoană despre care oamenii spun că a fost pictată într-un mod nepotrivit în perioada comunistă, iar cel care a făcut acest lucru ar fi avut de suferit după aceea. Povestea circulă și astăzi ca avertisment și ca dovadă a credinței oamenilor din zonă.
În jurul bisericii se află și cimitirul vechi al satului, unde crucile păstrează urmele timpului, iar unele inscripții în chirilică abia mai pot fi citite, însă ele completează povestea unui loc care nu a fost uitat și care, prin lucrările de acum, primește o nouă șansă de a fi văzut așa cum merită.
La Horezu, în satul Urșani, biserica ridicată acum peste două secole este astăzi în plin proces de restaurare, iar fiecare intervenție scoate la lumină detalii care dau greutate acestui loc cunoscut de toți oamenii din zonă.
Ridicată la începutul anilor 1800 de către vătaful de plai Ioan Urșanu, împreună cu familia sa și sătenii din zonă, biserica păstrează o arhitectură specifică epocii, cu pridvor deschis, stâlpi de piatră și o pictură care atrage privirea prin culori vii și detalii rare. Pe ziduri se regăsesc chipurile celor care au contribuit la ridicarea ei, fiecare nume fiind trecut și în pomelnicul scris de mâna ctitorului, alături de suma oferită pentru construcție.
Astăzi, lăcașul intră într-o etapă nouă, în care trecutul este protejat și pus în valoare prin lucrări complexe. Proiectul este derulat de administrația locală din Horezu, finanțarea fiind asigurată în mare parte din fonduri europene, completată de o contribuție de aproximativ 1,2 milioane de lei din bugetul local
„Este un proiect foarte complex, nu vorbim doar despre o simplă reparație, ci despre o intervenție serioasă pe tot ansamblul. Refacem împrejmuirea, zidul de piatră care există de peste 220 de ani, schimbăm complet acoperișul, inclusiv turla care este afectată și se vede clar degradarea, refacem aleile, iluminatul și toate amenajările din interiorul incintei”, explică primarul orașului Horezu, Nicolae Sărdărescu.
Primarul ne explică că structura clădirii este consolidată prin metode moderne, realizate pentru a stabiliza zidurile afectate de timp. Constructorii folosesc substanțe speciale pentru a lega fisurile, astfel încât întreaga clădire să fie sigură și durabilă: „Se lucrează cu restauratori autorizați de Ministerul Culturii, pentru că este patrimoniu național și nu se poate interveni oricum. Ne dorim să finalizăm lucrările în 18 luni și ritmul de lucru arată că ne putem încadra”, mai spune primarul, care subliniază că procesul de selecție a constructorilor a fost dificil și a necesitat reluarea licitației de două ori din cauza condițiilor stricte.
Un muzeu dedicat lui I. G. Duca se naște lângă locul unde își doarme somnul de veci
Un element care dă acestui proiect o dimensiune aparte este transformarea fostei case parohiale într-un muzeu dedicat lui I. G. Duca, înmormântat în interiorul bisericii, sub pictura Sfântului Mihail, loc ales de el pentru a fi îngropat sub aripile sfântului: „Vom face aici muzeul I. G. Duca, cu documente, obiecte și materiale pe care le avem și pe care le adunăm în continuare. În foișor vom amenaja atât spațiul de expoziție, cât și un centru de studii dotat cu aparatură modernă, unde vizitatorii vor putea vedea și materiale video despre viața lui”, detaliază Nicolae Sărdărescu.
Lucrările la foișor au scos la lumină descoperiri care au schimbat imaginea locului. Zidurile ridicate în perioada comunistă au ascuns elemente originale, care acum au fost readuse la lumină:„Am avut o surpriză mare când am început să lucrăm la foișor, pentru că era zidit complet. După ce au fost date jos zidurile, au apărut arcadele și coloanele originale, firidele exact așa cum au fost construite acum peste 200 de ani. Practic, am descoperit o parte din construcție care fusese ascunsă și acum o readucem la forma ei inițială”, povestește primarul.
În același spațiu va funcționa și un centru educațional, unde profesori pensionari vor susține activități pentru copii, de la limbi străine până la lecții de cultură generală, completate de teme religioase prezentate de preoți. La intrarea în biserică, construcția din lemn ridicată în perioada comunistă va fi desființată. În locul ei va apărea o pergolă din lemn, care va permite desfășurarea slujbelor în aer liber, ne spune primarul
Urșani, văzută ca „Voronețul Olteniei”
Interiorul bisericii păstrează picturi deosebite, rare, realizate în culori vii, unde albastrul domină. „Nuanțele mai închise aduc profunzime și conturează mai clar chipurile și sensul lor. Nimic nu este ales întâmplător, fiecare culoare are un rost, iar albastrul este prezent mai ales în reprezentările Maicii Domnului și în fundaluri, sugerând apropierea de Dumnezeu și de lumea cerească”, ne explică preotul paroh.
Despre această biserică, istorici de artă au spus că este „Voronețul Olteniei”, datorită picturii rare și a elementelor care nu se regăsesc în alte lăcașuri: „Biserica din Urșani este apreciată de istorici pentru pictura sa aparte, unică în zonă. Inclusiv Răzvan Teodorescu o compara cu Voronețul, datorită caracteristicilor care o diferențiază de alte lăcașuri”, ne explică primarul”
Picturi și icoane care păstrează memoria locului
Biserica păstrează și detalii care atrag atenția celor care îi trec pragul. În interior se află două icoane unicat, pictate odată cu ridicarea lăcașului, dar și alte scene deosebite, realizate într-un mod aparte, unde apar influențe ale epocii, inclusiv elemente vestimentare orientale: „În aceste picturi sunt reprezentate scene din nunta din Cana Galileii, unde mesenii apar cu turbane turcești, așa cum a gândit pictorul de atunci. Un alt tablou înfățișează Cina cea de Taină, unde sfinții umplu cănile mari. Într-o altă scenă apar Adam și Eva alături de un porumbel, iar într-o altă pictură este redat Raiul, cu mulți porumbei. Există și scena Judecății”, ne explică preotul paroh
Zidurile spun povestea celor care au ridicat biserica
În interior, pe zidurile de la intrare, sunt pictați ctitorii și sătenii care au contribuit la construcție, 37 la număr, fiecare redat cu grijă, cu nume și detalii care arată clar cine a fost implicat.
La finalul acestui șir de chipuri este legată și o poveste transmisă din generație în generație. Se spune că în zid a fost ascunsă o oală cu galbeni, descoperită mai târziu, iar locul a fost acoperit ulterior printr-o pictură mai nouă. Așa cum spuneam la început, pomelnicul scris de mâna lui Ion Urșanu completează această imagine, consemnând fiecare nume și suma oferită de cei implicați: „În pomelnic sunt trecuți toți cei care apar în pictură, cu numele lor și cu contribuția fiecăruia, lucru care arată cât de importantă a fost această biserică pentru oamenii locului”, spune primarul, explicând că legătura sa cu acest loc este una directă, prin strămoșii săi, oameni de vază ai locului, implicați în ridicarea, dar și în slujirea bisericii.
Icoana de pe zidul exterior al foișorului și întâmplarea care a rămas în memoria locului
Un detaliu aparte este legat de o poveste transmisă din generație în generație. Pe unul dintre zidurile foișorului există o icoană despre care oamenii spun că a fost pictată într-un mod nepotrivit în perioada comunistă, iar cel care a făcut acest lucru ar fi avut de suferit după aceea. Povestea circulă și astăzi ca avertisment și ca dovadă a credinței oamenilor din zonă.
În jurul bisericii se află și cimitirul vechi al satului, unde crucile păstrează urmele timpului, iar unele inscripții în chirilică abia mai pot fi citite, însă ele completează povestea unui loc care nu a fost uitat și care, prin lucrările de acum, primește o nouă șansă de a fi văzut așa cum merită.
La Horezu, în satul Urșani, biserica ridicată acum peste două secole este astăzi în plin proces de restaurare, iar fiecare intervenție scoate la lumină detalii care dau greutate acestui loc cunoscut de toți oamenii din zonă.
Ridicată la începutul anilor 1800 de către vătaful de plai Ioan Urșanu, împreună cu familia sa și sătenii din zonă, biserica păstrează o arhitectură specifică epocii, cu pridvor deschis, stâlpi de piatră și o pictură care atrage privirea prin culori vii și detalii rare. Pe ziduri se regăsesc chipurile celor care au contribuit la ridicarea ei, fiecare nume fiind trecut și în pomelnicul scris de mâna ctitorului, alături de suma oferită pentru construcție.
Astăzi, lăcașul intră într-o etapă nouă, în care trecutul este protejat și pus în valoare prin lucrări complexe. Proiectul este derulat de administrația locală din Horezu, finanțarea fiind asigurată în mare parte din fonduri europene, completată de o contribuție de aproximativ 1,2 milioane de lei din bugetul local
„Este un proiect foarte complex, nu vorbim doar despre o simplă reparație, ci despre o intervenție serioasă pe tot ansamblul. Refacem împrejmuirea, zidul de piatră care există de peste 220 de ani, schimbăm complet acoperișul, inclusiv turla care este afectată și se vede clar degradarea, refacem aleile, iluminatul și toate amenajările din interiorul incintei”, explică primarul orașului Horezu, Nicolae Sărdărescu.
Primarul ne explică că structura clădirii este consolidată prin metode moderne, realizate pentru a stabiliza zidurile afectate de timp. Constructorii folosesc substanțe speciale pentru a lega fisurile, astfel încât întreaga clădire să fie sigură și durabilă: „Se lucrează cu restauratori autorizați de Ministerul Culturii, pentru că este patrimoniu național și nu se poate interveni oricum. Ne dorim să finalizăm lucrările în 18 luni și ritmul de lucru arată că ne putem încadra”, mai spune primarul, care subliniază că procesul de selecție a constructorilor a fost dificil și a necesitat reluarea licitației de două ori din cauza condițiilor stricte.
Un muzeu dedicat lui I. G. Duca se naște lângă locul unde își doarme somnul de veci
Un element care dă acestui proiect o dimensiune aparte este transformarea fostei case parohiale într-un muzeu dedicat lui I. G. Duca, înmormântat în interiorul bisericii, sub pictura Sfântului Mihail, loc ales de el pentru a fi îngropat sub aripile sfântului: „Vom face aici muzeul I. G. Duca, cu documente, obiecte și materiale pe care le avem și pe care le adunăm în continuare. În foișor vom amenaja atât spațiul de expoziție, cât și un centru de studii dotat cu aparatură modernă, unde vizitatorii vor putea vedea și materiale video despre viața lui”, detaliază Nicolae Sărdărescu.
Lucrările la foișor au scos la lumină descoperiri care au schimbat imaginea locului. Zidurile ridicate în perioada comunistă au ascuns elemente originale, care acum au fost readuse la lumină:„Am avut o surpriză mare când am început să lucrăm la foișor, pentru că era zidit complet. După ce au fost date jos zidurile, au apărut arcadele și coloanele originale, firidele exact așa cum au fost construite acum peste 200 de ani. Practic, am descoperit o parte din construcție care fusese ascunsă și acum o readucem la forma ei inițială”, povestește primarul.
În același spațiu va funcționa și un centru educațional, unde profesori pensionari vor susține activități pentru copii, de la limbi străine până la lecții de cultură generală, completate de teme religioase prezentate de preoți. La intrarea în biserică, construcția din lemn ridicată în perioada comunistă va fi desființată. În locul ei va apărea o pergolă din lemn, care va permite desfășurarea slujbelor în aer liber, ne spune primarul
Urșani, văzută ca „Voronețul Olteniei”
Interiorul bisericii păstrează picturi deosebite, rare, realizate în culori vii, unde albastrul domină. „Nuanțele mai închise aduc profunzime și conturează mai clar chipurile și sensul lor. Nimic nu este ales întâmplător, fiecare culoare are un rost, iar albastrul este prezent mai ales în reprezentările Maicii Domnului și în fundaluri, sugerând apropierea de Dumnezeu și de lumea cerească”, ne explică preotul paroh.
Despre această biserică, istorici de artă au spus că este „Voronețul Olteniei”, datorită picturii rare și a elementelor care nu se regăsesc în alte lăcașuri: „Biserica din Urșani este apreciată de istorici pentru pictura sa aparte, unică în zonă. Inclusiv Răzvan Teodorescu o compara cu Voronețul, datorită caracteristicilor care o diferențiază de alte lăcașuri”, ne explică primarul”
Picturi și icoane care păstrează memoria locului
Biserica păstrează și detalii care atrag atenția celor care îi trec pragul. În interior se află două icoane unicat, pictate odată cu ridicarea lăcașului, dar și alte scene deosebite, realizate într-un mod aparte, unde apar influențe ale epocii, inclusiv elemente vestimentare orientale: „În aceste picturi sunt reprezentate scene din nunta din Cana Galileii, unde mesenii apar cu turbane turcești, așa cum a gândit pictorul de atunci. Un alt tablou înfățișează Cina cea de Taină, unde sfinții umplu cănile mari. Într-o altă scenă apar Adam și Eva alături de un porumbel, iar într-o altă pictură este redat Raiul, cu mulți porumbei. Există și scena Judecății”, ne explică preotul paroh
Zidurile spun povestea celor care au ridicat biserica
În interior, pe zidurile de la intrare, sunt pictați ctitorii și sătenii care au contribuit la construcție, 37 la număr, fiecare redat cu grijă, cu nume și detalii care arată clar cine a fost implicat.
La finalul acestui șir de chipuri este legată și o poveste transmisă din generație în generație. Se spune că în zid a fost ascunsă o oală cu galbeni, descoperită mai târziu, iar locul a fost acoperit ulterior printr-o pictură mai nouă. Așa cum spuneam la început, pomelnicul scris de mâna lui Ion Urșanu completează această imagine, consemnând fiecare nume și suma oferită de cei implicați: „În pomelnic sunt trecuți toți cei care apar în pictură, cu numele lor și cu contribuția fiecăruia, lucru care arată cât de importantă a fost această biserică pentru oamenii locului”, spune primarul, explicând că legătura sa cu acest loc este una directă, prin strămoșii săi, oameni de vază ai locului, implicați în ridicarea, dar și în slujirea bisericii.
Icoana de pe zidul exterior al foișorului și întâmplarea care a rămas în memoria locului
Un detaliu aparte este legat de o poveste transmisă din generație în generație. Pe unul dintre zidurile foișorului există o icoană despre care oamenii spun că a fost pictată într-un mod nepotrivit în perioada comunistă, iar cel care a făcut acest lucru ar fi avut de suferit după aceea. Povestea circulă și astăzi ca avertisment și ca dovadă a credinței oamenilor din zonă.
În jurul bisericii se află și cimitirul vechi al satului, unde crucile păstrează urmele timpului, iar unele inscripții în chirilică abia mai pot fi citite, însă ele completează povestea unui loc care nu a fost uitat și care, prin lucrările de acum, primește o nouă șansă de a fi văzut așa cum merită.
[analyse_source url=”https://www.impactreal.ro/2026/04/24/la-horezu-biserica-din-ursani-este-restaurata-printr-un-proiect-amplu-cu-muzeu-dedicat-lui-i-g-duca-centru-de-studii-si-lucrari-care-refac-intregul-ansamblu/”]