FOTO | VIDEO / Sărbătoare cu lumină și recunoștință pentru părintele Mihail Milea

La Buzău, ziua de 22 aprilie a fost marcată de un puternic sentiment de recunoștință și emoție colectivă față de părintele profesor doctor Mihail Milea. Acesta a fost omagiat de voluntarii Fundației „Sfântul Sava”, de copiii implicați în programele educaționale, de părinți, de prieteni și de fiii săi duhovnicești, într-un moment care a depășit cu mult cadrul unei simple aniversări.

Întâlnirea a avut loc, ca în fiecare an, în preajma zilei sale de naștere, 23 aprilie, pe care Dumnezeu a așezat-o în calendar chiar în lumina praznicului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință.

Copiii au fost, ca întotdeauna, cei mai apropiați de inima părintelui, i-au adus multă bucurie și au însuflețit sărbătoarea cu urările lor. Cu flori strânse cu grijă, desene colorate și cuvinte simple, dar pline de adevăr, au venit să îi mulțumească celui care le este părinte și îndrumător. În ochii lor se citea recunoașterea sinceră pentru omul care le este  aproape în felul de a învăța să fie oameni.

Atmosfera a fost una caldă, aproape familială, în care emoția nu a fost ostentativă, ci firească, așezată. S-au rostit cuvinte de mulțumire, dar mai mult decât atât s-a simțit o tăcere plină – acea tăcere în care oamenii își aduc aminte cât de mult poate însemna dăruirea constantă a unui singur om pentru o comunitate întreagă.

Părintele a fost omagiat și în spiritul „Savaliadei”, eveniment născut din dorința sa de a cinsti memoria și lucrarea Sfântului Sava, ocrotitorul Buzăului, după modelul marilor tradiții de formare și jertfă ale Bisericii, asemenea celor inspirate de Sfântul Vasile cel Mare. Masa la care au fost așezați cei care au venit cu urări a început cu rugăciune și cu binecuvântare, căci „Savaliada” părintelui este o punte între credință, cultură și educație, între trecutul care dă identitate și viitorul care se construiește prin tineri.

O viață care s-a transformat în lucrare

Dincolo de acest moment festiv, sărbătoarea este și un bun prilej de rememorare a unei vieți întregi așezate în slujire. Născut la 23 aprilie 1958, în satul Amaru din județul Buzău, într-un univers simplu și profund al satului românesc, părintele Mihail Milea a crescut într-o lume în care credința era felul de viață al familiei.

Drumul său a trecut prin Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” din Buzău și apoi prin Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, unde s-a format ca teolog și dascăl. Mai târziu, a adăugat acestei rigori teologice și o deschidere spre înțelegerea omului contemporan, printr-un doctorat, construind astfel o perspectivă rară, în care credința și realitatea socială se întâlnesc fără a se anula.

Este de mulți ani preot al Parohiei „Sfântul Sava”, la Catedrala „Sfântul Sava” pe care a ridicat-o cu multă jertfă, fiind o lucrare care nu s-a oprit însă niciodată la zidurile unei biserici.

Biserica devenită casă pentru copii și bătrâni

„Catedrala copiilor”, așa cum este numită Biserica „Sfântul Sava”, o lume întreagă construită în jurul ideii că fiecare copil are nevoie de un loc al lui în Biserică, nu ca spectator, ci ca parte vie. În jurul acestei viziuni au apărut tabere, programe educaționale, afterschool-ul și întâlniri care au format mii de copii și tineri. Peste 1.000 de participanți anual, cu sprijinul părintelui care este președinte al Fundației „Sfântul Sava”, au trecut prin experiențe care nu au fost doar recreative, ci formative – în care joaca, natura, cultura și credința s-au împletit firesc.

Dar aceeași grijă s-a întins și spre cei vârstnici, spre cei uitați sau singuri. Așezămintele înființate la Câmpeni, Pietroasele și Năeni au devenit locuri în care bătrânețea are demnitate și nu este marginalizare. Toate sunt locuri în care omul este văzut, ascultat și îngrijit.

Un om și o comunitate

De-a lungul anilor, părintele Mihail Milea a mai adăugat acestei lucrări și alte punți: proiecte culturale și sociale, misionare, multe la frații din Basarabia. Toate acestea nu au fost inițiative izolate, ci fire ale aceleiași țesături: dorința de a ține oamenii împreună. Poate de aceea, la această sărbătoare, în jurul lui se adună  oameni care îl cunosc, dar și oameni care au fost atinși, într-un fel sau altul, de munca, răbdarea și constanța lui.

De aceea sărbătoarea părintelui este și a unei întregi comunități  care și-a recunoscut, într-un mod discret și sincer, unul dintre reperele ei.