24 aprilie 2026 – 111 ani de la Genocidul Armean. „Ne plecăm frunțile cu pioșenie în memoria celor mulți”

24 aprilie este o zi de mare importanţǎ pentru comunitǎţile armene din toată lumea. Este ziua de pios omagiu şi reculegere pentru membrii acestei naţiuni, este ziua comemorǎrii genocidului armean. 

Aflat încă din secolul al XIII-lea în imensul Imperiu Otoman, care urmărea întinderile Imperiului Roman cu 1500 de ani înainte, poporul armean încerca să îşi păstreze individualitatea şi spiritualitatea, centrate în jurul culturii răspândite de cele mai multe ori cu ajutorul clerului. Ca mai peste tot în teritoriile stǎpânite, în anumite condiţii şi limite, turcii au permis popoarelor pǎstrarea credinţelor şi practicarea riturilor specifice, tolerând biserici şi mǎnǎstiri, sǎrbǎtori şi hramuri.

Deşi numeroase restricţii se aplicau celor de altă religie decât cea musulmană, cu variaţii de-a lungul timpului – obligaţia de a plăti impozite mai mari sau interdicţia de a trage clopotele – populaţiile au găsit totuşi o modalitate de convieţuire. 

Declinul Imperiului Otoman în secolul XVIII a marcat începutul sfârşitului acestei toleranţe faţǎ de cruce, semiluna încercând să se impună tot mai mult, pe întregul teritoriu care îi mai rămânea în administrare. 

Procesul de disoluţie al statului începe în prima parte a secolului XIX, odată cu revolta sârbilor, urmată de Războiul de Independenţă al grecilor, Războiul Egiptului  şi Războiul Crimeii.

În toatǎ aceastǎ perioadǎ în care turcii îşi vedeau ţara împuţinându-se şi ameninţatǎ la toate hotarele, armenii priveau cu speranţă şi nerăbdare spre marele vecin de la nord.

Pe data de  24 aprilie 1915 au fost arestate câteva sute de persoane reprezentative pentru comunitatea armeană, cei mai mulţi în Istanbul. Prin eliminarea intelectualităţii şi a tineretului înarmat, marea masă a armenilor rămâne fără elementele care ar fi putut cristaliza o opoziţie concertată şi fară posibilitate de reacţie prin forţă în faţa evenimentelor ce vor urma. 

În funcţie de estimările fiecăreia dintre părţile implicate, cifrele victimelor Genocidului variază între 200-500.000, după estimările turceşti, şi între 1.200.000-1.500.000 de persoane, după surse armene.

Genocidului populaţiei i se suprapune şi genocidului cultural, ca mijloc de atingere a obiectivului final, de ştergere a armenilor din istoria locului.

„În timp de pace dar și în momentele tensionate pe care Europa le trăiește astăzi, în contextul conflictelor armate de la granițele sale, trebuie să nu uităm dimensiunea tragică pe care o pot atinge conflictele interetnice!

Dobrogea este un tărâm al păcii, locul în care și-au găsit refugiu și un nou cămin multe grupuri etnice minoritare, inclusiv armenii, și ne dorim să rămână un exemplu de bună conviețuire!

Astăzi ne plecăm frunțile cu pioșenie în memoria celor mulți, victime ale xenofobiei și intoleranței religioase și ne exprimăm speranța că tragicele evenimente din anul 1915 nu vor mai fi repetate!” a declarat Lucian Eduard Simion, președintele armenilor tulceni.

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News

24 aprilie este o zi de mare importanţǎ pentru comunitǎţile armene din toată lumea. Este ziua de pios omagiu şi reculegere pentru membrii acestei naţiuni, este ziua comemorǎrii genocidului armean. 

Aflat încă din secolul al XIII-lea în imensul Imperiu Otoman, care urmărea întinderile Imperiului Roman cu 1500 de ani înainte, poporul armean încerca să îşi păstreze individualitatea şi spiritualitatea, centrate în jurul culturii răspândite de cele mai multe ori cu ajutorul clerului. Ca mai peste tot în teritoriile stǎpânite, în anumite condiţii şi limite, turcii au permis popoarelor pǎstrarea credinţelor şi practicarea riturilor specifice, tolerând biserici şi mǎnǎstiri, sǎrbǎtori şi hramuri.

Deşi numeroase restricţii se aplicau celor de altă religie decât cea musulmană, cu variaţii de-a lungul timpului – obligaţia de a plăti impozite mai mari sau interdicţia de a trage clopotele – populaţiile au găsit totuşi o modalitate de convieţuire. 

Declinul Imperiului Otoman în secolul XVIII a marcat începutul sfârşitului acestei toleranţe faţǎ de cruce, semiluna încercând să se impună tot mai mult, pe întregul teritoriu care îi mai rămânea în administrare. 

Procesul de disoluţie al statului începe în prima parte a secolului XIX, odată cu revolta sârbilor, urmată de Războiul de Independenţă al grecilor, Războiul Egiptului  şi Războiul Crimeii.

În toatǎ aceastǎ perioadǎ în care turcii îşi vedeau ţara împuţinându-se şi ameninţatǎ la toate hotarele, armenii priveau cu speranţă şi nerăbdare spre marele vecin de la nord.

Pe data de  24 aprilie 1915 au fost arestate câteva sute de persoane reprezentative pentru comunitatea armeană, cei mai mulţi în Istanbul. Prin eliminarea intelectualităţii şi a tineretului înarmat, marea masă a armenilor rămâne fără elementele care ar fi putut cristaliza o opoziţie concertată şi fară posibilitate de reacţie prin forţă în faţa evenimentelor ce vor urma. 

În funcţie de estimările fiecăreia dintre părţile implicate, cifrele victimelor Genocidului variază între 200-500.000, după estimările turceşti, şi între 1.200.000-1.500.000 de persoane, după surse armene.

Genocidului populaţiei i se suprapune şi genocidului cultural, ca mijloc de atingere a obiectivului final, de ştergere a armenilor din istoria locului.

„În timp de pace dar și în momentele tensionate pe care Europa le trăiește astăzi, în contextul conflictelor armate de la granițele sale, trebuie să nu uităm dimensiunea tragică pe care o pot atinge conflictele interetnice!

Dobrogea este un tărâm al păcii, locul în care și-au găsit refugiu și un nou cămin multe grupuri etnice minoritare, inclusiv armenii, și ne dorim să rămână un exemplu de bună conviețuire!

Astăzi ne plecăm frunțile cu pioșenie în memoria celor mulți, victime ale xenofobiei și intoleranței religioase și ne exprimăm speranța că tragicele evenimente din anul 1915 nu vor mai fi repetate!” a declarat Lucian Eduard Simion, președintele armenilor tulceni.

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News