<p><span style=”font-weight: bold;”>Jurnalistul Stephane Lucon a analizat, în cadrul seriei sale despre „Regimul hibrid românesc și complicii săi europeni”, rolul societății civile și al narațiunilor oficiale în modelarea peisajului politic recent. Vă prezentăm o sinteză a celor mai importante concluzii din ultimele două episoade:</span></p> <p style=”text-align: left;”><span class=”subtitlu” style=”font-weight: normal;”>Societatea civilă de carton</span></p> <p style=”text-align: left;”>Episodul 3 din seria noastră: „Regimul hibrid românesc și complicii săi europeni”</p> <p>Uitați tot ce știați despre societatea civilă.</p> <p>Uitați “economia socială și solidară” <i>à la française</i>, uitați sindicatele, asociațiile și cooperativele născute din revendicări populare. Uitați reprezentarea democratică și mecanismele de guvernanță. Uitați ideea că societatea civilă reprezintă membri — aderenți care, la nevoie, pot înlătura conducători ce trădează cauza sau o capturează în scopuri de carieră personală sau îmbogățire.</p> <p>Uitați moștenirea breslelor medievale, a caselor de credit și cooperativelor din mișcarea socială creștină, uitați mutualismul lui Proudhon și mișcarea anarho-sindicalistă. Toate astea erau bune pentru <i>losers</i> care credeau în apărarea omului de rând.</p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Bun venit în societatea civilă 2.0. <a href=”https://peacediplomacy.org/2022/06/27/woke-imperium-the-coming-confluence-between-social-justice-and-neoconservatism/”>Hrănită la biberon de Departamentul de Stat american</a>, apoi <a href=”https://www.thomasfazi.com/p/the-eus-propaganda-machine”>dopată cu steroizi de Comisia Europeană</a> și diverse puteri executive.</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Iată un scurt inventar, inevitabil parțial, al păcatelor societății civile de carton care bântuie România…</span></p> <p>Organizațiile românești cele mai active în moderarea conținutului, fact-checking și „reziliența electorală” sunt lipsite de independență, legitimitate cetățenească și responsabilitate democratică. Ele acționează mai degrabă ca niște rotițe dintr-un mecanism de guvernanță al Uniunii Europene, girate pentru conformitatea lor ideologică și alinierea la narațiunea dominantă, și concepute să funcționeze ca o curea de transmisie între instituțiile europene și mediile mediatice și de reglementare naționale.</p> <p>Secretul și opacitatea nu sunt defecte accidentale ale acestui sistem — par a fi caracteristici constitutive ale acestuia. Conflictele de interese par să funcționeze ca instrument de consolidare a puterii în favoarea unor actori pre-selectați pentru alinierea lor la narațiunea instituțională dominantă.</p> <p>Dacă uităm orice așteptare legată de o participare civică autentică, începem să înțelegem de ce normele obișnuite de guvernanță internă pur și simplu nu se aplică acestor structuri. Practicile defectuoase ale Funky Citizens sau Expert Forum, doi participanți la Sistemul de Răspuns Rapid (RRS) în perioadele electorale, au puține șanse să fie contestate tocmai de persoanele care și-au asigurat controlul asupra acestor organizații. Absența membrilor și absența responsabilității democratice se traduc prin absența transparenței externe — iar această opacitate este, la rândul ei, acoperită sistematic de ceilalți participanți la același mecanism european.</p> <p>Să luăm exemplul Expert Forum. În calitate de semnatar al Codului de bune practici împotriva dezinformării (DisinfoCode), ONG-ul s-a angajat să publice un raport privind activitățile sale ca participant la sistemul de răspuns rapid. Nu a făcut-o. VOST — o organizație portugheză de protecție civilă, semnatară a Codului și administratorul site-ului web oficial al acestuia — ne-a indicat că a primit raportul Expert Forum și că urmează să îl publice. Luni de zile mai târziu, pe site nu se află nimic, în afara a două intrări goale, fără niciun link către vreun raport. Ne-au mințit pur și simplu pentru a-l acoperi pe Expert Forum?</p> <p>Deficitul de competență elementară nu este mai puțin frapant. Site-ul disinfocode folosește cookie-uri, dar nu afișează niciun banner de consimțământ, nu oferă niciun formular de contact, iar a trebuit să consultăm registrul numelor de domeniu pentru a descoperi că VOST era responsabil. La momentul investigației noastre, site-ul prezenta și un bug de gestionare a traducerilor, nerezolvat de luni de zile.</p> <p>Ceilalți semnatari ai Codului par mai dispuși să îngroape problemele decât să le rezolve. Cine îl va constrânge pe Expert Forum să respecte Codul? Ceilalți semnatari — cu Reporters Without Borders în frunte — vor juca rolul unor mecanisme de responsabilizare sau pe cel al complicilor? Întrebarea nu este abstractă: pe măsură ce alegerile franceze din 2027 se apropie, interesul mutual de a acoperi eșecurile reciproce ar putea prevala asupra oricărei dorințe de transparență.</p> <p>De exemplu, a trecut un an de când jurnaliști au fost cenzurați pe rețelele sociale în România și încă nu știm de ce — nici din partea ANCOM, coordonatorul român al serviciilor digitale, nici din partea Coimisiún na Meán, super-coordonatorul în contact direct cu majoritatea platformelor din Irlanda. Și Ungaria tocmai a traversat o secvență electorală despre care singurul fapt stabilit în materie de cenzură este că Sistemul de Răspuns Rapid a fost activat — fără nicio informație despre cine a semnalat ce, sau când.</p> <p>Conflictele de interese sunt, de asemenea, o marcă tipică a celor mai vocale ONG-uri românești. Cazul Funky Citizens este ilustrativ: evaluatorul responsabil de examinarea candidaturii Funky Citizens la EFCSN (European Fact-Checking Standards Network — Rețeaua Europeană de Standarde de Fact-Checking) — certificarea care le-ar permite să fie recunoscuți ca fact-checkeri oficiali — este astăzi angajat al Funky Citizens. Și aceasta e doar o parte din poveste: după cum am raportat în episodul nostru al doilea („<i><a href=”https://francezul.substack.com/p/le-systeme-de-reponse-rapide-une”>Sistemul de Răspuns Rapid și cum a servit regimul hibrid românesc</a></i>”), Funky Citizens operează simultan ca fact-checker, participant la RRS, producător de conținut și actor de „advocacy”. Expert Forum este participant la RRS, afiliat DisinfoCode, consilier politic, producător de conținut și actor de „advocacy”, iar directoarea sa a obținut între timp roluri pe lângă autoritățile executive moldovene și ucrainene.</p> <p>După luni de zile bătând la aproape toate ușile pentru a afla cine fuseseră cu adevărat participanții la Sistemul de Răspuns Rapid — și primind doar răspunsuri parțiale sau evazive — am obținut în cele din urmă o explicație din străinătate: când colega noastră Cecilie Jilkova a întrebat pe Seznam, un semnatar ceh al Codului și participant la Sistemul de Răspuns Rapid, despre secretul care înconjoară identitatea participanților, acesta a sugerat că era probabil <a href=”https://francezul.substack.com/p/someone-is-threatening-the-elections”>o cerință a Comisiei — menită să protejeze aceste structuri</a>.</p> <p>După cum a observat colegul meu, Patrick de Hillerin: sub regimul comunist românesc, cel puțin, știai cine erau cenzorii — fiecare instituție media avea departamentul său dedicat cenzurii, ai cărui angajați erau cunoscuți.</p> <p>Cu toate acestea, această societate civilă de carton continuă să se bucure de un acces remarcabil la puterea executivă românească. Fondatoarea ONG-ului Dăruiește Viață — un succes de fundraising care a permis construirea unui spital pediatric, dar, din nou, fără membri și fără control democratic — este acum viceprim-ministru. Cât despre președintele Nicușor Dan — și el un fost activist intrat în politică acum un deceniu — a declarat recent într-un interviu (16/04/2026) unui jurnalist care îl întreba <a href=”https://francezul.substack.com/p/elections-annulees-en-roumanie-mais”>despre dovezile ingerințelor rusești</a> pe care românii le așteaptă de 16 luni:</p> <p><i>„Am avut discuții foarte interesante cu oameni din societatea civilă, unde am găsit… Pentru că este… Este o zonă foarte sofisticată de… care combină metode tehnologice foarte noi, combină inteligență artificială, combină partea de… să-i spunem psihologie socială — și am găsit în zona de societate civilă oameni cu competențe deosebite în zonă, care ne ajută inclusiv ei la asta.”</i></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Din acest mesaj aproape de neînțeles, vom reține esențialul: președintele trimite la actori fără legitimitate pentru a perpetua strategia de justificare post-factum a anulării alegerilor fără dovezi.</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Continuarea acestei investigații, cu documentația completă și cronologia evenimentelor, poate fi citită <a href=”http://francezul.substack.com/p/societatea-civila-de-carton” target=”_blank”>AICI</a></span></p> <p style=”text-align: center;”><span class=”subtitlu”>*</span></p> <p><span class=”subtitlu” style=”font-weight: normal;”>Povești de adormit cetățenii</span></p> <p>Episodul 4 din seria noastră: „Regimul hibrid românesc și complicii săi europeni”</p> <p><i>„</i>Mă numesc TV, sunt o arătătoare electrică<i> / Și sunt ca o morfină ce adoarme Republica”</i> — cânta poetul și cântărețul francez <a href=”https://www.youtube.com/watch?v=ja31rCWUPFc”>Léo Ferré</a>, acum șaizeci de ani. De atunci, mașinăria narativă și-a schimbat forma. Nu mai este o mare cutie în alb-negru ce tronează în mijlocul sufrageriei. Încape în buzunar, te urmărește pretutindeni și se asigură că narațiunile potrivite ajung la tine.</p> <div align=”center”> </div> <p><i>Am contribuit la <a href=”https://brussels.mcc.hu/publication/the-managed-ballot-the-eus-playbook-for-shaping-national-elections”>raportul MCC Bruxelles privind ingerințele europene în alegerile statelor membre</a>, cu un capitol dedicat României. Iată o versiune dezvoltată a subcapitolului meu despre narațiuni, care acoperă următoarele teme:</i></p> <ul type=”disc”> <li><i>Câinii care n-au lătrat</i></li> <li><i>„Salvarea Europei și a României”</i></li> <li><i>„Alegerile au fost deturnate”</i></li> <li><i>„Nu putem avea încredere în popor”</i></li> <li><i>„Măsurile extreme erau necesare”</i></li> <li><i>„Atac hibrid reușit” — sau eșec programat?</i></li> </ul> <p><span style=”font-weight: bold;”>Câinii care n-au lătrat</span></p> <p>De-a lungul ciclului electoral 2024-2025, un set de acuzații deosebit de grave a circulat pe larg în presa românească: principalii candidați suveraniști erau calificați drept „pro-ruși”, „agenți ruși”, „anti-UE”, „anti-NATO”, „antisemiți”, acuzați de coluziune secretă cu PSD (Partidul Social Democrat), sau vizați de insinuări cu puternică încărcătură rasistă privind presupuse origini rome.<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-1″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-1″><span data-state=”closed”><sup>1</sup></span></a> Aceste narațiuni au modelat percepția publică și climatul în care au fost luate ulterior deciziile instituționale.</p> <p>Cu toate acestea, spre deosebire de alte forme de discurs politic, aceste acuzații au circulat fără niciun fact-check din partea principalilor verificatori de fapte români. Mai multe erau evident false sau contrazise de informații disponibile public, inclusiv documente publicate de autoritățile române. Circulația lor persistentă era rezultatul unei alinieri narative. Ceea ce amenința autoritatea instituțională era controlat; ceea ce delegitima anumiți candidați era tolerat. Tăcerea, în acest context, funcționa ca o sancțiune.</p> <p>Cele ce urmează reprezintă o examinare a principalelor narațiuni care au fost activ promovate, normalizate sau impuse drept cadre interpretative prin care publicul român a fost încurajat — sau constrâns — să înțeleagă procesul electoral și ruptura sa.</p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Narațiunea salvaționistă: „Salvarea Europei și a României”</span></p> <p>Ciclul electoral a fost cadrat de la bun început nu ca o competiție politică, ci ca o misiune de salvare civilizațională.</p> <p>În martie 2024, la Congresul PPE de la București, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen — candidată la propria succesiune — a dat tonul: <em>„Europa noastră pașnică și unită este pusă la încercare ca niciodată până acum de populiști, naționaliști și demagogi… vor să calce în picioare valorile noastre și să distrugă Europa noastră.”</em><span data-state=”closed”><a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-2″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-2″><sup>2</sup></a></span></p> <p>Acest „strigăt de luptă” european și-a găsit imediat corespondentul în dezbaterea politică românească. Cu o zi înainte, doamna von der Leyen se întâlnise cu președintele Iohannis și prim-ministrul Ciolacu.<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-3″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-3″><span data-state=”closed”><sup>3</sup></span></a> A doua zi, guvernul publica o ordonanță de urgență care fuziona alegerile locale și județene cu alegerile europene — contrar principiilor de stabilitate electorală reafirmate de mult de Comisia de la Veneția.<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-4″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-4″><span data-state=”closed”><sup>4</sup></span></a><a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-5″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-5″><span data-state=”closed”><sup>5</sup></span></a></p> <p>Schimbarea de urgență a calendarului era justificată printr-<em>„un context deosebit, provocările politice cu care se confruntă Uniunea și statele sale membre fiind semnificative, […] în vederea asigurării unei reprezentativități mai mari a membrilor din România în Parlamentul European și consolidarea poziției României în Uniunea Europeană, prin transmiterea unui semnal clar că își dorește să urmeze poziția pro-UE și proiectele pentru dezvoltarea Uniunii până în cele mai mici unități administrativ-teritoriale”.</em></p> <p>Această narațiune europeană și-a găsit rapid ecoul intern în narațiunea „salvării României” — nume care nu este deloc întâmplător, dat fiind că mișcarea politică fondată de actualul președinte al țării, Nicușor Dan (Uniunea Salvați România), este membră a familiei Renew Europe. ONG-uri, instituții media aliniate și actori politici au tradus activ cadrajul existențial european într-un discurs de avertizare împotriva unui pericol național iminent. România era înfățișată ca aflându-se în pragul unei preluări autoritare a puterii, al unei realinieri geopolitice sau al unei regresii civilizaționale. Propaganda fricii s-a amplificat în jurul impactului unei președinții Simion, cu avertismente privind prăbușirea monedei naționale (leul) și riscul ieșirii din NATO și UE.</p> <p>Studiile subliniază în mod regulat consensul din România în jurul apartenenței la Uniunea Europeană, la NATO și al pro-americanismului — cu un sprijin oscilând între 75% și 87,5% din populație, cifră confirmată în ianuarie 2025 de un sondaj INSCOP realizat pentru Funky Citizens.<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-6″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-6″><span data-state=”closed”><sup>6</sup></span></a> Prezentarea unui candidat de prim rang ca fiind pro-rus, agitarea spectrului ieșirii din UE și NATO nu putea decât să exacerbeze excitabilitatea și mobilizarea „salvaționiștilor”.</p> <p>Într-o mărturisire majoră, într-un interviu „post-salvare” acordat pe 19 mai, a doua zi după vot, Nicușor Dan a scos în evidență mecanismul de excitație folosit, recunoscând că „Geopolitic, e probabil că Simion n-ar fi scos România din UE — dar ce ar fi făcut de acolo? Ar fi blocat sprijinul pentru Moldova, ar fi oprit sprijinul pentru Ucraina.”<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-7″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-7″><span data-state=”closed”><sup>7</sup></span></a></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Narațiunea ingerinței decisive: „Alegerile au fost deturnate”</span></p> <p>Principala narațiune afirma că procesul electoral fusese ocolit, deturnat, în mod decisiv, printr-o ingerință străină, presupus rusă. Această afirmație a devenit principala justificare pentru anularea alegerilor și pentru activarea mecanismelor de control al conținutului. Se baza pe un ciclu de consolidare reciprocă: notele de informații citau rapoarte ale ONG-urilor, care erau ele însele preluate în analize străine precum raportul francez VIGINUM, care erau la rândul lor prezentate de presă și politicieni ca o validare independentă. Esențial, această narațiune funcționa fără a satisface cerințele minime de demonstrabilitate. Nicio probă judiciară nu a stabilit o orchestrare străină de o amploare susceptibilă să invalideze alegeri. Cel mai citat exemplu de manipulare online — campania TikTok „echilibru și verticalitate” — s-a dovedit ulterior a fi fost finanțată intern de Partidul Național Liberal.<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-8″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-8″><span data-state=”closed”><sup>8</sup></span></a></p> <p>Astfel cum a afirmat fără echivoc Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS): toate atacurile cibernetice identificate „au fost blocate cu succes”; procesul electoral „se desfășoară pe hârtie”; iar hârtia constituie baza de validare a întregului proces electoral.<a href=”https://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii#footnote-9″ target=”_self” data-component-name=”FootnoteAnchorToDOM” id=”footnote-anchor-9″><span data-state=”closed”><sup>9</sup></span></a></p> <p>Impactul „experților” care semnalau o campanie online de succes — folosită ca referință în documentele Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) — este singura deturnare care a avut loc cu adevărat în această poveste. Documentele CSAT declasificate ascundeau numele companiei de comunicare a PNL, Kensington SRL, permițând astfel justificarea deciziei Curții Constituționale. Pe scurt: o deturnare a procedurilor instituționale, a ordinii constituționale și a democrației înseși.</p> <p>În orice caz, niciuna dintre cifrele furnizate de „experți” nu demonstrează cum ar fi putut ingerința pretinsă să se traducă prin 23% din alegători votând pentru un candidat pe care altfel nu l-ar fi susținut. Impresia de deturnare a persistat în mintea presei care repeta că Georgescu era un candidat-surpriză — ceea ce ilustrează în fapt tot atât de bine pierderea profundă de credibilitate și audiență a presei mainstream. Incapacitatea lor de a identifica potențialul acestui candidat este perfect revelată de excluderea sa din marea dezbatere, în timp ce unii candidați tehnocrați fără priză la public și fără carismă erau invitați să participe. Aceasta este povestea unei elite deconectate care descoperă că există o țară dincolo de bula mediilor servile.</p> <p>În fine, după cum nota Benoît Bréville în editorialul său din <em>Le Monde diplomatique</em> despre alegerile românești anulate: <em>„În SUA, Kamala Harris a cheltuit 140 de milioane de dolari pentru a-și crește vizibilitatea pe Facebook și Instagram — de șase ori mai mult decât contracandidatul său — și tot a pierdut. Mesajele virale nu câștigă alegerile de unele singure; trebuie să fie și persuasive.”</em></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Pentru a parcurge restul analizei și a consulta documentația completă, puteți citi episodul integral <a href=”http://francezul.substack.com/p/povesti-de-adormit-cetatenii” target=”_blank”>AICI</a></span></p>