FOTO / Trei femei dau peste cap viața unui bărbat. Ce spune actrița Paula Chirilă înaintea premierei „Amor, bucluc și balamuc”

Înainte de replicile care se țin lanț și de hohotele de râs care vor răsuna în sala Consiliului Județean în data de 23 aprilie, începând cu ora 19.30, când va avea loc premiera spectacolului „Amor, bucluc și balamuc”, înainte de aplauzele care, cu siguranță, vor veni din partea publicului, există întotdeauna o poveste din culise; una despre întâlniri așteptate, roluri „care își caută actorul” și emoția începutului.

La „Amor, bucluc și balamuc”, spectacol care își face debutul la Buzău, toate aceste elemente se adună, dând naștere unei comedii efervescente, cu ritm alert și situații imprevizibile ce creează un adevărat carusel de stări.

Actrița Paula Chirilă aduce pe scenă, în această piesă, un personaj memorabil: Lena, o femeie pasională, intensă și surprinzător de vulnerabilă. Cu umorul și sinceritatea care o caracterizează, actrița vorbește despre întâlnirea cu acest rol, despre provocările din spatele accentului și despre bucuria de a construi, alături de colegi, un spectacol menit să aducă publicului, pe lângă râsete, și emoție autentică.

Paula Chirilă a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” și, de atunci, și-a construit pas cu pas o carieră solidă, atât pe scenă, cât și în televiziune. Se simte cel mai bine în comedii, acolo unde își poate pune în valoare spontaneitatea și unde publicul o urmărește mereu cu plăcere. Ea vorbește deschis despre viață, despre provocări și despre lucrurile care contează cu adevărat, iar tocmai această autenticitate a apropiat-o de oameni. În teatru este o prezență care știe să îmbine râsul cu emoția, dând viață unor personaje credibile și vii , așa cum este și Lena din „Amor, bucluc și balamuc”.

În interviul de mai jos, Paula Chirilă ne invită în culisele acestui proiect, dezvăluind cum se naște o comedie „spumoasă”, ce înseamnă improvizația pe scenă și de ce, dincolo de situațiile absurde, povestea rămâne una profund umană.

Reporter:Cum ați ajuns să faceți parte din proiectul  „Amor, bucluc și balamuc”? Ce v-a atras cel mai mult la acest proiect?

Paula  Chirilă: Cristi Martin și cu mine ne doream de multă vreme să colaborăm. El m-a invitat, în urmă cu câțiva ani, într-un alt proiect, însă nu s-a potrivit din cauza programului încărcat. Acum se pare că ne-am sincronizat. „S-au aliniat planetele”, iar Cristi Martin a venit cu această propunere, care m-a bucurat foarte mult. Citind textul, mi-am dat seama că poate ieși o comedie senzațională. M-a atras și rolul; am realizat că pot face o mulțime de lucruri și că va ieși un spectacol pe măsură , ceea ce s-a și întâmplat.

Rep.: Ce ne puteți spune despre personajul dv. și ce provocări întâmpinați în interpretarea lui?

P.C.: Personajul meu este o basarabeancă focoasă. Din scriitură era puțin diferit, dar am venit cu această propunere, care a fost imediat îmbrățișată de regizor și de colegi. Acest lucru mi-a oferit ocazia să joc ceva ce nu am mai interpretat până acum: o femeie extrem de pătimașă, dar și foarte amuzantă în patima ei — o patimă dusă la extrem. Este o femeie care iubește cu pasiune și se exprimă foarte puternic.

Cele mai mari dificultăți le am cu accentul. Încerc să-l redau cât mai fidel. Am avut câțiva colegi basarabeni în facultate, moldoveni de peste Prut, iar acest lucru m-a ajutat să-mi formez urechea pentru a construi personajul.

Sper că a ieșit cum trebuie și că am reușit să servesc pe deplin scopului acestui spectacol: acela de a aduce râsete în sală și bună dispoziție în sufletele tuturor.

Rep.:Comedia implică deseori un ritm alert și situații neașteptate. Cum vă pregătiți pentru momentele de improvizație de pe scenă (dacă acestea există)?

P.C.: Comedia implică un ritm destul de alert și situații neașteptate în care sunt puse anumite personaje: situații create de dramaturg, de scenarist. Însă pot apărea și situații neprevăzute în care sunt puși actorii: mici accidente în scenă, o replică uitată etc. Atunci trebuie să fii foarte atent. Cam în asta constă pregătirea. De fapt, nu e o pregătire propriu-zisă, pentru că nu poți fi niciodată pe deplin pregătit. Trebuie să fii vigilent și să acționezi în sensul spectacolului, în direcția lui, iar dacă se întâmplă să te abați puțin, te poți baza pe colegi, care te vor readuce în fluxul acțiunii.

De cele mai multe ori, aceste momente fac deliciul spectatorilor, dar și al actorilor. Eu ador momentele de improvizație în scenă, acele momente în care simți nevoia să mai adaugi ceva, pentru că ai descoperit atunci ceva sau pentru că s-a întâmplat ceva neprevăzut  cum ar fi un telefon care sună, poate, din sală, și care te scoate puțin din joc, din context și din magia în care ești, obligându-te să reacționezi.

Îmi plac momentele de improvizație, dar cele controlate, cele care servesc spectacolului și care aduc zâmbetul pe buzele spectatorilor.

Rep.: Ați jucat în multe producții de teatru și film; cum se compară experiența unei comedii spumoase precum aceasta cu alte roluri pe care le-ați avut?

P.C.: Da, am jucat în foarte multe spectacole și joc și în momentul de față. Sunt peste 12–15 producții teatrale în care sunt implicată; majoritatea sunt comedii, pentru că îmi plac și mă bucur de fiecare dată de fiecare rol primit.

Fiecare spectacol are specificitatea lui. Pune în mișcare anumite „rotițe”. Fiecare este atât de diferit și mă provoacă pe planuri atât de variate, încât nu aș putea face o comparație între ele. Pot spune, însă, că mă bucur în egală măsură de toate aceste spectacole și că fiecare producție în care joc se dovedește a fi un succes.

În acest spectacol mă bucur de întâlnirea cu niște colegi alături de care nu am mai jucat și cu care îmi doream să fiu pe scenă: Cristi Martin și Silviu Biriș. De asemenea, mă bucur de colaborarea cu regizorul Daniel Bucur, cu care am mai lucrat la un alt spectacol, alături de Constantin Cotimanis și Adrian Pânzaru.

Toate acestea îmi aduc un plus, pentru că am mereu ceva de învățat. Sunt într-o permanentă căutare și în mișcare, în descoperirea de noi mijloace de expresie și de noi soluții. Acesta este câștigul fiecărui spectacol și, în mod special, al acestuia.

Rep.:Cum este colaborarea cu regizorul Daniel Bucur și cu colegii de distribuție precum Silviu Biriș sau Cristi Martin?

P.C.: E o bucurie pentru mine să mă reîntâlnesc cu Daniel Bucur, sub regia căruia am mai jucat într-un alt spectacol. De asemenea, îmi doream să joc alături de Cristi Martin și de Silviu Biriș, doi actori pe care îi apreciez foarte mult. Le admir munca și felul în care se prezintă pe scenă.

Mă bucur că suntem cu toții în același proiect, în același timp. Cerul mi-a ascultat rugămințile și ne-a adus împreună într-un proiect care, sperăm, va fi un mare succes.

Rep.:În comedii, chimia dintre actori este esențială. Există o scenă sau un moment de pe scenă care v-a rămas în minte datorită energiei colegilor?

P.C.: Sunt câteva scene care mi-au rămas întipărite în minte și abia aștept să le văd finalizate. Le-am văzut în etapa de lucru și m-au încântat foarte tare, pentru că fiecare dintre actori vine cu ceva al lui, cu o amprentă personală. Cristi Martin, cu felul lui de a conduce și de a domina o scenă; Silviu Biriș, cu energia și vivacitatea lui; Gabriela Porumbacu, cu umorul și rapiditatea cu care rezolvă situațiile, dar și cu felul în care îi citești gândurile în privire. Sunt câteva dintre elementele care mi-au rămas întipărite în minte și abia aștept să le văd închegate în spectacolul final, în fața publicului, când vor primi aplauzele binemeritate.

Nu mai spun de Iulian, care face un rol de travesti absolut superb și care, aproape la fiecare intrare în scenă, are un semnal care ne alarmează pe toți într-un mod foarte, foarte comic.

Sunt câteva scene pe care abia aștept să le văd în fața publicului și să le descopăr prin reacția acestuia.

Rep.: Există elemente din acest rol sau din povestea spectacolului care v-au surprins sau v-au făcut să vedeți viața cu alți ochi?

P.C.: M-a surprins cât de mult mă regăsesc în ea, deși suntem atât de diferite. Patima ei nu e o trăsătură de caracter, ci o formă de curaj. Ea iubește fără jumătăți de măsură, fără calcule. Și asta m-a făcut să mă întreb: „Eu când am iubit ultima oară așa, fără frică?”.

Patima ei nu e agresivitate, ci vulnerabilitate dusă la extrem. O femeie care iubește cu toată ființa ei este și cea care suferă cel mai tare atunci când descoperă minciuna. Și tocmai asta face comedia cu adevărat savuroasă și emoționantă în același timp: râdem, dar, undeva, simțim că miza este reală.

Și aici se închide un cerc frumos față de discuția noastră de mai sus. Personajul meu, Lena, o femeie de peste Prut, cu accent, cu patimă, cu o iubire deplină, stă pe aceeași scenă cu celelalte două femei, toate trei egale în dorința lor de a fi iubite.

Teatrul face exact asta: pune laolaltă oameni diferiți și arată că, dincolo de origine, accent sau temperament, trăim aceleași lucruri fundamentale.

Rep.: Premiera națională va avea loc la Buzău. Ce așteptări aveți de la publicul buzoian?

P.C.: Mă aștept ca publicul buzoian să ne întâmpine, ca de obicei, așa cum ne-a obișnuit – pentru că am mai jucat în câteva spectacole în fața publicului de aici -, să ne primească cu brațele deschise, cu căldură și să fie pregătit să râdă, să-și dorească să se bucure de o seară cu totul specială pentru noi, care va deveni specială și pentru ei.

Rep.: „Amor, bucluc și balamuc”  este o oglindă a micilor absurdități ale vieții. Ce mesaj credeți că va prinde cel mai repede la public?

P.C.: „Amor, bucluc și balamuc” este o comedie care transmite mai multe mesaje. Principalul mesaj este că există o ieșire din toate situațiile, că nu trebuie să disperi niciodată, pentru că Dumnezeu le așază pe toate astfel încât să fie bine tuturor, iar dragostea curată și sinceritatea triumfă în final.

Rep.:Producătorii oferă bilete gratuite unor persoane aflate în situații vulnerabile. Ce părere aveți despre acest gest și despre rolul teatrului în incluziunea socială?

P.C.: Teatrul ca spațiu al empatiei și ca instrument al incluziunii sociale este un subiect fascinant, cu multiple dimensiuni.

Prin natura sa, teatrul invită publicul să trăiască experiențe din perspectiva altor oameni – oameni cu origini diferite, cu dizabilități sau din comunități marginalizate. Această identificare temporară cu „celălalt” este unul dintre cele mai puternice mecanisme de reducere a prejudecăților și de construire a solidarității sociale.

În ceea ce privește facilitarea accesului persoanelor cu vulnerabilități la acest spectacol, la nivel practic, biletele gratuite înlătură o barieră concretă și imediată. Pentru cineva care trăiește din venituri minime, un bilet de teatru poate fi un lux inaccesibil, iar acest gest îi redă posibilitatea de a participa la viața culturală, care este un drept, nu un privilegiu.

La nivel simbolic, mesajul transmis este important: că ei aparțin acelui spațiu, că sunt bineveniți. Pentru persoane obișnuite să se simtă invizibile sau excluse, acest semnal contează.

Iar la nivel social, alăturarea oamenilor din medii diferite în aceeași sală creează un context rar de întâlnire autentică.

Rep.: Care este primul lucru pe care   l-ați spune  cuiva pentru a-l  convinge să vină la acest spectacol?

P.C.: Când pui laolaltă trei femei focoase, un bărbat mult prea sigur pe el și un apartament care devine brusc neîncăpător pentru atâtea minciuni, e imposibil să nu râzi. Este o comedie spumoasă în cel mai pur sens: valurile de râs vin unul după altul, fără să apuci să respiri între ele. Și eu știu asta din interior și vă spun sincer că ne distrăm copios pe scenă la fiecare repetiție.