[analyse_image type=”featured” src=”https://s1.ziareromania.ro/?mmid=5dc5956b0d66852e7c”]
Disperarea unui bărbat care își caută un job de șapte luni, fără succes: “Sunt complet dezorientat. Mă întreb dacă întoarcerea la școală la 45 de ani m-ar ajuta”
Piața muncii se schimbă rapid, iar pentru mulți profesioniști cu experiență, stabilitatea de altădată pare tot mai fragilă. După luni întregi de căutări fără rezultat, tot mai mulți ajung să se întrebe dacă nu cumva problema este lipsa unei noi calificări.
Un bărbat de 45 de ani a relatat într-un articol ppublicat de Business Insider cum a ajuns să ia în calcul întoarcerea la facultate, după șapte luni de șomaj și zero oferte de angajare.
“Cu câțiva ani în urmă, când ChatGPT a devenit disponibil pentru prima dată și entuziasmul era la cote maxime, unul dintre clienții mei de freelancing era printre cei mai vocali. M-a sunat într-o după-amiază și mi-a spus răspicat că plata scriitorilor va deveni o amintire, pentru că această nouă tehnologie putea face în cinci minute ceea ce toți colaboratorii lui făceau într-o lună.
„Ar fi trebuit să-ți alegi altă profesie”, mi-a spus. Câteva luni mai târziu, m-a concediat.
M-am gândit mult la acea discuție în ultima vreme, mai ales după șapte luni de căutări fără rezultat. Nenumărate ore petrecute completând aplicații s-au concretizat în 10 interviuri și zero oferte de angajare.
Mă face să mă întreb dacă, la 45 de ani, am ajuns cumva la capătul drumului pe piața muncii. Iar dacă abilitățile mele au devenit irelevante, poate că ar trebui să mă întorc la școală.”
“Cum am ajuns să-mi pun aceste întrebări”
“Cu câteva luni în urmă, am avut un interviu pentru un post administrativ la un colegiu de stat. Pe lângă salariu și beneficii, angajatorii au menționat că jobul includea posibilitatea de a urma șase credite universitare pe semestru, după perioada de probă. Asta înseamnă că, la șase credite pe semestru timp de trei semestre pe an, aș putea termina un program de master de 36 de credite în doi ani.
Nu părea un plan rău, presupunând că aș fi fost acceptat într-un program. Totuși, planurile mele după facultate nu au inclus niciodată un master. Voiam să devin scriitor și am reușit asta doar cu o diplomă de licență. Timp de peste 20 de ani, această diplomă m-a ajutat atât în cariera principală, cât și în proiectele secundare.
Am respins ideea studiilor postuniversitare, considerând-o o povară financiară pe termen lung care nu și-ar recupera niciodată costurile.
Cu toate acestea, ideea unui master a avut mereu sens. Mulți dintre prietenii și colegii mei au cel puțin un master, iar ani la rând nu au dus lipsă de muncă sau oportunități. Soția mea s-a întors la școală în jurul vârstei de 30 de ani, timp de doi ani, pentru a deveni profesoară, așa că poate un drum similar ar fi potrivit și pentru mine.”