Iranul, trecut glorios, prezent în flăcări, viitor incert. 1001 de nopţi arabe cu caviar iranian

Iranul a fost mult timp cel mai mare producător de caviar din lume, luând acest titlu de la Rusia. Din 2015 şi până în 2024, exporturile de caviar s-au majorat de aproape şase ori, parte a eforturilor guvernului iranian de a reduce dependenţa ţării de veniturile din petrol.

Orientul Mijlociu a fost şi este una dintre cele mai volatile regiuni de pe glob. O arată războiul actual de acolo, în care Iranul, asediat de SUA şi Israel, îşi atacă vecinii arabi.

Însă până nu demult Iranul, cu o identitate etnică, lingvistică şi istorică distinctă de cea a lumii arabe, îşi ataca vecinii arabi cu… caviar. Iranul a fost mult timp cel mai mare producător de caviar din lume.

A exportat până şi în SUA. Nu a fost ocolită nici Europa de Vest. Pieţele bogate din Orientul Mijlociu, nesătule de lux, cum ar fi Qatar şi Emiratele Arabe Unite, au fost o ţintă preferată. Povestea caviarului iranian începe, desigur, în mare, în Marea Caspică, în timpul Imperiului Persan, când icrele sturionilor erau considerate aliment medicinal.

Povestea modernă a caviarului iranian începe în secolul XIX, când şahul dă dreptul unor companii ruseşti să pescuiască şi să investească în sturionii din partea iraniană a Caspicii. După revoluţia bolşevică din Rusia din 1917, şahul retrage aceste drepturi deoarece companiile ruseşti n-au mai plătit, apoi în 1953 refuză accesul URSS-ului la sturionii din sudul Mării Caspice.

Astfel, sub celebrul şah Pahlavi, un personaj care sub o umbrelă pro-occidentală şi-a condus ţara cu mână de fier, Iranul şi-a impus dreptul suveran asupra producţiei de sturioni în sudul Caspicii, ceea ce a deschis accesul iranienilor la consumul de caviar. Ironic, regele Pahlavi era alergic la icrele de sturion.

A urmat Revoluţia Islamică din 1979, iar regimul autoritar şi religios care a ajuns atunci la putere a interzis temporar consumul de sturion şi caviar pentru a stabili dacă este permis de islamul şiit, religia iranienilor (islamul sunit este religia predominantă în statele arabe din Orientul Mijlociu).

Dar tot acest regim a intensificat producţia de caviar obţinut de la peştii sălbatici, iar Iranul a devenit astfel, din anii ’80 şi până în 2009, cel mai mare producător de caviar al lumii.

Titlul şi l-a disputat cu URSS, apoi cu Rusia, lăsată între timp în urmă.

Un şoc a venit când organizaţiile internaţionale au interzis comerţul cu caviar de la sturionii sălbatici. Industria de profil iraniană a trebuit să se adapteze şi să treacă la producţia de cultură. Acest lucru a făcut loc Chinei, care a devenit între timp cel mai mare producător de caviar din lume.

Însă Iranul a rămas un jucător de top. În 2024, exporturile sale de caviar de fermă au crescut cu peste 100% şi au ajuns în 28 de ţări, potrivit datelor oficiale. Principalele destinaţii au fost EAU, Qatar şi Belgia. În acel an, Iranul avea 304 de ferme de sturioni.

Din 2015 şi până în 2024, exporturile de caviar s-au majorat de aproape şase ori, parte a eforturilor guvernului de a reduce dependenţa de veniturile din petrol. Caviarul iranian a ajuns până şi pe piaţa din Rusia.