Cum s-a produs criza petrolului din anii ’70 și cum a fost rezolvată. Comparația cu blocajele din…

Criza energetică provocată recent de blocajele din Strâmtoarea Hormuz a readus în prim-plan una dintre cele mai mari provocări economice ale secolului XX: criza petrolului din anii ’70. Unii specialiști arată că efectele conflictului dintre SUA, Israel și Iran ar putea fi mult mai grave.

Blocarea timp de o lună a Strâmtorii Hormuz, rută vitală pentru transportul energiei la nivel mondial, a stârnit temeri că actuala criză ar putea deveni mai gravă decât criza petrolului din anii ’70.

Lars Jensen, expert în transport maritim și fost director la Maersk, a declarat pentru BBC că impactul războiului SUA-Israel împotriva Iranului ar putea fi „substanțial mai mare” decât haosul economic din anii 1970. Comentariile sale vin după avertismentul lansat recent de directorul Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol, potrivit căruia lumea se află „în fața celei mai mari amenințări globale la adresa securității energetice din istorie”.

„Este mult mai grav decât ceea ce am avut în anii 1970, șocurile prețului petrolului. Este, de asemenea, mai grav decât șocul prețului gazelor naturale pe care l-am experimentat după invazia Rusiei în Ucraina”, a declarat Lars Jensen pentru BBC.

Deși închiderea Strâmtorii Hormuz a perturbat aprovizionarea globală, unii specialiști susțin că lumea de astăzi este mai rezilientă.

Criza petrolului din anii ’70, provocată politic

Șocul petrolier din anii ’70 a fost provocat intenționat, printr-o decizie politică. În 1973, statele arabe producătoare de petrol au impus embargo țărilor care sprijineau Israelul în războiul de Yom Kippur și au redus în același timp producția.

„Rezultatul a fost o creștere de aproape patru ori a prețurilor petrolului în doar câteva luni”, arată dr. Carol Nakhle, director executiv al Crystol Energy, potrivit BBC.

Urmările au fost resimțite în întreaga lume, afectând inclusiv SUA și Marea Britanie, care au intrat în recesiune între 1973 și 1975.

„Acest lucru a avut efecte în lanț masive, care au afectat structura socială a multor țări, prin greve pe scară largă, tulburări sociale și creșterea sărăciei, întrucât multe gospodării s-au chinuit să-și acopere cheltuielile”, a declarat dr. Tiarnán Heaney, cercetător la Queen’s University Belfast, potrivit BBC.

După embargoul arab din 1973–1974, statele afectate au redus consumul, au introdus măsuri de economisire a energiei, au căutat noi surse de petrol în afara Orientului Mijlociu și au început să-și facă rezerve strategice.

Revoluția din Iran a produs a doua criză a petrolului

În 1979, al doilea șoc petrolier a fost provocat de Revoluția iraniană, care a răsturnat regimul șahului Mohammad Reza Pahlavi și a adus la putere noul regim condus de ayatollahul Ruhollah Khomeini.

„La fel ca precedentul său din 1973–1974, al doilea șoc petrolier al anilor ’70 a fost asociat cu evenimentele din Orientul Mijlociu, dar a fost alimentat și de cererea globală puternică de petrol. Revoluția iraniană a început la începutul anului 1978 și s-a încheiat un an mai târziu, când regimul regal al șahului Mohammad Reza Pahlavi s-a prăbușit, iar șeicul Khomeini a preluat puterea ca mare ayatollah al republicii islamice. În contextul revoluției, producția de petrol a Iranului a scăzut cu 4,8 milioane de barili pe zi până în ianuarie 1979, adică aproximativ 7 la sută din producția mondială de la acea vreme”, nota specialista Laurel Graefe, fost director al Federal Reserve Bank din SUA.

Totuși, arată ea, este posibil ca această perturbare a aprovizionării să nu fi fost factorul cel mai important care a împins prețurile petrolului în sus. Mai degrabă, blocajele din Iran ar fi putut alimenta teama de alte blocaje și ar fi stimulat o acumulare speculativă pe scară largă.

Prețurile petrolului au început să crească rapid la mijlocul anului 1979, mai mult decât dublându-se între aprilie 1979 și aprilie 1980. Potrivit unei estimări, creșterea puternică a cererii de petrol a fost responsabilă pentru o mare parte din scumpirea petrolului în timpul crizei.

Cum poate fi îngenuncheat Iranul cu un simplu telefon la Beijing. Soluția generalului care a condus armata SUA

Creșterea producției a stins criza petrolului

A doua criză a petrolului a produs din nou inflație și recesiune, însă la începutul anilor ’80 situația economiilor occidentale s-a stabilizat.

„În 1973–1974, prețul real al țițeiului s-a triplat. După o ușoară scădere în perioada 1975–1978, acesta s-a dublat din nou în anii 1979–1980. Însă majorarea din 1979–1980 a fost erodată între 1981 și 1985, când prețul a scăzut cu aproape 40 la sută. Apoi, în prima jumătate a anului 1986, prețul s-a prăbușit, coborând cu peste 50 la sută. Astfel, în numai cinci ani, prețul real al petrolului a scăzut de la peste cinci ori nivelul său din 1970 la mai puțin de dublul acestuia”, arăta economistul american Dermot Gately, în studiul „Lecții din prăbușirea prețului petrolului din 1986”.

Din august 1985 până la mijlocul anului 1986, producția OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol) a crescut cu aproximativ 4 milioane de barili pe zi, respectiv cu 25 la sută, iar surplusul de petrol a făcut uitate crizele din anii ’70. Arabia Saudită a avut un rol esențial în prăbușirea prețurilor, după ce a renunțat la politica de limitare a producției și a mărit oferta de petrol.

„Mai mult de jumătate din această creștere a producției a venit din Arabia Saudită, însă și alți membri au avut majorări importante, în special Kuweitul, Emiratele Arabe Unite, Irakul și Nigeria. În fața prăbușirii prețurilor, Iranul și Mexicul, acesta din urmă fiind un producător din afara OPEC, și-au redus producția”, nota specialistul în economie.

Urmările crizei actuale a petrolului

După izbucnirea războiului dintre SUA, Israel și Iran, Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul energiei, a fost aproape blocată, afectând livrările de petrol, gaze și alte mărfuri vitale din statele din Golf. Cum prin această zonă trece în mod normal cam o cincime din petrolul mondial, blocajul riscă să lovească serios piața globală.

Consultantul Lars Jensen a declarat pentru emisiunea Today de la BBC că o mare parte din petrolul care a părăsit Golful în urmă cu mai bine de o lună încă ajunge la rafinării din întreaga lume, dar că acest flux se va opri în curând.

„Așadar, penuria de petrol pe care o vedem acum nu va face decât să se agraveze, chiar dacă, ca prin minune, Strâmtoarea Hormuz s-ar redeschide mâine. Ne vom confrunta cu costuri energetice uriașe, nu doar cât timp va dura această criză, ci și timp de șase până la 12 luni după încheierea ei”, a precizat Jensen.

Nave SUA în Strâmtoarea Ormuz: Iranul a pierdut evidența propriilor mine marine. Americanii au început operațiuni de deminare

Carol Nakhle, care este și secretar general al Arab Energy Club, afirmă că economia mondială depinde astăzi mai puțin de petrol decât în anii ’70 și că piața este mai bine diversificată. Din acest motiv, ea consideră că, deși petrolul s-a scumpit, criza actuală nu este la fel de gravă.

„Deși perturbările cantitative pe care le vedem sunt semnificative — probabil printre cele mai mari din istoria recentă — piața este mult mai rezilientă decât în anii 1970. Este mai diversificată, mai puțin dependentă de petrol și mai bine echipată cu rezerve și mecanisme de răspuns în situații de urgență”, a afirmat Carol Nakhle, potrivit BBC

Alți specialiști arată că există astăzi unele diferențe care vin în favoarea lumii, inclusiv o înțelegere mai bună a economiilor și faptul că mai multe țări dețin rezerve de petrol.

Alicia Garcia Herrero, economist-șef pentru Asia-Pacific la Natixis CIB, arată că, deși șocurile petroliere din anii 1970 au împins prețurile foarte sus, ele au redus aprovizionarea globală cu doar 5–7 la sută. În schimb, actuala criză afectează 20 la sută din aprovizionarea mondială, depășind net șocul din anii 1970.

„Actuala criză provocată de războiul cu Iranul poate deveni un șoc mai mare dacă situația nu se îmbunătățește în curând. Consecința este că am putea experimenta scumpiri mai abrupte, o inflație mai dureroasă și riscuri mai mari de recesiune, mai ales în Asia dependentă de importuri”, a declarat economistul, potrivit BBC.

Rezervele și eficiența oferă o anumită protecție, pe care episoadele din anii 1970 nu au avut-o, dar amploarea brută a pierderii de aprovizionare face ca această criză să fie mai severă, fără o soluție rapidă la vedere, a adăugat ea.