Ce spunea Coposu acum patru decenii despre pericolul rusesc și cum a evoluat acesta. Istoric: „Momentul nu…

Corneliu Coposu avertiza încă din anii ’90 asupra pericolului rusesc, realizând că imperialismul Moscovei nu moare, ci doar tacticile evoluează. Trei decenii mai târziu, testamentul lui Petru cel Mare
a fost înlocuit de algoritmi digitali și „adevăruri
alternative”. Istoricul Cosmin Popa explică, pentru „Adevărul”, de ce România rămâne
atât de vulnerabilă, vorbind despre un amestec periculos între promisiunea
„valorilor tradiționale” și o revoltă internă alimentată de
o modernizare eșuată.

„În
vecinătate, când există în proxima vecinătate Rusia, fie că a
fost Rusia țaristă, fie că a fost Rusia ortodoxă, fie că a fost
Rusia pravoslavnică, ea a reprezentat pentru noi același pericol.
N-a renunțat niciodată la imperialismul agrar caracteristic în
urma testamentului lui Petru cel Mare. Sigur că metodele de
subjugare a popoarelor care îi stau în drumul expansiunii spre
mările calde, spre Bosfor, suntem noi și alte țări mai mici”,
spunea Corneliu Coposu, într-un interviu din anii ’90.

Și
tot cunoscutul luptător împotriva regimului totalitar comunist
avertiza că România trebuie să fie atentă la orice încercare
reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau a
panortodoxiei.

„N-avem
niciun interes să promovăm nici pârghia unui curent pravoslavnic
imperialist rusesc. Ideea noastră de integrare a concepției morale-
de morală creștină în partidele europene n-are nicio contingență
cu ideile manifestate sau ascunse ale imperialismului rusesc, care,
după opinia mea, fie că a fost vorba de o guvernare țaristă, de o
guvernare comunistă sau acum de o guvernare să zicem revoluționară,
n-au renunțat la aceleași idei de expansiune agrară și de
penetrare în Europa. Să ne ferească Dumnezeu de o încercare
reușită de penetrare rusească cu drapelul panslavismului sau a
panortodoxiei”, a mai afirmat Corneliu Coposu.

Forme de manifestare tot mai complexe

Dacă
în anii 90, Corneliu Coposu vorbea despre un imperialism „agrar”
și „geografic” și se referea la testamentul lui Petru cel Mare, astăzi vedem
forme de manifestare mult mai complexe. Istoricul Cosmin Popa,
specialist în istoria Rusiei și  a spațiului ex-sovietic explică,
într-o analiză pentru „Adevărul”, felul în care au evoluat
tacticile Rusiei și de ce România continuă să prezinte o serie de vulnerabilități.

„Sigur
că ne putem raporta la expansiunea rusească în termenii în care a
făcut-o Geroge Kennan în celebra sa telegramă, atunci când a
încercat, și în parte a reușit, să schițeze un ghid de
înțelegere a politici rusești, spre uzul diplomaților americani.
Nu cred că am greși prea mult, însă cred că astăzi trebuie să
mai aducem în discuția despre Rusia o serie de noi argumente,
impuse de evoluția istorică. Dacă ne referim la ceea ce
întreprinde Rusia lui Putin de peste un deceniu, ca istoric am
datoria să înțeleg cum văd lucrurile cei aflați la conducerea
sistemului politic din Rusia. Pentru oameni ca Putin, Patrușev,
Lavrov, Narîșkin sau Ușakov, ceea ce au întreprins în fostele
republici sovietice, nu este expansiune ci o încercare de
recâștigare a ceea ce ei cred că Rusiei i-a fost luat de către
Occident, în momentele sale de slăbiciune militară, economică și
politică”, spune Popa.

Rusia vede războaiele de cucerire ca pe o formă de supraviețuire

Reputatul
istoric nuanțează și explică de ce de la Moscova lucrurile se văd
atât de diferit în comparație cu țările vizate și oprimate de
Rusia. În primul rând, spune Cosmin Popa, rușii nu percep războiul
din Ucraina ca pe unul de cucerire, ci ca pe unul de supraviețuire.
În continuare, el argumentează și de ce,

„Spre
exemplu, Rusia vede războiul din Ucraina nu ca pe unul de cucerire,
ceea ce sigur că este, ci ca pe unul de supraviețuire ca Mare
Putere. Din acest punct de vedere, există o continuitate
neîntreruptă între autopercepția imperial a Rusiei, așa cum
funcționa ea la jumătatea secolului al XIX-lea, și felul în care
astăzi Putin își justifică propagandistic războiul. Dincolo de
tot acest discurs despre multipolaritate, despre un Sud Global
dinamic și puternic, cred că liderii ruși percep acut faptul că
țara lor este un imperiu în curs de dezintegrare. În absența unor
avantaje tehnologice, a unei economii puternice și mai ales a unei
gândiri politice de tip nou, liderii ruși au crezut că pot opri
periferializarea Rusiei prin intermediul unui scurt război victorios
împotriva Ucrainei, de natură să atenueze și ceea ce ei consideră
că este presiunea militară occidentală de la granițele fostei
URSS”, mai spune Popa.

Tot
referitor la declanșarea războiului din Ucraina, Cosmin Popa
consideră că Putin s-a înșelat atunci când a considerat că va
avea un succes facil.

„Îndrăznesc
să cred că decizia de a ataca Ucraina, a fost considerată de Putin
la vremea ei ca fiind una puțin riscantă și cu mari șanse de
success, având în vedere antecedentele anilor 2-14-2015. Rezistența
Ucrainei, dar și contribuțiile americană și europeană la lupta
ucrainenilor pentru independență, au transformat acest război de
agresiune într-o luptă de supraviețuire a Rusiei ca Mare Putere
credibilă. De aceea cred că sistemul putinist consideră că astăzi
este angajat într-o luptă de consolidare a autonomiei politice,
militare și economice a Rusiei, ceea ce-i predispune pe liderii ruși
la decizii radicale”, adaugă el.

Sfatul pe care i l-ar da lui Trump consilierul său român din primul mandat. „Asta e cu adevărat nedrept pentru România”

Între propaganda agrară și cea digitală

Nici
măcar faptul că Rusia se bazează pe o propgandă bine pusă la
punct nu reprezintă o noutate. De-a lungul anilor, Moscova a
dezvoltat un sistem performant, care i-a permis să obțină
importante succese în războiul informativ.

„Faptul
că propaganda, inclusiv cea digitală, joacă un rol mai important
decât acțiunile militare în politica externă rusă, istoric
vorbind nu este o noutate. Sigur că imperiul rus a folosit din plin
justificările istorice postfactum și propaganda în acțiunile
sale, însă bolșevicii au reușit să construiască un sistem
institutional și o întreagă realitate alternativă în jurul
propagandei. De fapt, ei sunt cei care au șters granițele între
creația intelectuală și propaganda, subordonând total cultura
obiectivelor politice ale regimului. Asta nu înseamnă că
literatura, poezia, muzica sau filmul din URSS nu au create produse
culturale autonome, însă orice act de creație oficializat deservea
primordial scopuri propagandistice și apoi pe cele estetice. Astăzi,
Rusia a adăugat acestui arsenal istoric o multitudine de capacități
digitale, ceea ce face ca efortul său istoric de destabilizare și
demoralizare a societăților pe care le consideră ostile să
crească în intensitate și în eficiență.”

În
opinia lui Cosmin Popa, ideea centrală a acestei propagande este cea
a marginalității.

„Pentru
că Rusia este o putere aflată la marginea sistemului mondial, ea
mizează pe instrumentalizarea marginalități la scară largă.
Propaganda rusă, inclusiv cea digitală, se adresează marginalilor
din politică, viața culturală, știință și societate
cultivându-le iluzia că ei sunt cei care înțeleg mai bine ca
alții evoluțiile, că ei sunt cei care au soluțiile potrivite și
mai ales cei care vor schimba radical situația. Instituționalizarea
minciunii, prin formula „adevărurilor alternative”, a
obscurantismului revolut și a maniei conspiraționiste, prin
vehicularea unor „adevăruri interzise” până acum, face dovada
unui complex puternic al marginalității, care străbate sistemul
politic rusesc și pe care acesta caută să-l transforme într-o
pârghie pentru schimbarea radicală a percepției generale”,
consideră istoricul.

Cât mai ajută azi morala creștină în fața Rusiei

Cosmin
Popa s-a referit și la acea parte a declarației lui Corneliu Copos
în care acesta se referea la integrarea „moralei creștine” în
partidele europene ca o barieră în fața imperialismului rus.
Într-o perioadă în care morala creștină nu mai prea face parte
din discursul mainstream european, ba chiar a fost preluată de
partidele suveraniste. Având în vedere ascensiunea curentelor
suveraniste în Europa, Popa a oferit un răspuns la întrebarea dacă
mai este valorizarea „moralei creștine” un scut sau a devenit,
paradoxal, un cal troian prin care Rusia încearcă să dezbine UE,
iar vulnerabilitățile României sunt la fel de mari.

„Da,
vulnerabilitățile României rămân mari pentru că ele țin de
incompleta modernizarea a țării și de calitatea guvernărilor
acestei țări. Acum se petrece o suprapunere nefericită între
revolta justificabilă a românilor, atât a celor din țară, cât
și a celor din diaspora, mulți dintre ei lăsați în urmă de
modernizarea inegală a țării, și asaltul propagandistic, pe care
Rusia îl întreprinde asupra Occidentului. Desigur, precaritatea
educațională, absența unor politici culturale și a celor legate
de memoria istorică au făcut ca rezistența societății românești
în fața unei astfel de intruziuni să fie extrem de scăzută”,
este prima parte a explicației date de Popa.

Planul ascuns care dinamitează NATO: ce urmează pentru Europa. „Ne forțează să fim mai pragmatici și mai cinici”

Politicienii români, vinovați moral de vulnerabilitatea societății

El
vorbește și despre eroarea pliticienilor români, principalii
vinovați pentru această stare de fapt. Nemulțumirile populației, într-o mare măsură justificate de incompetența politicienilor, îi transformă pe mulți români într-o masă ușor de manipulat și foarte vulnerabilă în fața discursurilor persuasive alimentate de Kremlin.

„De
fapt, deși au profitat din plin de avantajele unei democrații
imperfecte, politicienii români au pus invariabil politicile
culturale și învățământul la coada priorităților, pentru că
subdezvoltarea intelectuală a României le-a asigurat multă vreme
un bazin electoral generos și o serie de pârghii de control a
situației sociale. Astăzi ele nu mai funcționează, iar
răspândirea atitudinilor antidemocratice și antioccidentale în
rândul românilor, care confundă valorile democratice cu
cleptocrația românească, care de fapt arată un deficit dramatic
de democrație, a făcut ca proliferarea narativelor propagandei
putiniste să capete dimensiunile unei epidemii”, consideră
istoricul.

Concluzia
lui Cosmin Popa ar trebui să dea de gândit autorităților române
și să constituie un semnal de alarmă în ceasul al 13-lea, pentru
a crește reziliența societății românești în fața acestei
propagande moscovite.

„În
concluzie, problema este nu atât eficiența propagandei rusești,
cât mai ales slaba capacitate a societății românești de a
rezista intelectual oricărei propagande ostile. Asta face ca o parte
a societății românești să fie blocată într-o stare de revoltă
surdă, anti-democratică și la limită anti-națională, prin
faptul că speră că soluțiile la deficiențele democrației pot
veni din înlăturarea acesteia și înlocuirea cu un regim
autoritar, după modelul celui rusesc. Desigur, derivele
anti-liberale din Biserica Ortodoxă Română, semn al existenței
unor cercuri conservatoare destul de largi, contribuie la alimentarea
acestei stări de lucruri. Din acest punct de vedere, între limbajul
propagandistic al acestora și cel al Rusiei putiniste, care insistă
asupra „valorilor tradiționale”, există o suprapunere perfectă.
Cu toate că ierarhia BOR, în frunte cu Patriarhul, ezită să intre
în coliziune directă cu aceste cercuri, cred că momentul nu mai
poate fi amânat, decât cu riscul pierderii încrederii unei părți
a enoriașilor”, conchide Cosmin Popa.