Bun venit în era marii nesiguranţe energetice. Războaiele şi tensiunile geopolitice expun cel mai bine vu

Maghiarilor, orice atac ucrai­nean în partea europeană a Rusiei le poate da fiori. Săptămâna trecută drone aeriene ucrainene au avut din nou ca ţintă staţia de compresoare de la Russkaia a gazoductului Turkstream. Acesta este singurul prin care Rusia îşi mai poate exporta gazele către Europa.

Anul trecut, importurile prin Turkstream au reprezentat peste 60% din importurile totale de gaze ale Ungariei. Această ţară îşi acoperă 80% din consumul de gaze din importuri. În 2024 contribuţia livrărilor prin Turkstream la importurile de gaze ale Ungariei era mai mare, ducându-se spre 75%, însă între timp guvernul a căutat să diversifice sursele de aprovizionare, folosindu-se şi de conexiunile cu reţelele de gaze occidentale. Autorităţile ruse au transmis că atacul ucrainean asupra staţiei de la Russkaia a fost respins.

Însă situaţia arată cât de vulnerabilă energetic este Ungaria pentru că depinde de energie din import şi pentru că nu are control asupra rutelor prin care importă. Această vulnerabilitate se vede şi mai bine în oprirea, în ianuarie, a importurilor de petrol rusesc prin oleoductul sovietic Drujba, care trece prin Ucraina. Autorităţile de la Kiev au spus că tranzitul prin conductă a fost oprit din cauza distrugerilor provocate de atacuri ruseşti.

Guvernul de la Budapesta acuză Ucraina de rea voinţă, şantaj şi atac la adresa securităţii energetice a Ungariei şi Europei. Budapesta, devenită o portavoce a intereselor Moscovei în UE, este încă de la începutul invaziei ruse din Ucraina ostilă statului agresat, deşi Ungaria depinde pentru securitatea sa energetică de Ucraina. Dependenţa acestei ţări est-europene de importurile de petrol rusesc a crescut de la 60% înainte de războiul din Ucraina la peste 90% anul trecut. Rezultatul este că Ungaria a ajuns în pragul unei crize energetice înainte de războiul din Orientul Mijlociu. Budapesta s-ar putea să fi fost încurajată să-şi menţină poziţia ostilă faţă de Ucraina de faptul că dependenţa energetică este reciprocă.

Anul trecut, circa 45% din importurile de gaze ale Ucrainei au tranzitat Ungaria. Guver­nul maghiar a ameninţat că dacă Kievul nu dă drumul la tranzitul de petrol prin Drujba va în­trerupe gradual exporturile de gaze către Ucraina. Săptămâna trecută, brusc livrările s-au întrerupt complet. Surse din piaţă şi presa ma­ghiară spun că firmele ucrainene pur şi simplu nu au mai semnat contracte comerciale pentru noul trimestru. Traderii care închiri­aseră capa­ci­tate de transport pentru această perioadă pierd.

Cât de vulnerabilă este infrastructura ener­ge­tică internaţională care se întinde pe distanţe mari, dar şi statele care depind de ea, o arată sabotarea gazoductelor submarine Nord Stream 1 şi 2 în 2022, anul în care Rusia a inva­dat pentru a doua oară Ucraina. Conductele aduceau gaze ruseşti în Germania, iar gazul rusesc importat ieftin ar fi trebuit să facă din Germania un hub energetic european şi superputere a industriei chimice. Aceste vise germane s-au năruit.

Într-o situaţie de acelaşi fel este Polonia. Orlen, compania naţională de petrol şi gaze a ţării, extrage gaze din Marea Nordului, din apele Norvegiei, şi le trimite acasă prin gazo­duc­tul Baltic Pipe, cu o lungime de 900 de kilo­metri, care trece prin Danemarca şi are şi sectoare mari submarine. Gazoductul a fost inaugurat pe 27 septembrie 2022, la o zi după sa­botarea Nord Stream. Proiectele ruso-ger­mane şi cel polonez reprezintă strategii ener­getice opuse. Polonezii s-au îndreptat către vest, iar germanii către est.

Mai multe state europene, printre care România şi Polonia, dar şi SUA, au criticat Nord Stream pentru că era un proiect care adân­cea dependenţa energetică a Europei de Rusia, în timp ce Berlinul susţinea că Rusia este un partener de încredere. Baltic Pipe s-a lovit de critici legate de costurile mari şi de nevia­bilitatea economică, având în vedere că existau alternative mai ieftine, cum ar fi gazele ruseşti. Până la urmă, s-a dovedit că Baltic Pipe a fost un proiect inspirat. Însă nimeni nu-i poate garanta deocamdată securitatea.

Polonia se vrea o putere baltică, dar încă nu are o flotă de război pe măsura aspiraţiilor. Ga­zele transportate prin gazoduct din Marea Nor­dului acoperă cam un sfert din consumul anual al Poloniei. Ca majoritatea ţărilor europene, Po­lonia este dependentă de gazele şi petrolul din import. În ceea ce priveşte gazele, GNL re­pre­zintă circa 50% din importuri, ceea ce înseamnă că economia poloneză depinde de terminalul de GNL de la Swinoujscie. Dacă acesta este incapacitat, Polonia ar avea mari probleme.

Cu câteva lovituri bine ţintite, Iranul a scos din funcţiune aproape 20% din capacitatea de GNL a Qatarului, până la război printre cei mai mari exportatori din lume, conform unor surse qatareze, citate de presa internaţională. Războaiele şi tensiunile geopolitice expun cel mai bine vulnerabilităţile energetice, iar energia poate fi folosită ca armă. Înainte de a invada Ucraina, Rusia a întrerupt livrările de gaze către Ucraina şi UE în plin ger.

Dar energia este şi motiv de război. În 2012 în Ucraina începea nebunia gazelor din Marea Neagră. Se estima că rezervele ar trece de 2.000 de miliarde de mc. Cea mai mare parte a acestor rezerve ar fi concentrate în jurul peninsulei Crimeea. În 2014 Rusia a invadat Crimeea, pe care a anexat-o. Astfel, Rusia a destrămat planurile de independenţă energetică ale Ucrainei. În gazele din Marea Neagră văd o cale spre independenţă energetică şi Turcia şi România. Turcia s-a mişcat cu viteză record pentru a le exploata.