Bombardamente israeliene fără precedent asupra Beirutului și riscul anulării Acordului de Asociere UE-Israel

Deocamdată,
în această perioadă în care, din diverse motive, sunt anulate în
serie tratate, acorduri, înțelegeri și memorandumuri de cooperare
în cele mai diferite domenii, de preferință strategice, revine în
actualitatea de unde, în zona diplomatică nu a dispărut niciodată,
o amenințare care, în actualele condiții, pare destul de aproape
să fie repusă în discuția oficialilor de la Bruxelles.

Așa cel
puțin spun, pe un ton din ce în ce mai nervos, unele personalități
care exprimă cel puțin nivelul tensiunilor dintre guvernele lor și
liderii instituțiilor decidente din Bruxelles, după cum am auzit
destul de puțin doritoare să faciliteze astfel suprapunerea între
scandalul creat de acuzațiile repetate ale lui Trump împotriva
europenilor tratați în bloc ca o adunătură de lași și
modificare eventuală, la nivel oficial, a documentului oficial
intitulat Acordul de Asociere UE-Israel.

Iată
ce declara foarte recent Pascal Confavreux, purtătorul de cuvânt al
Ministerului francez al Afacerilor Externe: „Având în vedere ce
s-a întâmplat miercuri în Liban și, pe de altă parte, luând în
considerare situația din Cisiordania, nu putem exclude ca, alături
de sancțiuni naționale, să fie redeschisă discuția asupra
suspendării Acordului de asociere între UE și Israel…Desigur,
Israelul are dreptul să se apere, dar acțiunile sale nu sunt doar
inacceptabile, dar sunt și disproporționate și, de facto, duc la
un impas”.

Este vorba despre un acord politic care a început să
fie aplicat în iunie 2000 și constituie cadrul legal pentru
relații complexe pe plan politic, economic și comercial. Foarte
important este că, în termenii acordului, este stabilită o zonă
de liber schimb, era extinsă cooperarea îi domeniul științific
și, foarte important pentru discuția în contradictoriu care se
reinflamează acum, are și un Art.2 în care se menționează că
relațiile între cele două părți semnatare se bazează pe
respectul strict al drepturilor omului și principiilor democratice.

Cerul
senin deschis astfel a început să se întunece a furtună în 2025,
atunci când Comisia Europeană a concluzionat că există „indicii”
că Israelul încalcă obligațiile pe care și le asumase în ce
Art.2 al Acordului de Asociere și, în luna septembrie 2025, propune
Statelor Membre să treacă la suspendarea unora dintre beneficiile
comerciale dar nu era vorba despre o anulare a întregului text. Era
(exact cum ar fi și acum situația) o chestiune foarte dificilă de
votat în unanimitate deoarece, evident, asta ar echivala cu o
dezavuare oficială politicii Statului Israel și ar duce la
alimentarea tensiunilor cu țările europene. Ar putea însă să
apară noi sancțiuni naționale, adică exact ceea ce sugerează
diplomatul francez.

Și
nu lipsesc semnalele că se conturează o atitudine de condamnare a
Israelului
https://www.timesofisrael.com/unacceptable-european-countries-slam-idf-strikes-on-hezbollah-amid-us-iran-truce/?utm_campaign=most_popular&utm_source=website&utm_medium=article_end&utm_content=6
, desigur în relație directă cu bombardamentele fără precedent
asupra Beirutului provocând sute de victime între civili, dar și ,
poate, din cauză că Israelul blochează astfel aplicarea
începutului de armistițiu între SUA și Iran, ceea ce, se spune,
irită foarte tare și pe aliatul american. „Am ajuns la un pas
față de punctul fără întoarcere dar acum avem speranța fragilă
de pace pe care trebuie s-o urmăm cu hotărâre”, a spuns Georgia
Meloni, prim ministrul italian, iar Antonio Tajani, ministrul de
externe italian a spus că a avut o conversație directă cu
Președintele libanez Aoun „exprimând solidaritatea guvernului
italian față de tacurile nejustificate și inacceptabile din partea
Israelului…trebuie să evităm să apară o a doua Gaza…condamnăm
bombardarea populației civile libaneze, inclusiv tirurile împotriva
trupelor noastre in contingentul UNIFIL…trebuie să evităm
extinderea viitoare a conflictului care să pună în primejdie
încetarea focului în Iran și redeschiderea Strâmtorii Ormuz”.
În același sens s-au exprimat și oficialii spanioli, cu ministrul
lor de externe acuzând Israelul că încalcă legislația
internațională.

Kaja
Kallas, șefa diplomației europene, spune la rândul său că
Israelul are dreptul la apărare, dar că nimic nu justifică „o astfel de distrugere masivă” și adaugă argumentul că acțiunile
israeliene pun presiune negativă asupra acordului între SUA și
Iran.

Și
cu asta gata?

Poate
că da. Există însă un element nou și care, dacă se strâng
condițiile care impun o discutare obligatorie în instanțele
europene, ar putea face ca „Inițiativa cetățenească europeană
”
https://citizens-initiative.europa.eu/initiatives/details/2025/000005_fr
acum deschisă pentru marele public în Europa să devină o armă
politică cu consecințe greu de evaluat. Este vorba despre o petiție
care a strâns până acum aproape 800.000 de semnături (din
România, pe martie, erau strânse 23.265, adică 8,47% din total) și
c are cere suspendarea
totală a Acordului de asociere UE-Israel. În
momentul în care au fost strânse 1 milion de semnături într-un
interval de 12 luni (ceea ce pare să fie deja cazul) , Comisia
Europeană este obligată să prezinte un răspuns și, în funcție
de asta, să formuleze chiar o inițiativă, legislativă, propunere
care să fie prezentată în Parlamentul European sau/și în
Consiliul European. Evident, dacă la nivelul Comisiei se va decide
că cele cerute în documentul respectiv (citiți cu mare atenție
detaliile) sunt chestiuni ce pot fi susținute, șocul politic
generat ar fi enorm, inclusiv asupra scenelor politice naționale.

Interesant
deoarece asta dă măsura frământărilor care agită un peisaj
politic tulburat de toate tipurile de neliniști, din partea
prietenilor și neprietenilor deopotrivă.