Cum a ajuns Timișoara în topul mondial al producției de biciclete

Una dintre cele mai mari fabrici de biciclete din Europa de Est se află la Timișoara. Întreprinderea produce zilnic aproximativ 4.000 de biciclete, destinate magazinelor Decathlon din Europa. Procesul de producție a bicicletelor începe cu asamblarea butucului și spițarea roții, operațiuni făcute majoritar de doamne. Dibăcia cu care lucrează le face mai eficiente decât robotul industrial care le-ar putea înlocui.

Timișoara, punct strategic în producția de biciclete

Unul dintre motoarele economiei din Timișoara a fost, după 1989, industria automotive. În capitala Banatului s-au dezvoltat companii specializate pe componente auto, dar și centre de dezvoltare a softurilor pentru producătorii de mașini, în special din Germania.

Timișoara nu a fost aleasă întâmplător pentru dezvoltarea acestei industrii, cântărind decisiv conexiunea la rețeaua de transport pe care orașul o are prin poziționarea geografică, dar și capacitatea orașului și a comunelor din jur de a oferi forță de muncă.

Din aceleași motive, Timișoara a devenit în ultimii 10 ani și un punct de atracție pentru producția de biciclete. Concernul german  Corratec a ajuns să producă la Timișoara, la fiecare 3-5 minute, o bicicletă premium care pleacă spre Germania, Austria, Olanda sau Scandinavia. În același timp, Sport Mechanical Workshop (SMW) produce în orașul de pe Bega, pentru rețeaua de magazine Decathlon, aproximativ 4.000 de biciclete în fiecare zi. Deschisă în 2022, SMW a produs, până în august 2025, cinci milioane de biciclete, urmând să ajungă la finalul anului 2026 la șase milioane de biciclete.

1 de 13

Doar 7% dintre vehiculele produse de SMW la Timișoara au ajuns în România. Cele mai multe sunt vândute în regiune, dar sunt modele care ajung să fie comercializate în Marea Britanie, Elveția sau Turcia.

„La componente este un pic mai complicat. Cam 25% din valoarea componentelor care vin pe biciclete sunt din Europa. Restul vine din afara Europei, Asia în general, nu e doar China. Există modele care, poate, au 70% din componente care vin din Europa. Pentru noi e important să aducem cât mai mult de cât mai aproape. Jantele, de exemplu, sunt făcute aici. Anul acesta am început și cu spițele. Există șei (n.r. – fabricate în România). La biciclete electrice, de exemplu, facem cablajul electric, se mai fac și niște protecții de deraior. O să înceapă și producția unor manșoane”, a explicat Raul Buzgar, Production Country Director România.

„Procesul începe cu asamblarea butucului”

Pentru că jantele de bicicletă sunt voluminoase, un producător francez specializat în astfel de produse a deschis în fabrica SMW de la Timișoara un punct de lucru. Astfel, jantele sunt produse chiar în fabrica de la Timișoara. Până când cercul metalic ajunge să devină o roată care să poată fi apoi atașată unui cadru trebuie parcurși mai mulți pași.

„Procesul începe cu asamblarea butucului, urmează spițarea roții, după care avem un utilaj cu care unim practic butucul cu janta. Avem apoi un robot care face geometria roții astfel încât roata să fie dreaptă. Ultimul pas din proces este punerea cauciucului pe roată și umflarea acesteia”, a explicat Ciprian, manager în departamentul „asamblare roți”.

„Robotul le poate face mai repede, dar nu e constant”

În fabrica SMW de la Timișoara lucrează aproximativ 550 de angajați, 90% fiind localnici. În primele două sectoare de la „asamblare roți”, „asamblare butuc” și „spițare roată”, susține managerul departamentului, 70-80% dintre angajați sunt femei. Unele dintre operațiunile acestui departament ar putea fi realizate de roboți, dar operatorii umani sunt, momentan, mai eficienți.

„Media unei operațiuni aici, la asamblare butuc, e undeva la 45-50 de secunde. Robotul le face mai repede, dar nu e constant. Robotul nu a ajuns la un nivel la care să poți să îl pui să lucreze  singur 16 ore fără să intervină cineva. Are nevoie să fie alimentat, îi trebuie mentenanță și are nevoie de oameni. Dacă scoți un om de aici să pui un robot, ai nevoie de alți doi lângă el să îl alimenteze. Nivelul de dezvoltare al robotului nu a ajuns la nivelul la care să scoți doi oameni, să pui un robot și să fie OK pentru noi”, a mai explicat managerul de la „asamblare roți”.

O operațiune-cheie este vopsirea cadrelor

În fabrica de la Timișoara în care sunt produse biciclete pentru rețeaua Decathlon, una dintre operațiunile importante este vopsirea în câmp electrostatic a cadrelor. Liniile de vopsire sunt în cea mai mare parte automatizate, dar în zonele în care vopseaua pulverizată de robot nu ajunge intervine un operator uman. Potrivit managerului de departament, Kisgyorgy Hunor, în vopsitorie sunt folosite aproximativ 60 de nuanțe.

„Culorile sunt foarte variate. Avem cărămiziu, oliv, care e trendul anului 2026. Acum avem un alb murdar, care e și aceasta o culoare interesantă”, a explicat Kisgyorgy Hunor.

Bicicleta poate pleca din fabrică direct la clientul final

Odată vopsite, cadrele intră pe linia de asamblare, unde sunt montate toate componentele. Reglarea frânelor și a schimbătoarelor se face, obligatoriu, manual. Înainte de a fi împachetată pentru a fi trimisă în depozit, bicicleta este verificată de un operator, care se asigură că totul funcționează perfect.

Cutiile în care bicicletele proaspăt ieșite din producție sunt împachetate ajung apoi în depozit. De aici pleacă zilnic aproximativ 4.000 de noi biciclete, fiind menținut un stoc de aproximativ 19.000 de bucăți. Cele mai multe biciclete pleacă spre rețeaua de magazine prin care sunt comercializate, dar sistemul permite ca o bicicletă comandată online să fie livrată clientului final, prin curier, direct din depozitul fabricii.

„Sperăm ca oamenii să aleagă bicicleta ca mod de transport alternativ”

În pandemie, vânzările de biciclete au explodat pe fondul nevoii de a ieși în natură. Acum, pe fondul războiului din Iran și creșterii prețurilor la combustibil, este de așteptat să se înregistreze din nou o creștere a folosirii bicicletei. Raul Buzgar susține că o creștere a producției cu până 10 la sută se poate face relativ simplu. Peste acest procent e nevoie de măsuri mai complexe.

„Ca orice fluctuație, nu e facil de integrat într-un cadru industrial. Noi spunem că sunt probleme bune atunci când se cere mai mult decât putem face. Exact pentru momentul acesta de criză (n.r. – a prețurilor la combustibil) nu ne-am pregătit pentru că nu era prevăzută, dar noi sperăm ca oamenii să aleagă bicicleta ca mod alternativ de transport. Suntem pregătiți să creștem producția deodată în niște limite. O creștere de 10% poate fi integrată destul de ușor. Pentru tot ce este peste revenim la aceeași problemă a furnizării componentelor. Unele dintre ele sunt pe fluxuri lungi și atunci avem dificultăți”, a explicat Raul Buzgar.

Managerul responsabil de producție a declarat că fabrica de la Timișoara, care se întinde pe o suprafață de două hectare și jumătate, poate fi oricând extinsă dacă este nevoie. „Deocamdată nu este cazul, piața bicicletelor fiind una destul de calmă în momentul de față”, a mai spus Raul Buzgar.

Sursa: https://www.libertatea.ro/