„Nu puteți și nici nu veți putea ascultați aici – să trimiteți hoarde să facă represiune violentă contra celor care nu vă pupă mâinile sau vă critică” (Andrei Caramitru).

Domnule Caramitru,

Biserica nu a făcut și nu face vreodată represiuni violente împotriva nimănui, dar are dreptul să își apere credința și valorile în conformitate cu poruncile dumnezeiești și cu legile în vigoare. Creștinii au apărat aceste mari valori vărsându-și propriul sânge, niciodată pe al altora, prin nenumărații martiri și mucenici, prin sfinții care au murit în temnițele comuniste sau în alte lagăre și închisori pentru ca astăzi să avem libertatea și demnitatea de care ne bucurăm cu toții.

Ei și-au iertat călăii, așa cum și noi, astăzi, răbdăm îndelung batjocorirea la care suntem supuși în multe feluri și în multe chipuri, fără a avea vreodată gând de răzbunare sau răutate față de cei care ne înfierează zilnic.

Nu avem pretenția să ne pupe nimeni mâinile și nici nu ne facem iluzii că vom fi vreodată scutiți de critici. Creștinii desăvârșiți nu cad de-a gata din ceruri. Sfințenia este dobândită de cei care sunt gata să-și poarte crucea și să-L iubească pe Dumnezeu și aproapele lor. Calea vieții creștine este una a acceptării suferinței și a rodirii cu sens în fața durerilor vieții.
Însă nici noi, nici cei din trecut și sperăm că nici cei care vor veni după noi nu vom înceta să apărăm Biserica – trupul lui Hristos, mama noastră spirituală – din care facem parte ca oameni creștini. Noi ne călăuzim după cuvântul Sfântului Ciprian al Cartaginei: „Cine nu are Biserica drept mamă, nu Îl poate avea pe Dumnezeu ca tată”.

Mai departe, sunteți liber și dvs. și cei care gândesc ca dvs. să faceți ce doriți. Însă ne vom apăra Biserica prin cuvânt și faptă, prin răbdarea oricărui chin și suferință, pentru că niciun fiu credincios nu își poate abandona propria mamă atunci când aceasta se află în nevoie.
Hristos poate totul și va apăra Biserica Sa, pe care nici porțile iadului nu o vor birui, însă se bucură totodată cu mare drag când vede că nu rămânem indiferenți față de cea pentru care și-a vărsat propriul Său Sânge.
Dumnezeu ne așteaptă pe toți, domnule Caramitru. Fie să ne găsească pe toți în starea sufletească potrivită când va veni să judece și să răsplătească fiecăruia după faptele sale.

Doresc tuturor Sărbători binecuvântate și fie ca Învierea Mântuitorului Iisus Hristos să vindece rănile noastre sociale și să ne picure în inimi iertare și iubire.

Iar dacă am smintit sau am rănit pe cineva cu ceva, îl rog sa mă ierte.

Dumnezeu să ne ierte și să ne binecuvânteze!

Pr. Adrian Agachi