[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/vrancea-isi-onoreaza-valorile-placa-memoriala-dedicata-lui-simion-mehedinti-dezvelita-la-biserica-mavrogheni-din-bucuresti/mediaPool/uJf3CS9.jpg”]
Vrancea își onorează valorile: Placă memorială dedicată lui Simion Mehedinți, dezvelită la Biserica Mavrogheni din București
|
Savantul născut la Soveja, fondator al geografiei moderne românești, comemorat printr-un moment simbolic ce readuce în atenție suferințele și moștenirea sa – cu implicarea profesorilor vrânceni
PE URMELE LUI SIMION MEHEDINȚI…
Placa memorială de la Biserica Mavrogheni
De treizeci și cinci de ani, Asociația Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți” din Focșani, se străduiește să descifreze ,,urmele” lăsate de savantul român, Simion Mehedinți (1868-1962), născut la Soveja în Țara Mioriței.
Personalitate de prim rang în știința și cultura românească, ,,savant encicloped” (D. Muster), creatorul geografiei române moderne, ca știință, creatorul unei ilustre școli geografice românești, Simion Mehedinți a abordat șase domenii ale științei și culturii: știință, literatură, educație, critică, politică, polemică (cf. Synopsis, 2002).
În prima jumătate a secolului trecut, Simion Mehedinți a fost una din personalitățile cele mai proeminente ale culturii române, perioadă în care România a dat mari spirite în toate domeniile cunoașterii.
Al Doilea Război Mondial și venirea la putere a ,,tăvălugului roșu” a năvălit ca un uragan asupra întregului popor, atingând în special vârfurile, personalitățile reprezentative ale neamului.
Cu toate că a evitat pe cât a putut implicarea în politică (în 1919 și-a dat demisia din Partidul Conservator, refuzând apoi orice funcție oficială – decan, rector, președinte al Academiei Române), Simion Mehedinți a fost hăituit de noii stăpâni, ,,din ceata de pripas a internaționaliștilor lui Marx”, cu o ură de neimaginat, încât din anul 1946 toată viața lui a fost un adevărat coșmar și la propriu și la figurat, iar ,,urmele” sale (opera geografică, pedagogică, didactică, etnografică, publicistică etc,) au fost arestate și interzise lumii academice și publicului larg timp de peste 40 de ani (1948-1990).
Chiar și după pretinsa ,,revoluție” din decembrie 1989, Academia Română, Institutul de Geografie, Societatea Geografică Română nu și-au făcut un plan riguros de studiu și analiză amănunțită, de promovare, de reeditare a ,,Operelor complete”, în 14 volume, serie inițiată de Fundațiile Regale în anul 1942, de promovare a vieții și operei savantului.
Noi, cei de la Asociația ,,Simion Mehedinți”, Focșani, Vrancea, am căutat cu puterile noastre firave, ajutați și încurajați de un grup de profesori universitari și oameni de cultură ,,credincioși” spiritului mehedințian, de familie, de cei care ,,l-au cunoscut”, pe savant, de Societatea Geografică Română, am pornit în căutarea și identificarea ,,urmelor” (Gheorghiță Geană) lui Mehedinți.
Relevăm doar câteva din urmele pe care le-am dat la iveală:
a). împlinirea dorinței testamentare a savantului prin aducerea rămășițelor pământești la Soveja în mormântul părinților săi – 23 oct. 1993 –, la 125 de ani de la nașterea savantului, fondând aici o Meca a geografilor;
b). tipărirea unui număr de 44 de conferințe radio, din cele peste optzeci, rostite la emisiunea Universitatea Radio (La ceas de taină) în anii 1932-1942;
c). identificarea și tipărirea memoriilor savantului (Caiete, 4 volume, 1906-1959);
d). identificarea, stabilirea și tipărirea a peste zece lucrări inedite;
e). reeditarea unui număr important de lucrări care apăruseră înainte de război: Oameni de la munte, Discursuri, conferințe, Antropogeografia, monografia revistei Dumineca Poporului etc.;
f). toată activitatea de 35 de ani de muncă în identificarea, descifrarea și înțelegerea urmelor lui Simion Mehedinți a fost consemnată în lucrarea ,,Costică NEAGU (coordonator) – Zilele Simion Mehedinți. Comunicări științifice. Antologie”, 3 volume, 1385 de pagini, peste 180 de comunicări științifice rostite în cele 35 de ediții ale Zilelor Simion Mehedinți, consemnate în Buletinul Asociației Simion Mehedinți (29 numere), iar la ediția jubiliară în această antologie.
***
Episodul Mavrogheni. Venit din refugiu, din Turcia, în 1946, Mehedinți a găsit casa rechiziționată, biblioteca împrăștiată și a locuit până în 1950 în casa lui Constantin C. Giurescu, ginerele său, într-o cameră la mansardă.
,,La 30 iunie, evacuarea din str. Berzei 47. Timp de şase săptămâni. Tot trupul pătruns de fiere, de pe urma supărării… ce va fi până la urmă? (…) La 30 iunie 1950, casa lui din strada Berzei nr. 47 a fost evacuată, iar lucrurile confiscate. (…) Am fost aruncați într-o stradă cu renume urât, trebuind să locuim patru persoane: eu, soția mea, fiica noastră (Mica), soția lui Giurescu și fiul lui, student universitar [Dinu Giurescu, n. e.], într-o singură cameră, plină de ploșnițe și primind lumină pe o fereastră spre un coridor apropiat de un zid vecin”.
În aceste condiții, Mehedinți a reclamat situația la Ministrul de Interne, Teohari Georgescu, care a recunoscut că s-a făcut o ,,eroare administrativă”, că Mehedinți și soția nu trebuiau evacuați, dar nimeni nu putea face nimic pentru îndreptarea situației. Toți prietenii care veneau să vadă situația savantului, ,,plecau plângând”…! ,,Un preot care era și Consilier la Patriarhie, a comunicat cazul, iar P. F. Patriarh [Justinian Marina] a binevoit să permită profesorului rămas pe drumuri, a fi adăpostit în Casa parohială de la Biserica Mavrogheni într-o singură cameră”.
În această situație ,,Cei care au stat alături de mine după evacuarea din 1950 sunt: Pr. [Dimitrie] Balaur, V. Băncilă, Coman Bâznoșanu, C. Kirițescu, Ionescu Sachelarie, Iordăchescu, Juvara, Tr. Lăzărescu, [Dumitru P.] Mazilu, [Dumitru] Muster, [Nicolae] Orghidan, Ilie Popescu, Ștefănescu I. D., Voinescu [Alice] și Gongu [Dinu C. Giurescu]”.
Perioada parcursă în ,,refugiul” de la Casa parohială a Bisericii Izvorul Tămăduirii, Biserica ,,lui Mavrogheni”, cum îi spunea Mehedinți n-a fost tocmai luminoasă, deoarece la vârsta de aproape nouăzeci de ani, savantul trebuia să se îngrijească de toate nevoile casei, în loc să se ocupe de studiu și de cercetare, să pună ,,acoperișul întregii întocmiri”, dar în același timp, a constituit și un ,,adăpost” care l-a ferit pe Mehedinți de iadul din închisorile comuniste, de izolarea totală față de societate și de lumea științifică.
Din însemnările pe care ni le-a lăsat Mehedinți în ,,Caiete”, însemnări făcute la cald și care nu erau destinate publicului, aflăm care era adevărata stare a savantului, aflăm cine erau cei care spărgeau ,,tăcerea” și ,,zidul” creat în jurul lui: ,,După ce-am pierdut biblioteca, n-a venit să-mi ofere o carte de citit, decât Ilie Popescu-Spineni şi câţiva militari. De partea vieţii materiale nici nu mai vorbesc. Solidaritate!?”
La Biserica Mavrogheni, în răstimp de aproape opt ani, viața lui Mehedinți se derulează pe mai multe planuri, pe care le iden-tificăm în notele sale din acea perioadă:
– Nenumărate memorii și adrese trimise stăpânirii pentru a corecta ,,eroarea administrativă” recunoscută de ministrul de interne și alți oficiali:
– O altă latură a vieții este ocupată cu rezolvarea treburilor zilnice, până și tăiatul, și căratul lemnelor în casă și asta la vârsta de aproape nouăzeci de ani: ,,Azi noapte, casa toată tremura de vânt, ca o corabie în largul mării. Se auzea cum vântul suge aerul din horn, iar de la ferestre, aerul năvălea concentric spre soba, făcută tot de noi, acum trei săptămâni din materialul de căpătat…” sau 1) ,,Ieri, am făcut coadă de la 3 până la 5 ½ la alimentara din Banul Manta, fără să pot lua 200 gr. de unt…; ,,Zile foarte grele: cozi şi iarăşi cozi… Câte trei-patru pe zi, pentru pâine, morcovi, cartofi, ulei, fasole, orez… Să îngheţi în stradă ceasuri întregi, în loc de a face în tihnă, ceea ce făcuse-şi viaţa întreagă!! Vorba ştiută, nu da, Doamne, omului cât poate el răbda!!!”
Viața decurge ,,normal”, dacă putem spune așa, cu rele și cu bune: ,,Azi dimineață, era nevoie de lemne… Când am întrebat de topor, Părintele Gr. Burluşanu a pus mâna pe topor şi mi-a tăiat lemne mărunte [ca] pentru spălătoreasă. Peste jumătate de ceas, când umpleam coşurile şi despicam lemne, iată trei la uşa maga-ziei: Pr[eoţii] Voineasa, Talu şi Popescu…, părintele Tacu mi-a adus coşul de lemne până la scară, iar părintele Popescu până sus, la uşă… Lemnele binecuvântate de patru preoţi, nu se poate să nu mă ajute a scăpa de necaz. Au dreptate cei care cred că creştinismulromânesc e o realitate.”
În toate ,,retrospectivele” vieții sale, când se referă la aceste neîmpliniri, savantul ni se dezvăluie în tonuri de un tragism de cor antic. Citind aceste gânduri ne amintim de ,,Oamenii de la munte”: ,,…Bătrâneţea = Purgatoriul, prin amintirea amară a greşelilor făcute în viaţă, fie din neştiinţă, fie din prostie, fie din nepăsare. Uitarea e salvare. Mor, rând pe rând, toţi martorii, dar amarul rămâne pe limbă şi mai ales pe inimă.”
,,Aşadar, socoteala s-a încheiat. Dacă în cei din urmă 10-12 ani, aș fi putut termina ,,Operecomplete” şi mai ales, dacă salvamEthnos, tot ar fi fost ceva. Acum e sigur că templul la care mă gândisem, rămâne fără acoperiş şi cu frontonul neîmplinit, pe seama vânturilor, ploilor şi a ruinei”.
,,…Luminascade, scade. Azi sunt ca un sfeşnic de lut. Lumânarea a ars până la capăt. A mai rămas doar un căpeţel deasupra căruia se clatină domol o luminiţă împrejurul unui firicel de fitil. Micuţa flacără scade, scade, scade… În curând se va stinge lăsând pe sfeşnicul lutului din Soveja un piculeţ de scrum. Fuit”.
***
După o muncă de cercetare de peste 35 de ani, la care au participat zeci de profesori universitari, academicieni, cercetători, oameni care ,,l-au cunoscut pe Mehedinți”, ,,noi, cei de la Asociația Simion Mehedinți”, riscăm următoarea afirmație și chiar întrebare: comunitatea științifică din România nu a fost tocmai ,,prietenoasă” cu antumitatea și nici cu postumitatea savantului. Opera sa fundamentală ,,Terra, introducere în geografie ca știință” (1930), nu a fost inclusă inițial între cele 34 de titluri interzise ale operei lui S. Mehedinți: (,,x x x – Publicațiile interzise până la 1 mai 1948, Buc. 1948, pp. 274-276”).
Cine și când a introdus această lucrare pe ,,lista” celor interzise, cum se explică faptul că ,,Terra” a făcut cea mai lungă penitență dintre operele fundamentale, interzise de comuniști (ed. a II-a, 1994)? Cum se explică faptul că această lucrare de valoare științifică internațională recunoscută nu a intrat în planurile editoriale ale Academiei Române, în planurile de traducere într-o limbă de ,,circulație”, după dorința savantului?!
***
Astăzi, 28 martie 2026, la 69 de ani de la încheierea episodului Mavrogheni din viața lui Simion Mehedinți, s-a dezvelit această Placă Memorială, în semn de Omagiu, Prețuire și Pomenire veșnică a celor care ne-au stat aproape și au aprobat dezvelirea acestui Monument în curtea Bisericii Mavrogheni din București.
Costică NEAGU,
NB. Toți cei interesați pot comanda lucrarea ,,Pătimirile lui Simion Mehedinți, episodul Biserica Mavrogheni” la adresa Editurii Terra din Focșani: cneagu_negrilesti@yahoo.com sau la tel. 0723276188.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/special/educatie/vrancea-isi-onoreaza-valorile-placa-memoriala-dedicata-lui-simion-mehedinti-dezvelita-la-biserica-mavrogheni-din-bucuresti”]