[analyse_image type=”featured” src=”https://img.svnews.ro/foto/2021/04/04/238839/c38c85172eb7474e4fedd674f.jpeg”]
Înainte de Revoluția Franceză, Jacques Georges Danton fusese un avocat parizian plin de succes. În ciuda chipului său buhăit și de-a dreptul respingător, era un orator redutabil care putea să cucerească mulțimile.
A devenit membru al Adunării Legislative în 1791, la vârsta de numai 32 de ani. Din acest moment, acțiunile sale au devenit din ce în ce mai demagogice – și periculoase, de vreme ce își făcuse obiceiul să predice pentru de l’audace, encore de l’audace, toujours de l’audace – „îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, tot mai multă îndrăzneală”.
În 1792, a instigat masacrele din septembrie, în cursul cărora suspecți deja încarcerați au fost judecați în procese înscenate și apoi dați pe mâna mulțimii să fie linșați.
Cu toate că Danton a dominat inițial Comitetul pentru Siguranța Publică, în 1794, acest organism s-a întors împotriva lui, sub conducerea lui Robespierre, invidios pe puterea acestuia și temându-se de ambițiile lui. A fost arestat în data de 30 martie.
Procesul lui a fost o farsă, iar verdictul, previzibil. La auzul inevitabilei sentințe, Danton a rostit cu emfază: „Sălașul meu va fi în curând neantul. Numele meu este scris în panteonul istoriei”.
În data de 5 aprilie 1794, a fost condus spre ghilotină. În timp ce era dus la eșafod într-un faeton tras de un cal pentru transportarea condamnaților, a trecut prin fața locuinței lui Robespierre. Ridicând pumnul, a strigat: „Vei ajunge și tu în căruța asta, Robespierre, iar sufletul lui Danton va chiui de bucurie!”.
Oprindu-se să îmbrățișeze o altă victimă la picioarele eșafodului, a întrebat: „De ce aș regreta că mor? M-am bucurat de Revoluție. Haideți la culcare.” Pe urmă a urcat pe eșafod și a pășit prin sângele celor uciși înainte, chiar și atunci reușind să-și păstreze aroganța și curajul.
„Arătați-i poporului capul meu”, i-a poruncit el călăului cu câteva secunde înaintea morții. „Merită să fie văzut.”.
Tot la 5 aprilie:
1803: Este interpretată în primă audiție Simfonia a II-a a lui Beethoven, la Theater an der Wien, Viena.
1837: Se naște la Londra poetul Algernon Charles Swinburne.
Geo Alupoae, critic de teatru.
Danton merge la ghilotină (1794),
Înainte de Revoluția Franceză, Jacques Georges Danton fusese un avocat parizian plin de succes. În ciuda chipului său buhăit și de-a dreptul respingător, era un orator redutabil care putea să cucerească mulțimile.
A devenit membru al Adunării Legislative în 1791, la vârsta de numai 32 de ani. Din acest moment, acțiunile sale au devenit din ce în ce mai demagogice – și periculoase, de vreme ce își făcuse obiceiul să predice pentru de l’audace, encore de l’audace, toujours de l’audace – „îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, tot mai multă îndrăzneală”.
În 1792, a instigat masacrele din septembrie, în cursul cărora suspecți deja încarcerați au fost judecați în procese înscenate și apoi dați pe mâna mulțimii să fie linșați.
Cu toate că Danton a dominat inițial Comitetul pentru Siguranța Publică, în 1794, acest organism s-a întors împotriva lui, sub conducerea lui Robespierre, invidios pe puterea acestuia și temându-se de ambițiile lui. A fost arestat în data de 30 martie.
Procesul lui a fost o farsă, iar verdictul, previzibil. La auzul inevitabilei sentințe, Danton a rostit cu emfază: „Sălașul meu va fi în curând neantul. Numele meu este scris în panteonul istoriei”.
În data de 5 aprilie 1794, a fost condus spre ghilotină. În timp ce era dus la eșafod într-un faeton tras de un cal pentru transportarea condamnaților, a trecut prin fața locuinței lui Robespierre. Ridicând pumnul, a strigat: „Vei ajunge și tu în căruța asta, Robespierre, iar sufletul lui Danton va chiui de bucurie!”.
Oprindu-se să îmbrățișeze o altă victimă la picioarele eșafodului, a întrebat: „De ce aș regreta că mor? M-am bucurat de Revoluție. Haideți la culcare.” Pe urmă a urcat pe eșafod și a pășit prin sângele celor uciși înainte, chiar și atunci reușind să-și păstreze aroganța și curajul.
„Arătați-i poporului capul meu”, i-a poruncit el călăului cu câteva secunde înaintea morții. „Merită să fie văzut.”.
Tot la 5 aprilie:
1803: Este interpretată în primă audiție Simfonia a II-a a lui Beethoven, la Theater an der Wien, Viena.
1837: Se naște la Londra poetul Algernon Charles Swinburne.
Geo Alupoae, critic de teatru.
Danton merge la ghilotină (1794),
[analyse_source url=”https://www.svnews.ro/danton-merge-la-ghilotina-1794/238839/”]