[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/video–foto-vrancea-in-cinema-si-istorie-50-de-ani-de-la-tanase-scatiu-si-adevarul-despre-boierul-din-focsani-care-a-inspirat-personajul/mediaPool/ugKi6DZ.jpg”]
VIDEO + Foto | Vrancea în cinema și istorie: 50 de ani de la „Tănase Scatiu” și adevărul despre boierul din Focșani care a inspirat personajul
|
Articol documentar semnat de Florin Marian Dîrdală: legătura dintre romanul lui Duiliu Zamfirescu, filmul lui Dan Pița și realitatea istorică din Focșaniul de altădată
Jumătate de secol de la filmul inspirat din județul Vrancea și orașul Focșani – Tănase Scatiu
S-au împlinit 50 de ani de când cinematografia românească s-a îmbogățit cu un film interesant și anume Tănase Scatiu. Pentru cinefilii din județul Vrancea această peliculă prezinta o valoare și mai mare deoarece are la bază un roman scris de un vrâncean, Duiliu Zamfirescu, iar protagoniștii acțiunii au ca sursă de inspirație oameni care au trăit, în trecut, pe pământurile acestui judet, fie la Focșani, fie în unele localități rurale,
Tănase Scatiu – Tănase Scatiu (1976) – Film – CineMagia.ro
De exemplu crudul Tănase Scatiu are ca model pe un boier focșănean de altădată, Dumitru Simionescu Râmniceanu, iar pentru Tincuța, consoarta lui, autorul nostru s-a folosit de un alt membru al familiei sale, și anume de verișoara sa Elena Simionescu Râmniceanu.
Râmniceni la țară
B
Viile Simionescu Ramniceanu
conac
La țară
Marin Simionescu Ramniceanu
Marin Simionescu Ramniceanu 2
Unii critici consideră că, de fapt, Elena Simionescu Râmniceanu ar fi fost folosită pentru a creiona figura impecabilei Sașa Comăneșteanu, dar nimeni nu poate ști exact cum a decis Duiliu Zamfirescu să folosească stările fizice și sufletești ale unor persoane reale, rudele sale, și să le transpună în valoroasa sa operă, prin chipurile unor personaje memorabile. Revenind la filmul Tănase Scatiu, care a fost lansat în urmă cu jumătate de secol, putem distinge și în garnitura actorilor folosiți în această ecranizare numeroase lucruri excepționale.Astfel, Sașa Comăneșteanu a fost jucată de către o actriță mai puțin știută, Cătălina Pintilie, iar aceasta nu este alta decât sora marelui regizor Lucian Pintilie, despre care câteva filme extraordinare, Reconstituirea sau Balanța, spun totul. Corina Constantinescu, mama Tincuței Murguleț și viitoarea soție a Scatiului este persoana care a dat naștere marii actrițe Ioana Pavelescu, cea care ne-a lăsat capodopera Osânda, unde a jucat fabulos alături de titanul Amza Pellea. Mai departe, Ada Azimoara, în rolul unei guvernante, nu este altcineva decât fiica celei de-a doua soții a lui Sadoveanu. O soră mai mică a Sașei, Anca Szony, ne-o putem aminti din filmul, atât de greu de privit, Ciuleandra. Cristina Hoffman, care o interpreteaza pe cealaltă surioară a Sașei, este cea care în filmul Operațiunea Monstrul a zguduit sufletește pe toții monștrii sacri ai scenei românești: Caragiu, Cotescu, Moraru etc. Mai avem si un dublaj de voce efectuat de Catinca Ralea, nimeni alta decât soția marelui actor vrâncean Emanoil Petruț. Iar despre regizorul Dan Pița ce s-ar mai putea adăuga? Că a realizat frumoasa serie de filme cu ardelenii (Ilarion Ciobanu, Mircea Diaconu si Oviciu Iuliu Moldovan) în America. Sau producțiile Faleze de nisip ori Dreptate în lanțuri. Despre Faleze de nisip inclusiv dictatorul Nicolae Ceaușescu a luat cuvântul într- o ședință a tovarășilor lui și a sancționat stilul lui Dan Pița care a preferat, prin personajele sale, să hărțuiască un om al muncii, în loc să-l lase să- și desfășoare liniștit viața și profesia. Practic a lansat astfel o comandă către toți regizorii țării ca să aibă mare grijă, în filmele lor, cum să se poarte cu muncitorii României, fie ei și personaje de film, ca să fie cat mai puțin afectați de capriciile unora sau altora. Și la urmă să nu uităm de Eliza Petrăchescu care a jucat-o pe mama lui Tănase Scatiu. Straniu este că marea actriță a murit sub dărâmăturile blocului unde locuia, la cutremurul din 4 martie 1977, iar trupul nu i-a fost găsit niciodata. Incă o dovadă de cât de grăbiți au fost tovarășii de atunci, cu Nicolae Ceaușescu în frunte, să facă uitate, cât mai repede, ororile seismului și să ascundă toate urmele sale catastrofale, bătătorind și betonând, inclusiv zonele unde mai erau, poate, supraviețuitori sau macar trupurile lor. Și asa mai departe puteți analiza după cum doriți pe baza paginii electronice următoare:
Ceea ce va propun e să vedem dacă prototipul personajului Tanase Scatiu, boierul din Focșaniul de altădată, a fost așa de bogat sau așa de rău pe cât l-a înfățisat marele nostru romancier Duiliu Zamfirescu sau l-a zugrăvit regizorul Dan Pita! De unde să începem ? De la testatamentul său pe care l-a întocmit în anul 1903 și care conține următoarele: dispoziții tistemontale- Subscrisul Dimitrie Simionescu Râmniceanu, văzând slăbiciunea mea crescând din zi în zi am luat deciziunea de a dispune de averea mea în următorul mod, executându -se întocmai după moartea mea
1) las toată averea mea mobilă și imobilă, mișcătoare și nemișcătoare, băieților mei patru și anume Ion, Dumitru, Tudor și Marin, în plină stăpânire și nesupărați de nimeni și care se compune din moșii, vii, păduri, case, scrisuri, fonciri, creanțe de bani și acte de ipotecă precum și bani în numerar, toată averea mea ce o am astăzi și care se va mai face până la moartea mea, fără de bucata de moșioară numita Florești cu viile din Drăgești si ecaretele ce le-am răscumparat de la preotul Gheorghe Pană din Drăgești cum și banii care mai datorează numitul preot Gheorghe Pană, de care este deja urmărit de mine. Această bucată de pământ fiind arendată astăzi fraților Solomon și Iancu Vecsler, o las fetelor mele Maria M. Pâcleanu și Stefania Diamandi, pe lângă porția ce le -am dat și care le-am constituit dotă, la căsătoria fiecăruia, făcând parte dreaptă de mine dupa averea mea de atunci, spre a le împărți între cele două, frățeste, atât pămantul cât și bani ce se vor mai încasa de la popa Gheorghe Pană sau bucata de moșie ce o are ipoteca la mine și care i -am scos -o în vânzare, dacă o voi cumpăra eu rămâne tot a fetelor Maria și Stefania, fara a se mai amesteca băieții în această avere
2) dorința mea este ca via din Vârteșcoi să rămână proprietatea fiului meu mai mare, Ion, fiindca s -au ostenit el cu replantarea ei, iar celelalte vii anume Bonțesti cu pădurea , viile cu embatic Cârligele și via din Cotești ce am cumpărat de la Catinca Borănescu, le las celorlalți trei băieți, Dumitru, Tudor și Marinică ca să le împărțească între ei frățește.
3) de asemenea casele mele în care șed din Focsani și cu locul lor și cel sterp dintre casa mea și în care șeade Lascăr Zamfirescu (tatăl lui Duiliu Zamfirescu) le las băieților mei Ion, Tudor și Marin cu toată mobila și cu tot ce este în ele spre a le stăpâni frățește, iar în cazul când unul din ei nu va dori să șadă în ele, să se vândă partea lui. Dar această vanzare nu va putea să se facă către un alt străin, decât la unul din frați, plătindu-se de ceilalți partea lui, ca opt mii lei cât apreciez eu că face, numai ca să nu se înstrăineze către străini
4) casa în care șade astazi Lascăr Zamfirescu cu femeia lui Sultana le las fiului meu Dumitru ,cu drept de a -și lungi locul pană în uzina de lumină electrică, însă numai după moartea lui Lascar și a lui Sultana, iar până atunci să nu fie supărați de nimeni, ca sa se îndeplinească voința mamei voastre Lina (decedata in 1888-depusa la cavoul monument istoric din Cimitirul Sudic )
4) moșiile care le am astăzi si care le las băieților mei , ca sa le împartă pamântul și venitul între ei, sunt
a) moșia Râmncieni, Spiesti și o parte din Călieni
b) moșia Obilești și Simileasca
c) moșia Hornetu si bătrâna Călcâioasa cumpărate de la moștenitorii decedatului Vasile Călcâi și toate înscrisurile fonciare, acțiuni ale băncii Agricole, ale fabricii de sticlărie, ale băncii Putnei și înscrierea făcută de 12000 de lei la drumul de fier Panciu și pentru care până astăzi n- am dat decât acontu de 30 %
6) declar totodată prin acest testament ca având în vedere dota dată la măritișul fiecăreia din fetele mele ,restul averii ce ne-a ramas ,am împărțit astăzi sau mai bine am dispus a se împărți intre cei patru baieți ,frățește, pe cât a fost cu putință, posibil, în părți egale(…)
Totodată declar că dispensez pe moștenitorii mei de a raporta la succesiune orice ar fi primit în timpul vieții de la mine, prin orice mod , afară de cazurile când am prevăzut raportul prin acest testament . În afară de aceste parti, lasate si mentionate mai sus, mai las baietilor mei și urmatoarele sarcini:
– după moartea mea să se dea femeii Iulia Lincoschi, femeia care m-a cautat și îngrijit, o dată pentru totdeauna, lei 1500, și să plătească, afară de lefurile ce ar va avea sa ia, la fiecare slugă ce se va găsi în serviciul meu, în curte, la moartea mea, celor mai vechi cu serviciu, să li se dea, pe două luni, în plus leafa, iar celor cu serviciu mai puțin de un an, să li se dea în plus, cu o lună leafă peste ce au slujit (adică sa fie plătiți în plus, raportat la perioada muncită). Acest testament este scris și subscris de mine, astăzi,10 martie 1903, iar pe 1 august 1903., cei patru frați, la deschiderea testamentului, dupa moartea părintelui, au consemnat urmatoarele-primesc cu recunoștință dorințele tatălui meu prevăzute in acest testament si mă oblig a le îndeplini în totul.
Aceasta a fost averea Scatiului cel real și acesta a fost caracterul lui. Deținea o avere fabuloasă și nu avea datorii deloc, iar cei care îi datorau bani, nu erau scutiți în niciun fel, de această sarcină. Trebuiau să plătească până la ultimul ban, altfel erau scoși la mezat licitație). Nici în apropierea morții nu i-a iertat. In schimb toate slugile lui devotate au fost plătite în plus, iar femeia care l-a îngrijit a fost răsplătită regește -1500 de lei la momentul anului 19o3 reprezenta o mică avere (valoarea unei căsuțe în orașul Focșani) In plus aflăm că locuința familiei romancierului Duiliu Zamfirescu de la colțul străzilor B-dul Unirii cu Tinereții) a aparținut tot lui Simionescu- Râmniceanu și a fost lăsată Zamfireștilor la dorința răposatei Lina Simionescu Râmniceanu (asa zisa Tincuța Scatiu -Sotirescu )
Mai aflăm și de o uzină de lumină electrică particulară, deci Simionescu Râmniceanu -Tănase Scatiu de la Focșani avea la veacul respectiv (1900) curent electric și trecea printre vechii locuitori ai orașului nu doar ca un simplu ciocoi înstărit, ci ca un diavol de om care, pe lângă bogăție nemăsurată, relații și faimă avea și lumină din globuri sau muzică din cutii.
Acesta a fost adevăratul Tănase Scatiu din orasul Focșani, în prezent judetul Vrancea și, după cum puteți concluziona și dvs, nu a fost departe de cel plăsmuit de autorul Duiliu Zamfirescu sau de regizorul Dan Pița în filmul artistic cu același nume.
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
VIDEO | Actrița uitată a Focșaniului: povestea impresionantă a Floricăi Demion, copilul crescut în Teatrul Pastia
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/actualitatea/stiri-locale/video–foto-vrancea-in-cinema-si-istorie-50-de-ani-de-la-tanase-scatiu-si-adevarul-despre-boierul-din-focsani-care-a-inspirat-personajul”]