Florica Demion – actrița focșăneancă uitată

Fetița născută la Focșani și crescută în clădirea Teatrului Maior Gh. Pastia, ajunsă o mare actriță – o știm din piesa – O noapte furtunoasă – În orașul nostru s-a întâmplat , din dorința Maiorului  Gh.Pastia, ca în anul 1913 să fie gata unul din cele mai frumoase lăcașuri de teatru din întreaga Românie. Splendida clădire la care filantropul orașului nostru contribuise cu peste 500.000 de lei a găzduit, la prima reprezentație, o piesă inspirată din opera lui VasileAlecsandri și anume „Fântâna Blanduziei”.

Respectiva prezentare a avut loc în toamna anului1913 și tot în acest an, la Focșani, a venit pe lume o fetiță drăgălașă-viitoarea Florica Demion. Acest aspect e fără tăgadă, după cum putem observa cu toții, din puținile materiale rămase pe suportul on-line. Blondă  lipicioasă și tare alintată, ni se înfațișează cea care a purtat toată viața numele de scenă menționat mai sus, deși nu i s-a spus chiar așa la începutul existenței. Când a venit pe lume la Focșani s-a chemat Florica I. Dimitrescu și era fiica lui Ion Dimitrescu șia lui Jana Dimitrescu.

Tatăl era consemnat ca fiind funcționar, iar mama o simplă casnică. Insă de aici apar ciudățeniile familiei. Tatăl, Ion Dimitrescu sau Dumitrescu, era poreclit și Demion, iar acest lucru a fost consemnat inclusiv înlistele electorale ale localității. Mai mult chiar, când a declarat- o, în anul 1916, la Oficiul de stare civilă din Focșani, pe sora Floricăi, numită Constanța Dumitrescu Demion, familia părinților săi, cu tot cu  micuța de 3ani, sunt menționați că locuiau pe strada I. C. Brătianu, în prezent strada Republicii. Dar ce instituție se află pe această veche stradă din orașul Focsani? Una care să aibă legătură cu meseria tatălui Ion Dimitrescu Demion, actor și șef de lăcaș de cultură la același Teatru Comunal?! Ei bine, pe strada I. C. Bratianu (azi Republicii) , cei doi soti Dumitrescu -Dimitrescu ziși și  Demion locuiau chiar în clădirea Teatrului Maior Gh Pastia, și tot aici și-au crescut fetițele. Pe actrița Florica Demion de mai tarziu și pe  Constanța Demion. Dacă pentru Constanța faptul respectiv nu a însemnat mare lucru, pentru Florica acest lucru a reprezentat enorm, căci dupa ocuparea Focșanilor de trupele Puterilor Centrale (1916-1918), nemții au dorit să se distreze cu spectacole jucate pe scena Teatrului Maior Gh Pastia. Iar un rol dintr-o piesă trebuia jucat de o fetiță.

Nimeni alta decât Florica. Aceasta, la trei anișori, a trebuit să se prefacă că iubeste pe bunicul său, rol interpretat de un neamț mare și fioros, pe care micuța l-a mângâiat și l-a pupat din toata inima, intrând perfect în acest rol dificil pentru un copilaș nevinovat. Oricum, mărunțica a smuls ropote de aplauze de la dușmanii noștri care i-au prevăzut un viitor mare în lumea artistică, lucru care s-a și îndeplinit. Or fi fost germanii Kaiserului Wilhelm niște criminali, dar nu li se putea reproșa că nuerau civilizați și dornici să vadă lucruri frumoase pe unde se aflau, duși de vâltoarea războiului. Revenind la puștoaica Florica, aceasta a păstrat respectiva amintire, poate plăcută, cu prima ei reprezentație teatrală, bine întipărită în minte. Și mai mult ca sigur a continuat să mai facă unele roluri de figurație (fără vorbe prea multe ) și in alte piesejucate pe scena teatrului nostru. Chiarși după ce-au plecat nemții și după cea ajuns la vârsta școlară în perioada 1920-1924. Între acești ani  a învățat la Scoala Primară de Fete nr 2. Această unitate școlară era situată cam pe unde se află în prezent Camera de Comerț Focsani și a dispărut, fiind demolată în vremea regimului comunist. După cei patru ani absolviți la această școală au urmat cursurile de la Liceul de Fete (Colegiul Cuza de azi). Numai că în perioada când a mers la această unitate școlară nu exista impozantul sediu de azi. Cursurile se desfășurau în vechea clădire a starostelui Pruncu, în clădirea mult ma îngrijită de acum un secol.  Și aici a fost identificată viitoarea actriță că a intrat în clasa I pe anul scolar 1924-1925 la numita, pe atunci, Scoala Secundară de Fete gr II Focsani, unde figurează cu rezultate destul de slabe, cam la toate materiile. A excelat în schimb la muzica vocală-nota 10 – (lucru bun pentru mai tarziu) și într-o oarecare măsură la limba română -nota 8. Pentru anul școlar următor, clasa a II-a, echivalentul clasei a VI a de azi, la fel, materia numită muzica vocată a fost de 10, purtarea a cam lăsat de dorit, fiind taxată cu nota 8, în schimb era menționat ca fiind deosebit de ingrijită. După acest an se pare că a părăsit Școala Secundară de Fete de la Focșani mergând la un alt liceu, mai răsărit, din capitală de unde a intrat la Conservator sau Academia de Artă Dramatică. Cu clasa de aici  s-a  întors la Focșani în anul 1932 (la 19 ani) și  a   jucat pe scena teatrului nostru piesa „Trenul fantomă” cu care  a avut un succes teribil, publicul, amintindu-și-o, încă de când era o fetiță  năzdrăvană, care se zbenguia  printre lojele stabilimentului nostru cultural. Dar marea ei lovitură a fost rolul Ziței din filmul „O noapte furtunoasă” , interpretarea cu care a rămas în amintirea noastră ,a tuturor, până în zilele actuale. În plin război, cu sute de mii de soldați plecați pe front, România, cea ciuntită teritorial, a putut uita pentru câteva minute de ororile conflagrației mondiale. Zița noastră, cu aventura ei ascunsă (în rolul amorezului jucând Radu Beligan) a țesut intriga în jurul căreia s- au mișcat 

O NOAPTE FURTUNOASĂ (1943) de Jean

Georgescu 

O alta scenă extraordinară a fost cea în care a jucat la anul1952 alături de Grigore Vasile Birlic, intitulată Vizita și puteti savura în continuare măiestria actorilor inclusiv pe cea a copilului cel obraznic 

Vizita I L Caragiale 1952 – YouTube

In ceea ce privește sfârșitul actriței noastre renumite odinioară, azi uitată aproape cu totul, acesta a fost unul trist. A murit la 49 de ani, cel mai probabil, de la un cancer galopant. Sora ei, Constanța Demion, pe lângă faptul că i-a supraviețuitmult timp, s-a și căsătorit în anul 1974 cu un anume Raicu Victor. Ce au făcut Constanța și Victor în existența lor și dacă s-au ridicat la înalțimea rudei lor celebre, rămâne să aflăm altă dată. 

Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea