[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/cantec-de-prieten-peste-prut-si-milcov-omagiu-literar-pentru-traian-vasilcau-in-paginile-ziarului-de-vrancea/mediaPool/u6CrVmB.jpg”]
Cântec de prieten peste Prut și Milcov: omagiu literar pentru Traian Vasilcău, în paginile Ziarului de Vrancea
|
Scriitorul băcăuan Dan Sandu aduce, din inima Moldovei istorice, un elogiu poetic și profund prieteniei literare, punând Vrancea în dialog spiritual cu Basarabia și valorile românismului.
Cântec de prieten urzit „SUB UN SFEȘNIC DE STEA”
Scriitorului Traian Vasilcău
La Aniversară
Ciudat! De câte ori îmi strămut noaptea din pleoape spre alte odihni şi visez cu ochii deschişi Basarabia bunilor mei din neam de Şerban(i), gândul mă poartă cu paşi ca de pâslă spre chinovia în care Traianus trudeşte cu (prea mult) spor, ziduit între bucoavne şi palimpseste ce vin din vechime, ca un domn pământean “prins” în pictura votivă a vreunei biserici de Ţară, cel mai adesea rătăcitor cu folos printre întâmplările literare ale Timpului său. Desigur, un Timp cu nestemate, alunecând firesc dinspre chirilica veche (care mi-a dijmuit şi mie, cândva, tinerețile!) spre alfabetul latin, numai bun să ne înflorească amândurora masa de scris ca pe-o istorie cu rost încifrat, trecută solemn și tainic prin inimile noastre de vrednici moldavi. Eu, mai bătrân şi mai sceptic, el, mai tânăr şi mai cu umblet de prinţ oriental… Prin livezi de slove şi prin altare de dor:
“Am izbândit! Suntem durerea
Acestui neam uitat de astre.
Se-navuţeşte doar Puterea
Pe seama lacrimilor noastre.”
Şi se mai face că prietenia noastră literară (a propos de versurile mai sus pomenite!) umblă noaptea desculţă prin pământuri transilvane ca să-şi ostoiască of-ul în litaniile barzilor ardeleni care-au ţinut aprinsă, de-a pururi, candela “pătimirii noastre”. Parcă-l văd pe autorul “Celor trei vârste ale poemului” cum mă aşteaptă “zâmbind răbdător” să “ne ţinem de neamuri” şi să trec maiestuos “Podul de flori” (cu sârmă ghimpată!), ca, văzându-mă teafăr şi cu morile de vânt ale lui Don Quijote sub braţ, să mă întâmpine, nu cu unul, ci cu două “sfeşnic(e) în rugăciune”, eu să-l îmbrăţişez frăţeşte, şi amândoi, ca-ntr-un Paraclis de Galata, să cântăm, în pricesne, până ne-or potopi lacrimile:
“Eu, carele-am furat povestea lumii
Și-o am ascuns în mine – spre-a mai fi,
Sunt nerecunoscutul baci al humii
Şi răstignit de psalmi mai pot trăi.
Pustiul care-am fost a înverzit,
Curând zbucni-vor flori de sânziene,
Şi-n mijlocul durerii ţintuit
Bucium Mirare, Adevăr se cerne.”
Și cum să nu-l cinstesc, pentru asta, pe confratele meu TraianVasilcău cu “vorbe noduroase”, pline de încredere în destinul său literar, pentru că mie îmi place la el cum se închină la Lumină, cum atinge cu mâna “vecia din Cuvânt”, cum îl “amurgeşte clipa”, cum îşi visează straiul “cusut de-o stea”(!!!). Desigur, autorul “Blestem-ului actual”, cel puţin, prin zodia mioritică a neamului nostru, cunoaşte bine “lanul de-nflorite singurătăţi” ale pustiului siberian, pentru că şi el şi-a perindat copilăria prin poala Maicii Rossia, aşa cum, uneori, îţi arunci pe fereastră călimara cu cerneală de tuci daurit şi te-aridici, mai apoi, în șaua de basnă/poveste daco-romană a unui “cal învățat și cu frâul de aur”, ca să-ţi strigi, disperat, disperarea: “…Doamne, …
şi rog să dai ordin
în zori
să ningă cu dragostea Ta
peste îngerii mei!”
Spirit rebel, neînregimentat în canoane, Traianus al tuturor românilor (de pretutindeni!) nu crede în spaima revoltei în genunchi, nu se închină la himere, nu moare “în drumul spre sentinţă”
“Sunt numai bun de aşezat în iarbă
Şi-abia stropit pe vise cu parfum
Aduc a schit cu nimb suav de fum
Şi de ce clopot n-am, nimeni întreabă.”
Şi de ce n-ar fi o stea singulară Traianus al nostru pe firmamentul de curcubeu fulgerat al Cuvântului?… Vezi bine, el se “traduce” în mireasma de vis şi bucoavnă a limbii române (mai ales, de Moldova!), umblă noaptea, precum Iancu, prin Ardeal-ul de bocet şi speranţă al neamului românesc, negreșit, cu viori de rugă (şi de rugăciune!) la subţioară, se aburcă țanțoș pe gardul literaturii române (din interior, desigur!) și- aruncă amar anatema pe fruntea furilor de identitate:
Și nu mi-l pot închipui pe autenticul poet Traian Vasilcău decât ca pe-un “trubadur al Tăcerii”, ca pe un ţăran (de la Nistru pân’ la Prut – şi pân’la Tisa), ce veşnic trece strada a mirare (prin burg de Chişinău), ca pe un “slujitor îndărătnic” al “Fântânilor din voi, secate-n ceaţă”, ca pe un damnat “La ora preaînsingurării”, sortit să poarte în haru-i înaltul din fluturi și umbletul ploilor fermecate c-un zâmbet de rusalcă:
“Iubito, ce-amiroşi a primăvară,
Noi suntem condamnaţi să fim o ţară!”
Şi cum Doina menestrelului de la Răsărit nu se silabiseşte în gând, ci se cântă cu toată puterea unui preaplin de “Sfeşnic în rugăciune”, iată-mă şi pe mine, “Nebunul dinsemne”, răsfăţându-l pe Poet cu acest “cântec de prieten”, murmurat într-o polifonie străveche, la ceas de taină, pe prispa dintre două Românii:
“Nebunii fericirii îmi par din ce în ce mai rari…
Pericole de viaţă cu plânsul lor oprit.
Seminţele durute se clatină în palme de plugari,
Sărmană masca unui secol cu zâmbet ipocrit!”
Dan Sandu
Cine este Traian Vasilcău
Traian Vasilcău (n. 2 aprilie 1969) este un poet, scriitor, eseist, traducător, libretist, autor de texte pentru cântece și textier de limba română din Republica Moldova. Este cunoscut sub pseudonimul Traianus sau Trajanus. Este laureat al Premiului Național pentru Artă și Cultură pe anul 2016.
Conform site-ului uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro se menționează următoarele:
TRAIAN VASILCĂU Născut la 2 aprilie 1969, satul Viișoara, raionul Edineț. Studii: Școala de opt clase din satul natal, școala medie din satul Fetești, raionul Edineț, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea de Istorie și Etnopedagogie;Universitatea din București, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”; Universitatea „Alexandru Ioan Cuza “ din Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”. E autor a 88 de cărţi de poezie lirică, patriotică, religioasă, eseuri, librete, pamflete, maxime, reflecţii, traduceri din poezia clasică rusă, publicistică, versuri pentru copii, sonete clasice și moderne, balade, romanțe, doine, elegii, meditații, rondeluri, rugăciuni, colinde în stil popular şi modern, psalmi, texte pentru numeroase cântece, piese de teatru, romanul COVIDian „Pălămarul”, romanul-transfigurare „Surdomutul Domnului”, romanul epistolar „Vremea Sacrificiului” și multe alte volume, editate în Republica Moldova (63 dintre ele), România (18 dintre ele, inclusiv la Iași, mai multe cărți) şi Canada (5 dintre ele). A fost participant activ la Mișcarea de Eliberare Națională, militând pentru repunerea în drepturi a Limbii Române și alfabetului latin. (https://wordpress.com/pages/traianvasilcau.wordpress.com) Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași. A fost specialist în domeniul Culturii la Direcția Tineret, Sport, Turism a Primăriei municipiului Chișinău, șef secție Literatură contemporană la Muzeul de literatură „Dimitrie Cantemir”, președinte al Societății Culturale „Pasărea Phoenix”, director-fondator al Revistei literar-artistice pentru tineret „PHOENIX”. Actualmente activează în calitate de Cercetător științific la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău, redactor-șef al Revistei „Viața Basarabiei” și Diacon al Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolia Basarabiei, Episcopia de Sud. Slujirea sa are o dublă semnificație: slujește românismului, Culturii Române și Idealurilor ei cele mai înalte, prin toate evenimentele ce le gândește și le organizează la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, și slujește lui Dumnezeu, în calitate de cleric basarabean român, care prin tot ceea ce face își apără de dușmani Neamul, Limba Română, Dreapta Credință Ortodoxă și Patria-mamă, fiind astfel un consecvent luptător pentru Reîntregire. Dumnezeu–Părinții–Neamul românesc reprezintă Treimea poetică și existențială a Părintelui–Scriitor Traian Vasilcău (Traianus), căreia i-a fost și i-a rămas credincios pe parcursul celor 35 de ani de activitate artistică prodigioasă, până la cei 55 de ani împliniți la 2 aprilie 2024. Deținător al Titlului Onorific și al Medaliei “Maestru în Artă din Republica Moldova”, acordate de Președintele Republicii Moldova pentru succese deosebite în activitatea de creaţie, contribuţie importantă la afirmarea valorilor spirituale naţionale şi înaltă măiestrie artistică. Laureat al Premiului Național pentru Artă și Cultură și al Medaliei “Premiul Național”, acordate de Guvernul Republicii Moldova, pentru Trilogia psalmodică “Regăsit în Cer” (2000-2008), editată la Iași, în 2009, pentru traducerea și promovarea literaturii naționale peste hotare (17 volume traduse în 18 limbi de 60 de specialiști în domeniu din 17 țări, volume apărute la 17 februarie 2016) și pentru organizarea Evenimentelor Culturale de susținere a tinerelor talente artistice: “Maluri de Prut”, in memoriam Ion și Doina Aldea-Teodorovici și “Steaua Chișinăului–Steaua Moldovei”. Are în palmares și alte premii, medalii și titluri onorifice, acordate de diverse organizații și instituții publice din Republica Moldova și România. Până în prezent i-au apărut traduse 28 de volume, în 26 de limbi, editate în Republica Moldova, România și Canada. A publicat în numeroase ziare și reviste din Republica Moldova și din România, Canada, SUA și alte țări, precum și în numeroase antologii literare, dicționare, almanahuri.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Educația incluzivă, în prim-plan la Focșani: Școala „Duiliu Zamfirescu” aduce împreună elevi și profesori din 11 județe
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/special/educatie/cantec-de-prieten-peste-prut-si-milcov-omagiu-literar-pentru-traian-vasilcau-in-paginile-ziarului-de-vrancea”]