Geopolitica la Zi (71). Statele din UE sunt lăsate să își spele imaginea prin interzicerea zborurilor americane. Războiul va dura cel mai probabil 60 de zile!

Apropo de războiul din Iran, cred că ați văzut că noaptea trecută au fost multe comunicate de presă, și din partea iranienilor, și din partea americanilor. În primul rând, Pezeschian, președintele Iranului, a scris o scrisoare adresată oamenilor din SUA, populației americane, în care, într-un mod elegant, povestește istoria relațiilor iraniano-americane, povestește și despre lovitura de stat din 1953, povestește despre cum americanii l-au ajutat pe Saddam Hussein în războiul dintre Iran și Irak, povestește despre crimele de război ale americanilor din ultima lună în Iran. Am văzut, chiar a fost preluată această scrisoare de majoritatea entităților media din SUA, deci, ce v-am spus și înainte, că Trump va deveni din ce în ce mai puțin popular și aceasta este o politică deja și a CIA-ului, și a tuturor celorlalte organizații cu putere în statul american. Cred că și lui Trump i s-a spus acest lucru, că este nevoie să-i scadă cât mai tare popularitatea acum. Această scrisoare clar contribuie la acest lucru.

Iar Trump, seara trecută, a dat acel discurs pe care l-a anunțat cu o zi înainte, apropo de războiul din Iran. Toți se așteptau ori să fie un anunț că americanii se vor retrage din Iran, asta spera majoritatea lumii, ori să fie un anunț cum că americanii vor lansa și un atac terestru, să ne pregătim pentru această nouă fază a războiului. Dar discursul lui Trump l-am ascultat, a fost chiar scurt, de 20 de minute, și practic doar a repetat toate declarațiile pe care le-a făcut în ultima lună, nu a spus absolut nimic nou. Drept rezultat, bursele au scăzut foarte mult în cele 20 de minute în care Trump își dădea discursul. Futures-urile de la S&P 500 au scăzut cu 550 de miliarde de dolari, când ne uităm la capitalizarea de piață, au crescut și prețurile la petrol, au crescut și ratele, deci nu a fost un discurs neapărat favorabil pentru Trump. Eu cred că probabil avea altceva planificat, dacă nu doar să se joace iarăși cu piețele, cum a făcut-o absolut tot timpul acestui război, dar despre asta cred că ne-am convins cu toții, că nu mai poate fi luat Trump în serios.

Cine poate fi luat în serios, ăștia sunt cei din gruparea houthi, acea grupare din Yemen care a închis acum un an și jumătate strâmtoarea din Bab-el-Mandeb. Cu gruparea houthi, ce este important este că sâmbăta trecută au anunțat că ei se consideră deja intrați oficial în război și sunt pregătiți să închidă din nou strâmtoarea Bab-el-Mandeb în orice secundă, dacă se vor continua atacurile ilegale ale americanilor. Este ceva foarte grav faptul că au anunțat acest lucru. Știam, desigur, cu toții că este o posibilitate de la începutul acestui război. Cum am spus, gruparea houthi nu este una chiar subordonată Iranului, dar sunt grupări aliate, mai ales în lupta pentru eliberarea palestinienilor și pentru crearea unui stat palestinian. Dar sâmbăta trecută s-a văzut că milioane de oameni au fost pe străzile din Sana’a, din capitala Yemenului, pentru a protesta împotriva acestui război. A fost și o aniversare specială, a fost Ziua Statorniciei, aniversarea a 11 ani de când coaliția saudiților, cu americanii, britanicii și francezii, au început și războiul din Yemen, care încă continuă. Deci această intrare în război a grupării houthi, care încă nu a început să lovească vapoare din Bab-el-Mandeb, ar fi una foarte gravă. Să sperăm că vom reuși să o evităm până la urmă, până la final. Dacă mai știți, de gruparea houthi v-am povestit mai mult anul acesta și când am discutat despre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Practic, aceste două state acolo se războiau prin intermediul Yemenului. Uite, acum înțelegem de ce s-au retras, ca să spunem așa, la începutul anului din acel război, pentru că se așteptau la aceste probleme și mai mari.

Zelenski, la finalul săptămânii trecute, s-a dus într-un mic tur în Orientul Mijlociu, unde a semnat acorduri de apărare cu Qatar, cu Arabia Saudită și cu Emiratele Arabe Unite. S-a văzut și cu regele Iordaniei, dar Iordania este oricum un stat care nu este chiar stat, este un stat care există doar datorită ajutorului economic american, nu poate în niciun caz fi numit un stat suveran. Nu știm exact ce se scrie în aceste acorduri de apărare. Zelenski a spus că includ ajutor din partea expertizei ucrainene atunci când vine vorba de doborârea dronelor. Mie mi se pare că este o decizie greșită luată de liderii acestor trei state din Golf, pentru că deja vedem faptul că s-au aliat de la început cu capitalul sorosist venit pe linie european-americană, care a clădit practic Dubaiul, Doha, Riadul. A fost prima greșeală. Faptul că s-au bazat doar pe americani în apărarea lor a fost a doua greșeală. Este evident că au fost greșeli din prisma intrării în acest război și din prisma faptului că sunt încă atacate aceste state și americanii nu le pot apăra. Capitalul acestor sorosiști a fugit în mare parte din aceste state, dar uite că insistă și mai mult pe aceste greșeli prin această întâlnire cu Zelenski și aceste acorduri practic aberante în situația actuală. Dacă nici americanii nu îi pot apăra, ce vor face ucrainenii în plus?

Emiratele Arabe Unite, care sunt, cum am mai spus, cele mai lovite de acest război și cele mai urâte astăzi, când vorbim, în zonă de către cei care sunt supărați de duplicitatea Emiratelor, aici nu vorbim doar despre iranieni, vorbim și despre o parte din populația Emiratelor care este supărată pe liderii ei. Se pare că în ultima săptămână Emiratele Arabe Unite au revocat și permisele de rezidență pentru toți iranienii care locuiesc acolo și le-au și luat toate casele, mașinile, ce mai aveau acolo. Înainte să plece, se pare că au confiscat bunuri în valoare de 530 de miliarde de dolari de la iranieni, iranieni care au plătit pentru permise de rezidență pe 99 de ani, iranieni care au fost invitați acolo de emiratezi acum câțiva ani, pentru ca emiratezii să facă banii de mijlocire pentru toți oamenii de afaceri iranieni care trebuiau să evite cumva sancțiunile impuse de Occident. Și după atâția ani în care au beneficiat financiar de pe urma acestei dependențe, iranienii nordeni i-au dat afară pur și simplu. O destul de mare problemă pentru Emirate, pentru că, atunci când se va termina acest război, va fi nevoie de o reorientare clară a capitalului și a mediului de afaceri din Dubai, din Abu Dhabi și din Qatar, dar acolo va fi cel mai evident, în Dubai și Abu Dhabi, mai ales pentru români. Mulți români avem cu afaceri acolo și atunci va fi invers: Emiratele vor avea nevoie de Iran, de un Iran cu o poziție consolidată în regiune, un Iran care va deveni un nou hub economic regional și care va avea o putere politică mult mai mare.

Când să vorbim de alți lideri care au mai greșit, se pare că Trump a avut o convorbire telefonică cu Modi. Modi nu a înțeles că deja a încurcat-o de pe urma acestei apropieri cu Israelul, pentru că în această convorbire telefonică cu Trump, care a trebuit să fie una pozitivă din toate punctele de vedere, teoretic și din punctul de vedere al rușilor, și din punctul de vedere al chinezilor, având în vedere înțelegerile subterane, Elon Musk a fost și el în acea convorbire. Nu se știe de ce, nu se știe ce au discutat, dar mie mi se pare destul de clar că Modi este afiliat la această parte a sistemului american care este văzută drept toxică de iranieni și de aliații lor. O dublă greșeală și aici.

Au fost lovite și două fabrici de oțel din Iran la finalul săptămânii trecute. Săptămâna aceasta se pare că atacurile asupra fabricilor de oțel iraniene au continuat. Drept răspuns, iranienii au amenințat că vor lovi fabricile de oțel din restul regiunii. Statele din Golf au dat și numele lor, nu o să le mai citesc, dar sunt din Kuweit, din Emiratele Arabe Unite, din Qatar și din Bahrein. Încă nu s-a întâmplat, nu au avut loc aceste contraatacuri pe care le-au promis iranienii. S-a întâmplat însă weekendul trecut, imediat după ce au fost lovite fabricile de oțel iraniene, primele. Iranienii au lovit fabricile de aluminiu din Emiratele Arabe Unite și din Bahrein. Acestea produc aproximativ 8-9% din producția mondială de aluminiu, deci este destul de grav dacă se vor continua aceste atacuri și chiar vor distruge acele fabrici.

Și aici intervin și amenințările asupra facilităților de desalinizare a apei, pentru că și Qatarul se bazează pe 99% din apa sa pe desalinizare, în Bahrein și în Kuweit aproximativ 90%, în Oman 86%. Emiratele Arabe Unite se bazează doar pentru 42% din apa lor pe desalinizare, dar și acesta este un procent foarte mare. Deci au destule ținte de lovit. Să ținem minte că Iranul este un stat foarte mare, care are extrem de multe resurse, care este foarte echilibrat din acest punct de vedere, dar toate aceste state mici, care și-au ales alianța cu Occidentul, nu stau la fel de bine. Sunt extrem de dependente, în primul rând, de strâmtoarea Ormuz și de puține exporturi și, în al doilea rând, de toate aceste alte resurse, în afară de petrol și gaze, pe care trebuie să le importe, precum apa, precum mâncarea.

Le-a venit curajul la europeni și, pe lângă Spania, și Franța, Italia și Elveția au venit să ne anunțe că blochează zborurile militare americane care au ca destinație Iranul sau războiul din Iran. Trump a făcut niște postări în care a vrut să pară foarte supărat, a și râs de Macron că îl bate soția lui și și-a bătut joc și de Keir Starmer, care încă nu a venit cu această idee, săracul de el. Și Polonia a refuzat cererea americanilor de a trimite un sistem Patriot în Orientul Mijlociu. Deci majoritatea statelor europene, cu dialog cu SUA, s-au trezit acum să fie foarte supărate pe Trump și contra acțiunilor acestuia. Eu sunt sigură că acesta este doar un joc, ca să iasă bine liderii europeni de data aceasta, că pentru Trump nu prea mai sunt mari speranțe. Vedem că alături de el au rămas doar fanii lui mai fanatici, care deja nu se mai uită la fapte sau la idei atunci când îi dau notă, cum tot cere Trump la finalul fiecărei luni, să i se dea nota 10. Și, uite, funcționează cât de cât acest joc.

Israelienii au venit să ajute în acest joc, spunând marți că de acum ei nu vor mai cumpăra absolut nimic din industria de armament a Franței, vor înlocui toate importurile din Franța cu cumpărături de la alți aliați sau cu propriile lor arme. Ar fi trebuit să fie o mare lovitură. Am văzut pe toate site-urile de știri această știre, dar să știți că, din octombrie 2023, de când a început atunci războiul, doar livrări de arme de aproximativ 10 milioane de dolari au ajuns din Franța în Israel. Doar atât. Poate părea mult, dar tocmai a fost aprobat un buget de apărare al Israelului de 45 de miliarde de dolari pe an, deci ar veni un 0,02% al bugetului israelian. S-a inventat această mare știre. Nu stau nici israelienii, nici francezii în 10 milioane de dolari. Plus că analiștii pe care îi urmăresc eu și care urmăresc toate aceste site-uri care arată zborurile militare au văzut că, de fapt, Franța nu și-a închis spațiul aerian și nici Italia. Au apărut rapoarte. Acești sateliți au observat avioane americane implicate în planurile militare din Iran care au călătorit chiar alaltăieri peste spațiul militar francez și italian, practic avioane de realimentare ale forțelor aeriene SUA care au asigurat transferul unor avioane F-16 din Germania către țările arabe. Deci, cum am spus, este o mare minciună, dar liderii europeni au nevoie de ajutor, dacă pentru Trump deja nu mai este nicio speranță.

Singurul lider european care chiar joacă tare și joacă foarte bine, în opinia mea, o să ajute mult pe termen mediu spre lung, este Pedro Sánchez, premierul Spaniei, care a spus că acesta este cel mai mare dezastru geopolitic de la războiul din Irak, care a fost la rândul lui cel mai mare dezastru geopolitic de la războiul din Vietnam. A venit cu niște mesaje foarte dure, spunând că a fi aliat nu înseamnă să asculți de absolut orice ordin dat de aliatul tău ca un orb. A spus că Spania nu va fi complice în agresiuni ilegale sau în minciuni deghizate în libertate. A amintit și că, atunci când se discuta războiul din Irak în termeni foarte similari, mai puțin de 6% din spanioli doreau să intre în acest război, dar premierul de atunci, Aznar, i-a introdus în război oricum pentru că, citez, dorea ca președintele SUA să-l invite la un trabuc și să-l lase să-și pună pantofii pe masă. Foarte bune discursurile lui Sánchez. Vorbește și despre cum americanii au avut o propunere mult mai avantajoasă decât propunerea pe care a primit-o Obama în 2015, cu doar două zile înainte să înceapă atacul lor asupra iranienilor. Se pare că această propunere, la care iranienii au fost de acord, includea și distrugerea tuturor resurselor de uraniu îmbogățit din Iran, deci e o propunere ideală pentru americani. Știam deja aceste lucruri de la ministrul de externe al Omanului, dar aici avem mai multe detalii de la Sánchez, care, cum am spus, devine starul politic al Europei prin acest conflict discursiv pe care îl are cu Trump, dar faptul că este singurul care vine cu niște adevăruri crunte, care nu îi pun pe americani într-o lumină bună, îl ajută în mod clar.

Și, ca să ajungem pe final iarăși la petrol, înainte de război se pare că Iranul producea 1,1 milioane de barili de petrol pe zi, vânduți la 65 de dolari barilul, dar cu o reducere, pentru că erau sub sancțiuni, practic doar la 47 de dolari barilul. Acum deja s-a ajuns la 1,6 milioane de barili pe zi, o creștere de 50% a cantității exportate și produse, care se vând la 110 dolari, în principal Chinei, dar și către ceva state din Asia. Am văzut că au început încet-încet exporturile Iranului să fie mai vizibile și pentru media occidentală, cu o reducere de maxim 4 dolari, deci le-au crescut foarte mult profiturile. Plus faptul că, din toate informațiile care au apărut, costă aproximativ 2 milioane de dolari pentru orice alt petrolier să treacă prin strâmtoarea Ormuz și, pe lângă acest lucru, aceste 2 milioane de dolari ar trebui să vină, preferabil, în yuani sau în crypto, sau în orice altă valută, dar nu în dolar. Și se mai pare că le cer iranienii aceste taxe de transport prin strâmtoarea Ormuz doar țărilor care își permit sau care sunt afiliate cu americanii. Doar foarte puțin țările pe care le consideră prietene, precum Sri Lanka sau Thailanda, nu prea plătesc nimic, au reduceri foarte mari la această taxă de 2 milioane de dolari. Și planurile iranienilor, din sursele iraniene la care am avut acces, sunt ca, după ce se va termina războiul, să mențină această taxă și tot așa să facă taxe diferențiate în funcție de cât de frumos sau cât de prietenos se comportă statele care au nevoie de acces la strâmtoarea Ormuz cu ei.

Dar foarte repede au reușit să evite și sistemul SWIFT, și petrodolarul, și sancțiunile americane. Iranienii au un mod foarte complicat de a accepta aceste plăți din cauza sancțiunilor, de aceea preferă crypto, dar au reușit totuși o modalitate de a-i evita pe americani. Trump, atunci când vine vorba de petrol, doar se joacă cu piețele. Ba spune că este gata să oprească războiul fără să redeschidă strâmtoarea Ormuz, ba spune că nu se va termina războiul până când se va redeschide strâmtoarea Ormuz în totalitate, ba spune că vrea să ia strâmtoarea Ormuz, să o redenumească strâmtoarea Trump, ba spune că iranienii se roagă de el să ajungă la un acord de pace, dar că el refuză și nu își dorește așa ceva, deși tot timpul Araqchi, ministrul de externe al Iranului, vine la maxim o oră sau două după să ne reamintească că nu au cerut niciodată negocieri de la americani de când a început acest conflict.

Și Trump a venit și cu minciuna că Iranul le-a dat cadou 10 petroliere mari, ca un tribut, pentru a demonstra că chiar își doresc un acord de pace iranienii. Nu există absolut nicio dovadă a acestor 10. Mă rog, prima oară a spus 8 petroliere, apoi a spus 10 petroliere, apoi a spus 20 de petroliere ieri. Nu există nicio informație cum că ar fi trecut măcar atât de multe petroliere până în ziua aceea în care Trump a făcut prima dată anunțul prin strâmtoarea Ormuz. Nu există, nici măcar Bloomberg sau Wall Street Journal nu au putut să dea crezare acestui statement al lui Trump. Doar două petroliere au fost văzute trecând prin strâmtoarea Ormuz în ziua în care Trump a spus că a primit cadoul de la iranieni. Dar să ne prefacem că poate este un cadou care va fi livrat doar de ziua lui Trump sau doar de Crăciun. Important este că în fiecare zi iranienii sunt atenți să mai atace un petrolier, unul ba pe coasta Dubaiului, unul ba pe coasta Qatarului, astea fiind petrolierele de ieri și de alaltăieri care au fost atacate pentru a menține prețurile la petrol încă ridicate.

Nu se dorește încă pacea în Iran, în ciuda faptului că se tot vehiculează această idee că Pakistanul va fi mediatorul principal. Se poate. Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a fost în China la începutul acestei săptămâni, s-a văzut cu Wang Yi și au pus la cale împreună un plan de pace, o exigență de pace pentru Iran. Dar eu cred că, de fapt, acest război se va lungi la maximul posibil pentru a crea cât mai multe profituri și aici maximul posibil, la momentul de față, având în vedere climatul politic din SUA, ar fi până la 60 de zile de la începerea lui, deci până la începutul lunii viitoare, pentru că după 60 de zile atunci este nevoie de aprobarea explicită a Congresului. Trump cel mai probabil nu poate să facă rost de această aprobare și eu cred că așa și-au calculat cu toții, pentru a-l menține totuși măcar pe Trump la putere, în ciuda popularității lui foarte mici de astăzi, pentru a termina toate planurile de reasare și de reconstruire a lumii pe care le-a început Trump și Putin. Atunci, până la începutul lunii viitoare, se va rezolva cumva, nu favorabil pentru SUA, dar exact la timp pentru întâlnirea dintre Trump și Xi, care va avea loc la mijlocul lunii mai și unde vor fi treburi foarte importante de discutat, va fi nevoie de concentrare maximă.

Apropo de războiul din Iran, cred că ați văzut că noaptea trecută au fost multe comunicate de presă, și din partea iranienilor, și din partea americanilor. În primul rând, Pezeschian, președintele Iranului, a scris o scrisoare adresată oamenilor din SUA, populației americane, în care, într-un mod elegant, povestește istoria relațiilor iraniano-americane, povestește și despre lovitura de stat din 1953, povestește despre cum americanii l-au ajutat pe Saddam Hussein în războiul dintre Iran și Irak, povestește despre crimele de război ale americanilor din ultima lună în Iran. Am văzut, chiar a fost preluată această scrisoare de majoritatea entităților media din SUA, deci, ce v-am spus și înainte, că Trump va deveni din ce în ce mai puțin popular și aceasta este o politică deja și a CIA-ului, și a tuturor celorlalte organizații cu putere în statul american. Cred că și lui Trump i s-a spus acest lucru, că este nevoie să-i scadă cât mai tare popularitatea acum. Această scrisoare clar contribuie la acest lucru.

Iar Trump, seara trecută, a dat acel discurs pe care l-a anunțat cu o zi înainte, apropo de războiul din Iran. Toți se așteptau ori să fie un anunț că americanii se vor retrage din Iran, asta spera majoritatea lumii, ori să fie un anunț cum că americanii vor lansa și un atac terestru, să ne pregătim pentru această nouă fază a războiului. Dar discursul lui Trump l-am ascultat, a fost chiar scurt, de 20 de minute, și practic doar a repetat toate declarațiile pe care le-a făcut în ultima lună, nu a spus absolut nimic nou. Drept rezultat, bursele au scăzut foarte mult în cele 20 de minute în care Trump își dădea discursul. Futures-urile de la S&P 500 au scăzut cu 550 de miliarde de dolari, când ne uităm la capitalizarea de piață, au crescut și prețurile la petrol, au crescut și ratele, deci nu a fost un discurs neapărat favorabil pentru Trump. Eu cred că probabil avea altceva planificat, dacă nu doar să se joace iarăși cu piețele, cum a făcut-o absolut tot timpul acestui război, dar despre asta cred că ne-am convins cu toții, că nu mai poate fi luat Trump în serios.

Cine poate fi luat în serios, ăștia sunt cei din gruparea houthi, acea grupare din Yemen care a închis acum un an și jumătate strâmtoarea din Bab-el-Mandeb. Cu gruparea houthi, ce este important este că sâmbăta trecută au anunțat că ei se consideră deja intrați oficial în război și sunt pregătiți să închidă din nou strâmtoarea Bab-el-Mandeb în orice secundă, dacă se vor continua atacurile ilegale ale americanilor. Este ceva foarte grav faptul că au anunțat acest lucru. Știam, desigur, cu toții că este o posibilitate de la începutul acestui război. Cum am spus, gruparea houthi nu este una chiar subordonată Iranului, dar sunt grupări aliate, mai ales în lupta pentru eliberarea palestinienilor și pentru crearea unui stat palestinian. Dar sâmbăta trecută s-a văzut că milioane de oameni au fost pe străzile din Sana’a, din capitala Yemenului, pentru a protesta împotriva acestui război. A fost și o aniversare specială, a fost Ziua Statorniciei, aniversarea a 11 ani de când coaliția saudiților, cu americanii, britanicii și francezii, au început și războiul din Yemen, care încă continuă. Deci această intrare în război a grupării houthi, care încă nu a început să lovească vapoare din Bab-el-Mandeb, ar fi una foarte gravă. Să sperăm că vom reuși să o evităm până la urmă, până la final. Dacă mai știți, de gruparea houthi v-am povestit mai mult anul acesta și când am discutat despre Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Practic, aceste două state acolo se războiau prin intermediul Yemenului. Uite, acum înțelegem de ce s-au retras, ca să spunem așa, la începutul anului din acel război, pentru că se așteptau la aceste probleme și mai mari.

Zelenski, la finalul săptămânii trecute, s-a dus într-un mic tur în Orientul Mijlociu, unde a semnat acorduri de apărare cu Qatar, cu Arabia Saudită și cu Emiratele Arabe Unite. S-a văzut și cu regele Iordaniei, dar Iordania este oricum un stat care nu este chiar stat, este un stat care există doar datorită ajutorului economic american, nu poate în niciun caz fi numit un stat suveran. Nu știm exact ce se scrie în aceste acorduri de apărare. Zelenski a spus că includ ajutor din partea expertizei ucrainene atunci când vine vorba de doborârea dronelor. Mie mi se pare că este o decizie greșită luată de liderii acestor trei state din Golf, pentru că deja vedem faptul că s-au aliat de la început cu capitalul sorosist venit pe linie european-americană, care a clădit practic Dubaiul, Doha, Riadul. A fost prima greșeală. Faptul că s-au bazat doar pe americani în apărarea lor a fost a doua greșeală. Este evident că au fost greșeli din prisma intrării în acest război și din prisma faptului că sunt încă atacate aceste state și americanii nu le pot apăra. Capitalul acestor sorosiști a fugit în mare parte din aceste state, dar uite că insistă și mai mult pe aceste greșeli prin această întâlnire cu Zelenski și aceste acorduri practic aberante în situația actuală. Dacă nici americanii nu îi pot apăra, ce vor face ucrainenii în plus?

Emiratele Arabe Unite, care sunt, cum am mai spus, cele mai lovite de acest război și cele mai urâte astăzi, când vorbim, în zonă de către cei care sunt supărați de duplicitatea Emiratelor, aici nu vorbim doar despre iranieni, vorbim și despre o parte din populația Emiratelor care este supărată pe liderii ei. Se pare că în ultima săptămână Emiratele Arabe Unite au revocat și permisele de rezidență pentru toți iranienii care locuiesc acolo și le-au și luat toate casele, mașinile, ce mai aveau acolo. Înainte să plece, se pare că au confiscat bunuri în valoare de 530 de miliarde de dolari de la iranieni, iranieni care au plătit pentru permise de rezidență pe 99 de ani, iranieni care au fost invitați acolo de emiratezi acum câțiva ani, pentru ca emiratezii să facă banii de mijlocire pentru toți oamenii de afaceri iranieni care trebuiau să evite cumva sancțiunile impuse de Occident. Și după atâția ani în care au beneficiat financiar de pe urma acestei dependențe, iranienii nordeni i-au dat afară pur și simplu. O destul de mare problemă pentru Emirate, pentru că, atunci când se va termina acest război, va fi nevoie de o reorientare clară a capitalului și a mediului de afaceri din Dubai, din Abu Dhabi și din Qatar, dar acolo va fi cel mai evident, în Dubai și Abu Dhabi, mai ales pentru români. Mulți români avem cu afaceri acolo și atunci va fi invers: Emiratele vor avea nevoie de Iran, de un Iran cu o poziție consolidată în regiune, un Iran care va deveni un nou hub economic regional și care va avea o putere politică mult mai mare.

Când să vorbim de alți lideri care au mai greșit, se pare că Trump a avut o convorbire telefonică cu Modi. Modi nu a înțeles că deja a încurcat-o de pe urma acestei apropieri cu Israelul, pentru că în această convorbire telefonică cu Trump, care a trebuit să fie una pozitivă din toate punctele de vedere, teoretic și din punctul de vedere al rușilor, și din punctul de vedere al chinezilor, având în vedere înțelegerile subterane, Elon Musk a fost și el în acea convorbire. Nu se știe de ce, nu se știe ce au discutat, dar mie mi se pare destul de clar că Modi este afiliat la această parte a sistemului american care este văzută drept toxică de iranieni și de aliații lor. O dublă greșeală și aici.

Au fost lovite și două fabrici de oțel din Iran la finalul săptămânii trecute. Săptămâna aceasta se pare că atacurile asupra fabricilor de oțel iraniene au continuat. Drept răspuns, iranienii au amenințat că vor lovi fabricile de oțel din restul regiunii. Statele din Golf au dat și numele lor, nu o să le mai citesc, dar sunt din Kuweit, din Emiratele Arabe Unite, din Qatar și din Bahrein. Încă nu s-a întâmplat, nu au avut loc aceste contraatacuri pe care le-au promis iranienii. S-a întâmplat însă weekendul trecut, imediat după ce au fost lovite fabricile de oțel iraniene, primele. Iranienii au lovit fabricile de aluminiu din Emiratele Arabe Unite și din Bahrein. Acestea produc aproximativ 8-9% din producția mondială de aluminiu, deci este destul de grav dacă se vor continua aceste atacuri și chiar vor distruge acele fabrici.

Și aici intervin și amenințările asupra facilităților de desalinizare a apei, pentru că și Qatarul se bazează pe 99% din apa sa pe desalinizare, în Bahrein și în Kuweit aproximativ 90%, în Oman 86%. Emiratele Arabe Unite se bazează doar pentru 42% din apa lor pe desalinizare, dar și acesta este un procent foarte mare. Deci au destule ținte de lovit. Să ținem minte că Iranul este un stat foarte mare, care are extrem de multe resurse, care este foarte echilibrat din acest punct de vedere, dar toate aceste state mici, care și-au ales alianța cu Occidentul, nu stau la fel de bine. Sunt extrem de dependente, în primul rând, de strâmtoarea Ormuz și de puține exporturi și, în al doilea rând, de toate aceste alte resurse, în afară de petrol și gaze, pe care trebuie să le importe, precum apa, precum mâncarea.

Le-a venit curajul la europeni și, pe lângă Spania, și Franța, Italia și Elveția au venit să ne anunțe că blochează zborurile militare americane care au ca destinație Iranul sau războiul din Iran. Trump a făcut niște postări în care a vrut să pară foarte supărat, a și râs de Macron că îl bate soția lui și și-a bătut joc și de Keir Starmer, care încă nu a venit cu această idee, săracul de el. Și Polonia a refuzat cererea americanilor de a trimite un sistem Patriot în Orientul Mijlociu. Deci majoritatea statelor europene, cu dialog cu SUA, s-au trezit acum să fie foarte supărate pe Trump și contra acțiunilor acestuia. Eu sunt sigură că acesta este doar un joc, ca să iasă bine liderii europeni de data aceasta, că pentru Trump nu prea mai sunt mari speranțe. Vedem că alături de el au rămas doar fanii lui mai fanatici, care deja nu se mai uită la fapte sau la idei atunci când îi dau notă, cum tot cere Trump la finalul fiecărei luni, să i se dea nota 10. Și, uite, funcționează cât de cât acest joc.

Israelienii au venit să ajute în acest joc, spunând marți că de acum ei nu vor mai cumpăra absolut nimic din industria de armament a Franței, vor înlocui toate importurile din Franța cu cumpărături de la alți aliați sau cu propriile lor arme. Ar fi trebuit să fie o mare lovitură. Am văzut pe toate site-urile de știri această știre, dar să știți că, din octombrie 2023, de când a început atunci războiul, doar livrări de arme de aproximativ 10 milioane de dolari au ajuns din Franța în Israel. Doar atât. Poate părea mult, dar tocmai a fost aprobat un buget de apărare al Israelului de 45 de miliarde de dolari pe an, deci ar veni un 0,02% al bugetului israelian. S-a inventat această mare știre. Nu stau nici israelienii, nici francezii în 10 milioane de dolari. Plus că analiștii pe care îi urmăresc eu și care urmăresc toate aceste site-uri care arată zborurile militare au văzut că, de fapt, Franța nu și-a închis spațiul aerian și nici Italia. Au apărut rapoarte. Acești sateliți au observat avioane americane implicate în planurile militare din Iran care au călătorit chiar alaltăieri peste spațiul militar francez și italian, practic avioane de realimentare ale forțelor aeriene SUA care au asigurat transferul unor avioane F-16 din Germania către țările arabe. Deci, cum am spus, este o mare minciună, dar liderii europeni au nevoie de ajutor, dacă pentru Trump deja nu mai este nicio speranță.

Singurul lider european care chiar joacă tare și joacă foarte bine, în opinia mea, o să ajute mult pe termen mediu spre lung, este Pedro Sánchez, premierul Spaniei, care a spus că acesta este cel mai mare dezastru geopolitic de la războiul din Irak, care a fost la rândul lui cel mai mare dezastru geopolitic de la războiul din Vietnam. A venit cu niște mesaje foarte dure, spunând că a fi aliat nu înseamnă să asculți de absolut orice ordin dat de aliatul tău ca un orb. A spus că Spania nu va fi complice în agresiuni ilegale sau în minciuni deghizate în libertate. A amintit și că, atunci când se discuta războiul din Irak în termeni foarte similari, mai puțin de 6% din spanioli doreau să intre în acest război, dar premierul de atunci, Aznar, i-a introdus în război oricum pentru că, citez, dorea ca președintele SUA să-l invite la un trabuc și să-l lase să-și pună pantofii pe masă. Foarte bune discursurile lui Sánchez. Vorbește și despre cum americanii au avut o propunere mult mai avantajoasă decât propunerea pe care a primit-o Obama în 2015, cu doar două zile înainte să înceapă atacul lor asupra iranienilor. Se pare că această propunere, la care iranienii au fost de acord, includea și distrugerea tuturor resurselor de uraniu îmbogățit din Iran, deci e o propunere ideală pentru americani. Știam deja aceste lucruri de la ministrul de externe al Omanului, dar aici avem mai multe detalii de la Sánchez, care, cum am spus, devine starul politic al Europei prin acest conflict discursiv pe care îl are cu Trump, dar faptul că este singurul care vine cu niște adevăruri crunte, care nu îi pun pe americani într-o lumină bună, îl ajută în mod clar.

Și, ca să ajungem pe final iarăși la petrol, înainte de război se pare că Iranul producea 1,1 milioane de barili de petrol pe zi, vânduți la 65 de dolari barilul, dar cu o reducere, pentru că erau sub sancțiuni, practic doar la 47 de dolari barilul. Acum deja s-a ajuns la 1,6 milioane de barili pe zi, o creștere de 50% a cantității exportate și produse, care se vând la 110 dolari, în principal Chinei, dar și către ceva state din Asia. Am văzut că au început încet-încet exporturile Iranului să fie mai vizibile și pentru media occidentală, cu o reducere de maxim 4 dolari, deci le-au crescut foarte mult profiturile. Plus faptul că, din toate informațiile care au apărut, costă aproximativ 2 milioane de dolari pentru orice alt petrolier să treacă prin strâmtoarea Ormuz și, pe lângă acest lucru, aceste 2 milioane de dolari ar trebui să vină, preferabil, în yuani sau în crypto, sau în orice altă valută, dar nu în dolar. Și se mai pare că le cer iranienii aceste taxe de transport prin strâmtoarea Ormuz doar țărilor care își permit sau care sunt afiliate cu americanii. Doar foarte puțin țările pe care le consideră prietene, precum Sri Lanka sau Thailanda, nu prea plătesc nimic, au reduceri foarte mari la această taxă de 2 milioane de dolari. Și planurile iranienilor, din sursele iraniene la care am avut acces, sunt ca, după ce se va termina războiul, să mențină această taxă și tot așa să facă taxe diferențiate în funcție de cât de frumos sau cât de prietenos se comportă statele care au nevoie de acces la strâmtoarea Ormuz cu ei.

Dar foarte repede au reușit să evite și sistemul SWIFT, și petrodolarul, și sancțiunile americane. Iranienii au un mod foarte complicat de a accepta aceste plăți din cauza sancțiunilor, de aceea preferă crypto, dar au reușit totuși o modalitate de a-i evita pe americani. Trump, atunci când vine vorba de petrol, doar se joacă cu piețele. Ba spune că este gata să oprească războiul fără să redeschidă strâmtoarea Ormuz, ba spune că nu se va termina războiul până când se va redeschide strâmtoarea Ormuz în totalitate, ba spune că vrea să ia strâmtoarea Ormuz, să o redenumească strâmtoarea Trump, ba spune că iranienii se roagă de el să ajungă la un acord de pace, dar că el refuză și nu își dorește așa ceva, deși tot timpul Araqchi, ministrul de externe al Iranului, vine la maxim o oră sau două după să ne reamintească că nu au cerut niciodată negocieri de la americani de când a început acest conflict.

Și Trump a venit și cu minciuna că Iranul le-a dat cadou 10 petroliere mari, ca un tribut, pentru a demonstra că chiar își doresc un acord de pace iranienii. Nu există absolut nicio dovadă a acestor 10. Mă rog, prima oară a spus 8 petroliere, apoi a spus 10 petroliere, apoi a spus 20 de petroliere ieri. Nu există nicio informație cum că ar fi trecut măcar atât de multe petroliere până în ziua aceea în care Trump a făcut prima dată anunțul prin strâmtoarea Ormuz. Nu există, nici măcar Bloomberg sau Wall Street Journal nu au putut să dea crezare acestui statement al lui Trump. Doar două petroliere au fost văzute trecând prin strâmtoarea Ormuz în ziua în care Trump a spus că a primit cadoul de la iranieni. Dar să ne prefacem că poate este un cadou care va fi livrat doar de ziua lui Trump sau doar de Crăciun. Important este că în fiecare zi iranienii sunt atenți să mai atace un petrolier, unul ba pe coasta Dubaiului, unul ba pe coasta Qatarului, astea fiind petrolierele de ieri și de alaltăieri care au fost atacate pentru a menține prețurile la petrol încă ridicate.

Nu se dorește încă pacea în Iran, în ciuda faptului că se tot vehiculează această idee că Pakistanul va fi mediatorul principal. Se poate. Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a fost în China la începutul acestei săptămâni, s-a văzut cu Wang Yi și au pus la cale împreună un plan de pace, o exigență de pace pentru Iran. Dar eu cred că, de fapt, acest război se va lungi la maximul posibil pentru a crea cât mai multe profituri și aici maximul posibil, la momentul de față, având în vedere climatul politic din SUA, ar fi până la 60 de zile de la începerea lui, deci până la începutul lunii viitoare, pentru că după 60 de zile atunci este nevoie de aprobarea explicită a Congresului. Trump cel mai probabil nu poate să facă rost de această aprobare și eu cred că așa și-au calculat cu toții, pentru a-l menține totuși măcar pe Trump la putere, în ciuda popularității lui foarte mici de astăzi, pentru a termina toate planurile de reasare și de reconstruire a lumii pe care le-a început Trump și Putin. Atunci, până la începutul lunii viitoare, se va rezolva cumva, nu favorabil pentru SUA, dar exact la timp pentru întâlnirea dintre Trump și Xi, care va avea loc la mijlocul lunii mai și unde vor fi treburi foarte importante de discutat, va fi nevoie de concentrare maximă.