AUR Timiș: Bani pentru alte orașe, în timp ce Timișoara rămâne nepregătită pentru situații de criză!

În baza OUG nr. 57/2019, autoritățile locale pot desfășura acțiuni de cooperare internațională și pot acorda ajutor umanitar. Așadar, din punct de vedere legal, există cadrul pentru astfel de demersuri.

Însă problema reală nu este „dacă este legal”, ci cum este justificat și în ce interes se face acest lucru.

Consiliul Local Timișoara are obligația să explice clar:
* care este beneficiul concret pentru comunitatea timișoreană;
* de ce se folosesc bani publici locali pentru alte entități administrative din alte țări;
* Timișoara nu are o relație formală de înfrățire sau parteneriat cu Kievul care să justifice această decizie.

În lipsa acestor elemente, proiectul de astăzi de pe ordinea de zi (suplimentară) devine vulnerabil juridic și discutabil din punct de vedere al oportunității.

Dar dincolo de aceste aspecte juridice, apare o problemă mult mai gravă: realitatea din Timișoara.

În timp ce se discută despre trimiterea de ajutoare în afara țării:
* adăposturile civile din Timișoara sunt într-o stare deplorabilă;
* nu este nici măcar unul funcțional
* lipsesc spații de cazare pentru sinistrați – esențiale pentru situații de urgență.

Mai grav, nici măcar clădirea Primăriei Municipiului Timișoara nu dispune de un generator, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind capacitatea de reacție în caz de criză.

În condițiile în care taxele ne copleșesc și în cintextul unei crize economice resimțite de cetățeni:
* prioritățile administrației ar trebui să fie siguranța și nevoile directe ale timișorenilor;
* fiecare leu din buget trebuie justificat printr-un interes public clar și direct.

Astăzi, în loc să consolidăm infrastructura de protecție civilă a orașului, asistăm la cheltuieli care nu răspund unei urgențe locale evidente.

Timișoara are nevoie de responsabilitate, nu de gesturi simbolice făcute în lipsa unei strategii clare.

Mai multe despre transparența articolelor–>vedeti aici

În baza OUG nr. 57/2019, autoritățile locale pot desfășura acțiuni de cooperare internațională și pot acorda ajutor umanitar. Așadar, din punct de vedere legal, există cadrul pentru astfel de demersuri.

Însă problema reală nu este „dacă este legal”, ci cum este justificat și în ce interes se face acest lucru.

Consiliul Local Timișoara are obligația să explice clar:
* care este beneficiul concret pentru comunitatea timișoreană;
* de ce se folosesc bani publici locali pentru alte entități administrative din alte țări;
* Timișoara nu are o relație formală de înfrățire sau parteneriat cu Kievul care să justifice această decizie.

În lipsa acestor elemente, proiectul de astăzi de pe ordinea de zi (suplimentară) devine vulnerabil juridic și discutabil din punct de vedere al oportunității.

Dar dincolo de aceste aspecte juridice, apare o problemă mult mai gravă: realitatea din Timișoara.

În timp ce se discută despre trimiterea de ajutoare în afara țării:
* adăposturile civile din Timișoara sunt într-o stare deplorabilă;
* nu este nici măcar unul funcțional
* lipsesc spații de cazare pentru sinistrați – esențiale pentru situații de urgență.

Mai grav, nici măcar clădirea Primăriei Municipiului Timișoara nu dispune de un generator, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind capacitatea de reacție în caz de criză.

În condițiile în care taxele ne copleșesc și în cintextul unei crize economice resimțite de cetățeni:
* prioritățile administrației ar trebui să fie siguranța și nevoile directe ale timișorenilor;
* fiecare leu din buget trebuie justificat printr-un interes public clar și direct.

Astăzi, în loc să consolidăm infrastructura de protecție civilă a orașului, asistăm la cheltuieli care nu răspund unei urgențe locale evidente.

Timișoara are nevoie de responsabilitate, nu de gesturi simbolice făcute în lipsa unei strategii clare.

Mai multe despre transparența articolelor–>vedeti aici