[analyse_image type=”featured” src=””]
Indiferent de rezultatul războiului din Iran, o întrebare este deja inevitabilă pentru economiile bogate în energie ale Golfului: mai merită umbrela de securitate a SUA prețul pe care îl presupune?
De când SUA și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului pe 28 februarie, vecinii Teheranului din Golf au fost cei care au avut cel mai mult de suferit din cauza rachetelor și dronelor care au urmat. Acestea au distrus infrastructură energetică, au afectat economiile locale și au expus limitele unei presupuse umbrele de securitate americane.
Această reevaluare are consecințe care depășesc cu mult sfera militară. Miza este o posibilă regândire a legăturilor financiare, comerciale și militare care stau la baza economiilor lor dependente de dolar — și a rezervelor de sute de miliarde de dolari care le susțin.
Chitanță cu petrodolari
Timp de decenii, Washingtonul și statele din Golf s-au bazat pe o înțelegere implicită: protecția SUA în schimbul accesului la energia din Golf, petrolul evaluat în dolari și reciclarea a sute de miliarde din câștigurile „petrodolarilor” înapoi în arme, tehnologie și active americane.
Acest aranjament, construit în anii 1970, stă la baza statutului dolarului ca monedă de rezervă mondială și a fost esențial pentru relațiile dintre SUA și Arabia Saudită.
Cifrele confirmă această realitate. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman și Bahrain își fixează monedele la dolar, necesitând rezerve mari de susținere — estimate la aproximativ 800 de miliarde de dolari. Această sumă este depășită de fondurile suverane ale Consiliului de Cooperare al Golfului, care administrează peste 6 trilioane de dolari investiți global în obligațiuni, acțiuni, capital privat și alte active importante din SUA.
Trezoreria SUA listează fondurile din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite printre primii 20 de deținători naționali de titluri de trezorerie, cu aproape 250 de miliarde de dolari în total. La acestea se adaugă probabil miliarde de dolari depozitate în conturi în dolari în centre financiare precum Londra și alte paradisuri offshore.
Deși ponderea dolarului în rezervele valutare raportate FMI a scăzut treptat, aceasta rămâne neegalată.
Trei piloni sub presiune
Sistemul petrodolarului se bazează pe trei piloni:
- Nevoia Americii de petrol
- Stabilirea prețului petrolului în dolari
- Relația de securitate dintre regiunea Golfului și Washington
Toți trei sunt acum sub presiune.
În primul rând, noua poziție a Americii ca exportator net de energie înseamnă că nu mai depinde de petrolul din Orientul Mijlociu.
În al doilea rând, stabilirea prețului petrolului în dolari era deja în declin înainte de război. China, Rusia și Iranul au insistat de ani de zile ca tranzacțiile energetice să fie denominate în propriile monede, cu un succes limitat, dar în creștere.
În al treilea rând — și cel mai grav — războiul a pus sub semnul întrebării umbrela de securitate a SUA și încrederea statelor din Golf în aceasta. Majoritatea instalațiilor energetice importante ale Iranului, precum și active majore din țările vecine, au fost ținte ale atacurilor.
Tranziția de la petrodolar
Fostul economist Goldman Sachs și ministru britanic de finanțe, Jim O’Neill, susține că războiul ar putea apropia țările CCG de China, India și alte mari națiuni consumatoare de petrol.
„Dacă acest război a demonstrat ceva până acum, este că alianța cu SUA nu mai garantează securitatea”, a scris O’Neill. „Oportunitățile economice oferite de Asia în ascensiune devin din ce în ce mai atractive.”
Cifrele confirmă această tendință: Arabia Saudită vinde de patru ori mai mult petrol către China decât către SUA, potrivit unui raport Deutsche Bank.
Strategul Deutsche Bank, Mallika Sachdeva, arată că regimul petrodolarului era deja sub presiune:
- cea mai mare parte a petrolului din Orientul Mijlociu se îndreaptă spre Asia;
- petrolul rusesc și iranian supus sancțiunilor se tranzacționa în monede alternative;
- Arabia Saudită își localiza industria de apărare și experimenta plăți pentru petrol în alte monede.
Războiul ar putea accelera aceste procese, atât prin subminarea umbrelei de securitate, cât și prin forțarea lichidării activelor în dolari pentru a acoperi daunele economice din regiune.
Jocul pe termen lung
O reorientare de la o lume dominată de petrodolar către rezerve de „petroyuan”, „petrorupie” sau „petroeuro” este o transformare profundă și de durată.
Dacă șocul energetic global provocat de conflict accelerează tranziția de la combustibili fosili, impactul asupra puterii petrodolarului ar putea fi și mai profund. Capacitatea de producție a energiei din combustibili fosili depășește capacitatea energiei curate cu 233 GW în SUA, cel mai mare excedent de acest tip din lume.
Deutsche Bank concluzionează: „Importanța strategică uriașă a Orientului Mijlociu pentru rolul dolarului ca monedă de rezervă mondială nu trebuie subestimată. Conflictul actual ar putea pune la încercare fundamentele regimului petrodolarului.”
Rapoartele privind posibilitatea ca petrolierele să fie autorizate să treacă prin Strâmtoarea Hormuz — altfel blocată — dacă petrolul este denominat în yuani, sunt doar unul dintre numeroasele aspecte urmărite îndeaproape de piețe.
În acest context, schimbările în comportamentul investitorilor din Golf necesită o analiză atentă, indiferent dacă războiul se va încheia curând sau nu.
Indiferent de rezultatul războiului din Iran, o întrebare este deja inevitabilă pentru economiile bogate în energie ale Golfului: mai merită umbrela de securitate a SUA prețul pe care îl presupune?
De când SUA și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului pe 28 februarie, vecinii Teheranului din Golf au fost cei care au avut cel mai mult de suferit din cauza rachetelor și dronelor care au urmat. Acestea au distrus infrastructură energetică, au afectat economiile locale și au expus limitele unei presupuse umbrele de securitate americane.
Această reevaluare are consecințe care depășesc cu mult sfera militară. Miza este o posibilă regândire a legăturilor financiare, comerciale și militare care stau la baza economiilor lor dependente de dolar — și a rezervelor de sute de miliarde de dolari care le susțin.
Chitanță cu petrodolari
Timp de decenii, Washingtonul și statele din Golf s-au bazat pe o înțelegere implicită: protecția SUA în schimbul accesului la energia din Golf, petrolul evaluat în dolari și reciclarea a sute de miliarde din câștigurile „petrodolarilor” înapoi în arme, tehnologie și active americane.
Acest aranjament, construit în anii 1970, stă la baza statutului dolarului ca monedă de rezervă mondială și a fost esențial pentru relațiile dintre SUA și Arabia Saudită.
Cifrele confirmă această realitate. Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman și Bahrain își fixează monedele la dolar, necesitând rezerve mari de susținere — estimate la aproximativ 800 de miliarde de dolari. Această sumă este depășită de fondurile suverane ale Consiliului de Cooperare al Golfului, care administrează peste 6 trilioane de dolari investiți global în obligațiuni, acțiuni, capital privat și alte active importante din SUA.
Trezoreria SUA listează fondurile din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite printre primii 20 de deținători naționali de titluri de trezorerie, cu aproape 250 de miliarde de dolari în total. La acestea se adaugă probabil miliarde de dolari depozitate în conturi în dolari în centre financiare precum Londra și alte paradisuri offshore.
Deși ponderea dolarului în rezervele valutare raportate FMI a scăzut treptat, aceasta rămâne neegalată.
Trei piloni sub presiune
Sistemul petrodolarului se bazează pe trei piloni:
- Nevoia Americii de petrol
- Stabilirea prețului petrolului în dolari
- Relația de securitate dintre regiunea Golfului și Washington
Toți trei sunt acum sub presiune.
În primul rând, noua poziție a Americii ca exportator net de energie înseamnă că nu mai depinde de petrolul din Orientul Mijlociu.
În al doilea rând, stabilirea prețului petrolului în dolari era deja în declin înainte de război. China, Rusia și Iranul au insistat de ani de zile ca tranzacțiile energetice să fie denominate în propriile monede, cu un succes limitat, dar în creștere.
În al treilea rând — și cel mai grav — războiul a pus sub semnul întrebării umbrela de securitate a SUA și încrederea statelor din Golf în aceasta. Majoritatea instalațiilor energetice importante ale Iranului, precum și active majore din țările vecine, au fost ținte ale atacurilor.
Tranziția de la petrodolar
Fostul economist Goldman Sachs și ministru britanic de finanțe, Jim O’Neill, susține că războiul ar putea apropia țările CCG de China, India și alte mari națiuni consumatoare de petrol.
„Dacă acest război a demonstrat ceva până acum, este că alianța cu SUA nu mai garantează securitatea”, a scris O’Neill. „Oportunitățile economice oferite de Asia în ascensiune devin din ce în ce mai atractive.”
Cifrele confirmă această tendință: Arabia Saudită vinde de patru ori mai mult petrol către China decât către SUA, potrivit unui raport Deutsche Bank.
Strategul Deutsche Bank, Mallika Sachdeva, arată că regimul petrodolarului era deja sub presiune:
- cea mai mare parte a petrolului din Orientul Mijlociu se îndreaptă spre Asia;
- petrolul rusesc și iranian supus sancțiunilor se tranzacționa în monede alternative;
- Arabia Saudită își localiza industria de apărare și experimenta plăți pentru petrol în alte monede.
Războiul ar putea accelera aceste procese, atât prin subminarea umbrelei de securitate, cât și prin forțarea lichidării activelor în dolari pentru a acoperi daunele economice din regiune.
Jocul pe termen lung
O reorientare de la o lume dominată de petrodolar către rezerve de „petroyuan”, „petrorupie” sau „petroeuro” este o transformare profundă și de durată.
Dacă șocul energetic global provocat de conflict accelerează tranziția de la combustibili fosili, impactul asupra puterii petrodolarului ar putea fi și mai profund. Capacitatea de producție a energiei din combustibili fosili depășește capacitatea energiei curate cu 233 GW în SUA, cel mai mare excedent de acest tip din lume.
Deutsche Bank concluzionează: „Importanța strategică uriașă a Orientului Mijlociu pentru rolul dolarului ca monedă de rezervă mondială nu trebuie subestimată. Conflictul actual ar putea pune la încercare fundamentele regimului petrodolarului.”
Rapoartele privind posibilitatea ca petrolierele să fie autorizate să treacă prin Strâmtoarea Hormuz — altfel blocată — dacă petrolul este denominat în yuani, sunt doar unul dintre numeroasele aspecte urmărite îndeaproape de piețe.
În acest context, schimbările în comportamentul investitorilor din Golf necesită o analiză atentă, indiferent dacă războiul se va încheia curând sau nu.
[analyse_source url=”https://solidnews.ro/reuters-razboiul-iranian-zguduie-puternic-fundatia-petrodolarului/”]