Astăzi este ziua de naștere a profesorului Valeriu Anghel. În semn de prețuire pentru activitatea didactică, științifică și creatoare, îi republicăm prezentarea-portret din lucrarea ,,Valeriu Anghel – Destin vrâncean”, Ed. Terra, Focșani, 2016.

Amintiri. Era în iarna anului 1966. Pentru elevul care trăia de peste cinci ani, într-un internat şcolar la depărtare de peste 150 de kilometri de ai săi, orice vacanţă era un prilej de mare bucurie, chiar dacă, odată sosit în sânul familiei, trebuia să meargă la muncile gospodăriei: arat, cosit, prăşit, îngrijit vitele, păzit oile pe munte şi multe altele.

…..

Cele două săptămâni de vacanţă au fost, de fapt, patru pentru că au fost discuţii interminabile, în care ,,Domʼ Profesor”, mi-a făcut o adevărată iniţiere în ceea ce va să fie după liceu.

…..

Negrilești: 1966-1970;

Tulnici: 1970-1993.

Astăzi, din perspectiva celor 50 de ani, de când ne-am cunoscut, încerc un portret neutru şi adevărat, un portret care să releve omul de lângă noi, adoptat social, profesional şi spiritual de Ţara Vrancei.

* * *

Este primul băiat din cei doi ai unei familii de ţărani din Olteni, Judeţul Teleorman, sat din lumea „moromeților” lui Marin Preda,

Studii: Olteni, Roşiorii de Vede, Universitatea din Bucureşti (1960-1965). A cunoscut pe viu aberaţiile morale ale „obsedantului deceniu”.

La Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, a avut pe care a absolvit-o în 1965. Aici s-a format audiindu-i ca profesori pe George Călinescu, Tudor Vianu, Al. Piru, Iorgu Iordan, Al. Graur, Al. Rosetti şi frecventând cenaclul literar condus de Eugen Barbu, unde citeau din creaţiile lor Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Adrian Păunescu, fiind martorul resurecţiei lirice în poezia românească de după Nicolae Labiş.

1993-1994: metodist la C. C. D. „Simion Mehedinţi”, Focșani;

1994-1996: director la Palatul Copiilor Focşani;

1996-2003: profesor de limba română la C. T. ,,Valeriu D. Cotea”, Focşani.

Astăzi, chiar dacă vârsta i-ar permite să ducă o viaţă tihnită, profesorul Valeriu Anghel, nu lasă greutatea din spate: editează şi îngrijeşte cărţi, face publicistică de întâmpinare, aduce în spaţiul publicistic probleme de educaţie, lingvistică, cultură şi civilizaţie, probleme de mare actualitate, se implică în promovarea unor mari personalităţi ale culturii române şi străine.

Temperament năvalnic, spirit ,,muntean”, cum îi place să se autodefinească, tăria cu care îşi susţine şi îşi argumentează opiniile, îţi dau uneori impresia că este un om pătimaş, lucru total neadevărat, pentru că profesorul Anghel susţine cu o mare ardoare, doar opiniile şi ideile betonate cu argumente ştiinţifice şi logice sau respinge opiniile de conjunctură, care nu se susţin.

Are patru băieţi şi o fată, toţi cu studii superioare, are nepoţi care înfloresc şi îi înfloresc viaţa lui… Moş Anghel.

Atât cât am reuşit să-i descifrez ,,paşii”, cred că viaţa profesorului Valeriu Anghel se aşterne pe patru linii de forţă: profesor – cel care învaţă pe alţii; publicist – cel care dezvăluie, pune în circulaţie idei şi opinii – punte între oameni; scriitor – ,,constructor de cuvinte”, creator; editor – cheia de boltă a oricărui demers cultural, literar sau ştiinţific, prin care se restituie sau se pune în circulaţie o lucrare de orice fel sau pe orice suport.

– vocaţie de dascăl;

– procesul literar;

– membru în Comisia Naţională de lb. şi lit. română;

– a propus organizarea materiei şcolare pe module (unităţi didactice – lecturi literare);

– s-a implicat activ în Reforma învăţământului: a fost cel care a propus alcătuirea şi oficializarea fişei postului (educatoare, învăţător, profesor, director, inspector şcolar), fişe care stau la baza managementului clasei şi a celui de sistem, fişe care au fost publicate în Tribuna învăţământului.

– ,,Organigrama curriculumului şcolar”;

– ,,Schiţă de Master Plan, Focşani 450 – un oraş solar”. Prin acest proiect, Valeriu Anghel propunea ,,Reconstrucţia modernă a unei vechi comunităţi moldave (sistematizare durabilă 2009-2024)”.

– a propus înfiinţarea unui ,,Campus Şcolar <Jean Monnet>”, în care elevilor din liceele focşănene şi studenţilor din Focşani să li se destineze un spaţiu modern pentru studiu, cercetare, activităţi practice şi de agrement/divertisment”.

-,,Focşani 450 – coloanele timpului” prin care sugerează ,,modernizarea” culturală a Focşaniului prin schimbarea numelor de străzi şi punerea în valoare a personalităţilor care s-au născut şi au creat pe acest meleag -,,n-am, n-am, n-am sau nu ne interesează!”.

În 2005, a fost distins de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu ,,Diplomă de excelenţă” pentru întreaga activitate.

– a colaborat frecvent la ziarul local „Milcovul” cu materiale de presă dedicate vieţii oamenilor de aici.

– 1997: redactor-şef adjunct la „Informaţia zilei”;

– a fondat şi a coordonat editarea revistei „Dialog” – premiată la nivel naţional şi judeţean, prima publicaţie realizată printr-un proiect cu finanţare europeană.

– a colaborat la multe reviste locale şi centrale, dar a şi fondat publicaţii (Dialog, Informaţia zilei, Pro saeculum).

– a făcut şi face o publicistică programatică: educaţie, cultivarea limbii, cultură şi civilizaţie, recurs la istorie.

– 1960: a debutat literar cu poezie în revista „Luceafărul”;

– 1977: a primit Premiul pentru poezie în cadrul Salonului Literar Dragosloveni (preşedintele juriului fiind criticul literar Laurenţiu Ulici);

– 2000 a publicat, împreună cu Alexandru Deşliu, albumul monografic Focşani – 2000 şi volumul Vocaţie şi destin – 600 fişe-portret pentru un tablou spiritual-istoric al Judeţului Vrancea, un dicţionar al personalităţilor vrâncene, carte citată la bibliografie în numeroase lucrări, editate la nivel naţional şi judeţean, Editura Terra, Focşani, 2000.

– 2000 „Pseudoversete aproape satanice”. Din acest an, am asistat la o adevărată explozie creatoare:

Dincolo de toate… – versuri, Editura Terra, Focşani, 2001;

Cămaşa de răcoare – versuri, Editura Pallas (fondată de profesorul Valeriu Anghel), Focşani, 2003;

Duminicile ierbii / Les dimanches de l’herbe – versuri, (traducere în franceză de Constantin Frosin, personalitate marcantă a francofoniei mondiale, vrâncean de origine), Editura Pallas, Focşani, 2004;

Paşii noştri… / Nos pas – versuri, (traducere în franceză de Constantin Frosin), Editura Pallas, Focşani, 2005;

Cornel Coman – monografie, Editura Pallas, Focşani, 2004;

Vrancea în spaţiul cultural european – Dicţionar de mari personalităţi vrâncene, Editura Pallas, Focşani, 2005 (cu traducere în engleză, franceză şi germană);

Mic îndreptar de scriere şi vorbire fără greşeli – Editura Pallas, Focşani, 2005;

Moldova lui Ştefan cel Mare / La Moldavie d’Etienne le Grand – Editura Pallas, Focşani, 2004 (traducere de C. Frosin; lucrare apreciată la întâlnirea francofoniei mondiale de la Bucu-reşti, singura luată pentru bibliotecile lor personale de preşedintele Franţei, primul-ministru al Canadei şi prinţul de Monaco);

Vechi familii vrâncene: Preotul Constantin Taftă din Negrileşti – Editura Pallas, Focşani, 2006;

Ştefan cel Mare şi Vrancea • Legendă, mit şi adevăr istoric – Editura Pallas, Focşani, 2007.

Atunci când vorbim despre scriitorul Valeriu Anghel, trebuie să avem în vedere măcar două aspecte ale literaturii: literatura artistică, ,,de imaginaţie”, cum spunea Simion Mehedinţi şi literatura obiectivă ,,ştiinţifică” şi atunci urmărim exactitatea, corectitudinea, proprietatea termenilor şi frumuseţea scriiturii.

Poezia lui Valeriu Anghel a fost consacrată prin Premiul Salonului Literar Dragosloveni, prin prefaţa la ,,Duminicile ierbii” realizată de Joël Conte, secretarul general al Academiei Francofone, în care scria: „Ce suflet este acesta, care ne ascunde umbra propriei noastre vieţi?” (…) Poetul pune întrebări şi angajează, practic, un demers filosofic, printr-o scriitură limpede şi spontană”, şi prin cronicile regretatului critic literar vrâncean, Mircea Dinutz, plecat prea devreme dintre noi. Iată ce scria într-o cronică din Pro Seculum: ,,Valeriu Anghel este un tradiţionalist care nu se jenează să se înfăţişeze lumii în hainele moştenite de la părinţii părinţilor săi şi care se confesează simplu şi direct, în acordurile grav-nostalgice ale instrumentelor tradiţionale, subordonându-se – în ce are mai bun – idealului clasic de armonie şi echilibru. Aşa doar paşii poetului se îndreaptă spre… inima cititorului.”

Cu toate că operele sale au văzut lumina tiparului prin eforturi pecuniare proprii, este de admirat faptul că autorul a creat pentru patru din volumele sale un orizont european, traducându-le în lim-ba franceză şi făcând posibil răspândirea lor peste hotare, cititorii din ţările Uniunii Europene având acces la cultura şi civilizaţia noastră.

Fără să ne propunem a face o privire critică asupra scrierilor şi publicisticii lui Valeriu Anghel, credem că lucrarea, „Vocaţie şi destin – 600 fişe-portret pentru un tablou spiritual-istoric al Judeţului Vrancea” (Ed. Terra, Focşani, 2000, 321 p.) una dintre cele mai interesante scrieri din cultura vrânceană, care anunţa o

colaborare fructuoasă între Valeriu Anghel şi Alexandru Deşliu – plecat prea devreme dintre noi -, rămâne una dintre lucrările de referinţă, care ar trebui actualizată măcar o dată la 1-2 decenii pentru a ne da măsura şi direcţia în care se mişcă fenomenul cultural vrâncean, mai ales că iată s-au scurs 15 ani de la apariţie.

Reeditarea periodică a acestei lucrări ar trebui să şi-o asume o instituţie de cultură cum ar fi Biblioteca Judeţeană ,,Duiliu Zamfirescu”, care să releve efortul acestui ţinut la propăşirea culturală a Vrancei, dar şi să pună frâu imposturii şi improvizaţiei, pentru ca pe temeliile sale să se aşeze întreaga cultură vrânceană, raportată la cea naţională şi universală. Aceasta pentru că nu putem să nu observăm că în prezent, ,,centrul” este tot mai contestat de… ,,provincie”, deoarece raporturile dintre cei doi poli nu se stabilesc întotdeauna pe criterii valorice autentice.

E D I T O R U L. În anul 2001, Valeriu Anghel a înfiinţat Asociaţia Culturală „Pallas Athena”, iar în cadrul acesteia – Editura ,,Pallas”, Focşani, care a devenit în scurt timp, alături de Editura ,,Terra” a Asociaţiei Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, una dintre cele mai competente şi prolifice edituri din Focşani. Într-un fel, cele două edituri ilustrează efortul cultural vrâncean de după 1989.

La Editura ,,Pallas” au apărut peste 200 de lucrări – volume de poezie şi proză ale multor scriitori din Vrancea şi din ţară, cărţi de critică şi istorie literară, opere ştiinţifice de lingvistică şi istorie, ghiduri turistice ale Vrancei traduse în limbi de circulaţie internaţională, literatură pentru copii etc. – toate într-o ţinută grafică deosebită.

Trei sferturi dintre aceste lucrări poartă semnătura profesorului Valeriu Anghel ca redactor de carte (conţinut, corectură).

Activitatea de vârf a editurii s-a înregistrat în perioada în care directorul Tipografiei ,,Prest Group International” a fost publicistul Alexandru Deşliu.

„Valeriu Anghel desfăşoară o susţinută activitate de prezentare decentă şi argumentată a spaţiului spiritual vrâncean” – scria

criticul literar focşănean Mircea Dinutz într-o prezentare a profesorului, afirmaţie pe care o împărtăşim şi noi întrutotul.

Printre cărţile tipărite, se află volume de proză sau poezie ale unor scriitori consacraţi de la Bucureşti sau Iaşi, în cadrul unor proiecte finanţate de Ministerul Culturii, de la Dumitru Radu Popescu la Zaǐra Samjaradze, născută în Georgia şi căsătorită la 20 de ani în România, ,,unde a învăţat trista Dumnezeire a cuvântului dor, cum o prezenta Fănuş Neagu”.

Interesante sunt şi cărţile de interviuri semnate de Al. Deşliu, cu mari personalităţi ale culturii române: Virgil Cândea, Valeriu D. Cotea, Ion Irimescu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Constantin Ciopraga, Dan Hatmanu, Dan Berindei, Liviu Ioan Stoiciu.

Editura a acordat atenţie şi cărţilor didactice, psihopedagogice, auxiliarelor curriculare pentru curriculumul la decizia şcolii, semnate de autori vrânceni. A încurajat şi îndrumat debutanţi – în special elevi de liceu, poeţi populari –, oameni pe care i-a ajutat să dea glas prin cuvântul scris, harului şi vocaţiei fiecăruia.

* * *

Ecce homo, Valeriu Anghel, cel care, odată ajuns pe acest meleag legendar cu jumătate de veac în urmă, fără emfază şi trufie, s-a apucat gospodăreşte de muncă şi a împlinit toate cele de mai sus, devenind o adevărată ,,instituţie” -, dar mai mult decât atât, a pus la temelia Vrancei şi a ţării, cinci stâlpi – patru băieţi şi o fată -, care vor duce în veac ceea ce a săvârşit vechilul vrăncenilor – Constandin Taftă.