Vă mai amintiți prin unele hoteluri din România momentul micului dejun? Firește că vi-l amintiți. Uneori mâncăm de poftă, să încercăm și una, și alta, deși acasă poate nu mâncam la ora aia. Sunt turiști însă care pun pe farfurie cât gugulanu pe căpița de fân. Și croissante, și cornulețe cu untură mare, omleta, feliuțele de salam, șuncă, cașcaval, salata de vinete, icre sau mixul de legume. Am uitat de cremvurști sau cabanoși, apoi vine ceaiul cu gem sau miere, lapte pentru cunoscători sau iaurt. Poftă bună.

Treaba asta se petrece în salonul celor care au plătit hotelul cu banul jos. Mai este un salon în care merg apăsat și aplecat bătrânii care vin prin Casa de Pensii. Plătesc jumătate din pensie sejurul cu tratament și își spun pentru prima dată că avantajul lor e că au pensia mică. Dar acolo mănâncă ce primesc la meniu. Doua felii de salam cu soia, dar nu așa bun ca pe vremuri, apoi un ceai, un patrațel de unt, poate un ou, branză, dar nu după cât poți încărca pe farfurie, precum se petrece dincolo. Acolo unde, la plecarea turistului lacom, găsești farfurii pe jumătate pline cu mâncarea lăsată de barosan pe masă.

De ce? Că așa a vrut el. Că a putut. Dincolo, bătrânii se scoală disciplinat și mulțumesc la Dumnezeu pentru acel mic dejun „copios”, că le-a mai dat o zi de viață să se bucure de meniul oferit de guvern cu jumătate de pensie, bucuroși că au prins bilet prin Casă, căci alții, cei mai mulți, nu apucă nici așa ceva. Pentru mulți, renunțarea la jumătate din puținul pensiei e și-așa un mare sacrificiu. Se plâng de asta, dar conchid că atunci când o fi mai rău, la fel să fie.

Acest peisaj nu îndepărtat de realitatea zilelor noastre seamană cu ce se petrece în PSD și baza sa electorală. Liderii mănâncă fin în hoteluri unde nu dau nas în nas cu alegătorii veniti la băi cu Casa de Pensii. Pesediștii din eșalonul doi apucă la „căpița de fân” și ideea e ca totul să se păstreze în acest sistem de bună înțelegere între contribuabil și consumator în țara asta. Lasă-mă să o duc bine, ca să-ți fie „bine” și ție.

Exagerând scenariul, turistul care se îndestulează face tărăboi la conducerea hotelului că pensionarul mănâncă prea puțin și cere la alcătuirea bugetului să li se ofere bătrânilor o măslină în plus ca parte dintr-un program social propus de ei, ca lucrurile să se păstreze în acel status-quo. Să mai apuce astfel de sejururi bogate, iar săracii să nu se revolte și să dea cu basca-n sistem. Să primească fericiți acea măslină în plus, poate și o felie de pâine, să nu vadă „căpița de fân” care și-o pun ei în farfurie în fecare dimineață.

Așa face astăzi PSD-ul, dacă nu v-ați dat încă seama. După ce au consumat mult mai mult decât și-o permite țara, umplându-și farfuria fără să poată mânca atâta, astăzi cer bani pentru acea măslină, amenințând că dacă nu se aprobă astfel de amendamente la buget vor pleca de la masa bogaților. Nu ăsta era calcului, dar așa a ieșit. N-au plecat. Se zice că nu pleacă câinele de la măcelărie și cam așa este. Dar dacă pleacă vreodată pentru a se întoarce cu AUR partener de guvernare, sigur se vor împrumuta de la bănci străine pentru a oferi săracului acea măslină.

Cum să ne explicăm că alegătorul PSD își dorește acea măslină cu bani luați cu împrumut, când ei au un profil de cetățean-alegător care îl laudă pe Ceaușescu că a scăpat de datorii la finele anilor 80? Ce ani! Nu-i așa? Cum acceptă fericit așa ceva, când reclamă creșterea galopantă a datoriei țării, subjugându-se astfel România în fața creditorilor samavolnici, Ocultei, instituțiilor europene și americane controlate de bancheri aflați sub papucul lui Soros?

Cei de la PSD nu se gândesc să dea de la ei acea măslină, să elimine cheltuiala abundentă din companiile de stat unde s-au cocoțat în consilii de administrație, nu! Ei vor bani cu împrumut, creșterea deficitului, creșterea dobânzilor și a inflației, pentru ca acea măslină să nu mai valoreze nimic, ba să-i și rămână amărîtului de alegător sâmburele în gât. Dar fericit că PSD a făcut atâtea pentru ei.