“Nu mai pot asista la sărăcirea deliberată a milioane de români(…) În loc să fiți un scut puternic pentru românii de rând și companiile românești, ați devenit un sprijin puternic pentru multinaționale (…)Ați tăiat la jumătate impozitul pentru multinaționale.Ați revocat măsura care oprea externalizarea profiturilor pentru multinaționale.Prin aceste decizii, ați luat miliarde de lei din bugetul statului și i-ați lăsat cadou bogaților. Ați ales deliberat să vă lipsiți de resurse vitale pentru a servi interesele marilor corporații (…) PSD nu va gira niciodată o politică prin care bogații devin mai bogați, iar cei slabi sunt abandonați!(…)Guvernare pentru 5% cei mai bogați, austeritate pentru 95% dintre români  (…) Aşi ales multinaționalele în detrimentul IMM-urilor românești.” Am citat mai sus câteva fraze dintr-o scrisoare pe care Sorin Grindeanu, preşedintele PSD, a trimis-o duminică seara premierului Ilie Bolojan.

Se întâmpla după o şedinţă în care conducerea PSD a decis să voteze bugetul, dar în schimb să introducă o serie de amendamente în valoare de 3,5 miliarde de lei în “favoarea săracilor”. Amendamente pe care PSD se aşteaptă să fie votate de AUR şi celelalte formaţiuni ciudate din parlament.

Sigur, să plângi pe umerii săracilor din jet-uri Nordis, înseamnă să ai stomac bun! Să te răţoieşti la bogaţi, tu, şeful unui partid, care atunci când se întâlneşte în şedinţe parcarea rivalizează cu Salonul auto de la Geneva, pe lângă stomac bun, mai trebuie să ai şi un obrazul cât pielea de rinocer! Asta pe lângă faptul că toate aceste „nenorociri” denunţate de Grindeanu au fost luate de un guvern în care cei mai mulţi miniştri vin de la PSD, iar toate deciziile au fost aprobate în coaliţie. Şi asta după multe lupte în care partidul care nu mai poate de soarta săracilor a încercat să-şi salveze reţelele clientelare şi s-a plasat clar de partea privilegiaţilor. Începând cu clanurile specialilor. Sigur, în România, ipocrizia nu e condamnată, ba chiar e aplaudată de mulţi. Totuşi, şi când aceasta ajunge în stratosferă să continui să aplauzi, explică multe despre situaţia din România.

Decizia PSD-iştilor de duminică vine după o lungă perioadă în care, de dimineaţa până seara, liderii PSD au tot urlat că vor ieşi de la guvernare. A ajuns chiar subiect de nenumărate glume şi meme-uri care bagatelizau „programul PSD de ieşire de la guvernare”. Acum nu s-a mai vorbit despre ieşirea de la guvernare, dar în schimb Grindeanu a adoptat cel mai pur narativ AUR-ist, spun unii. Mie îmi aminteşte însă mai degrabă de Liviu Dragnea, părintele „suveranismului”, primul care s-a „prins” că străinii şi marile companii sug sângele poporului român. De amintit că Dragnea era secondat în acest proiect „suveranist” de Darius Vâlcov, un alt „patriot” care nu mai putea de dragul poporului, pentru care s-a şi jertfit îngropându-şi banii şi opere de artă în morminte.

Aceste suciri şi răsuciri ale PSD, pe măsura contorsionărilor verbale şi corporale ale lui Grindeanu, au cel puţin o explicaţie. Şi mă refer la un sondaj de opinie prezentat săptămâna trecută de INSCOP, casa de sondare care a avut cele mai apropiate scoruri de realitate. De exemplu, la polul opus este CURS, care înainte de toate alegerile i-a dat câştigători pe PSD-işti. Mă şi mir că PSD, după sondajul INSCOP nu a comandat un sondaj CURS, cum făcea de obicei, în care să primească 28-30%. Sondaj pe care să-l folosească ca material pentru onanie în grup, “sport” practicat destul de des de actuala conducere a PSD.

Ei bine, PSD este cotat cu un minim istoric de 16,9% în rândul respondenţilor care au declarat că merg sigur la vot. Adică exact cei care contează. Mai mult, Grindeanu are cel mai mic grad de încredere dintre toţi liderii de partide din România: 12%. Singurul lider sub cota partidului, şi aia de avarie. Mai puţin de jumătate decât încrederea în Ilie Bolojan, cel pe care Grindeanu îl înjură cu foc. Acelaşi sondaj releva faptul că electoratul PSD, atât cât o fi el, nu vrea ieşirea favoriţilor lor de la guvernare. Lucru dorit, în schimb, de… electoratul AUR.

Cu partidul făcut varză după nouă luni de struţo-cămilie (şi la putere şi în opoziţie), Grindeanu s-a refugiat acum în retorica naţionalistă. “Ultima redută a ticălosului”, cum era descris naţionalismul de scriitoarul englez Samuel Johnson. Refugiu venit de disperare şi într-o iluzorie căutare a electoratului pierdut la AUR.  Numai că ştiinţa politologiei demonstrează cu exemple că niciodată imitatorul (PSD, în cazul de faţă), nu poate lua faţa originalului (AUR)…