Cartea, abia ieșită de sub tipar, se adresează îndeosebi suporterilor Gloriei Buzău ajunși la maturitate sau, din pricina trecerii anilor, la vârsta a treia.

E o istorie a Gloriei Buzău în versuri jucăușe, comice, ușor de parcurs, în care autorul îi descrie în versuri pe:

1) jucătorii și antrenorii Gloriei din perioada ’77-’78 (prima promovare), denumită de autor „Generația de Aur și

2) Generație Stelară ’83-’87 (a doua promovare + sezonul de excepție, locul 5 în Divizia A)

De ce s-a scris această carte. Explicația autorului

Autorul pune apariția cărții pe seama „amintirilor copilăriei și adolescenței, care îmi
dădeau târcoale, iar ochiul minții îmi aducea pe retina odihnită imagini vechi cu actori ai gazonului, care în dinamica lor creau farmec și beatitudine în sufletele noastre tinere și inocente, vezi: Dobrin, Dumitrache, Dudu Georgescu, Mitică Marcu, Cornel Negoescu, Costică Stan, Dan Tulpan, Mitică Ghizdeanu, Petrache Relu, Nicolae, Șumulanschi, Balaur și lista poate continua foarte mult (spre nesfârșit).

Astfel de imagini, care se derulau în fiecare zori de zi, m-au determinat să transpun pe hârtie gândurile mele, ca prinos adus acestor ași ai balonului rotund ce ne-au făcut multora copilăria mai frumoasă și mai atractivă. M-am gândit că numele acestor artiști ai dreptunghiului verde merită să dăinuiască peste timp și ca recunoștință prin versurile mele să contribui și eu la nemurirea lor, să rămână pentru totdeauna în memoria colectivă a publicului iubitor de fotbal”

Cartea poate fi procurată în format fizic prin contactarea telefonică a autorului la 📲 0769 937 843.

Vezi la finalul articolului una dintre poezii, cea dedicată antrenorului Puiu Ionescu

Un rol important în apariția cărții la avut Dan Tulpan, fost jucător și președinte la Gloria, care l-a ajutat pe autor cu fotografii, informații și legătura cu gloriile Gloriei care mai sunt în viață:

„Un sprijin substanțial am primit de la familia Dan și Emanuela Tulpan, care mi-au oferit majoritatea pozelor, precum și informații utile care m-au ajutat în munca de documentare, ușurându-mi calea de informare. De asemenea, domnul Tulpan mi-a înlesnit calea să intruîn contact cu majoritatea coechipierilor dumnealui și cu alte persoane din sfera fotbalistică.

Cu bunăvoință și deschidere au mai răspuns solicitărilor mele domnii: Mircea Constantin, Mitică Marcu, Edy Iuhas, Ionuț Lupescu (fiul antrenorului Nicolae Lupescu), Costică Stan, Mitică Ghizdeanu, Balaur Ion, Ion Viorel, Toma Marin, Dobre Gheorghe, Alexandru Nicolae, Răchițeanu Viorel, Relu Petrache, Radu Gheorghe, Simion Tudor, Profir Ion, Roșca Costică, Adrian Alexandrescu, Mircea State, Cramer Valentin, George Timiș, Ilie Stan, Lazăr Vasile, Tănase Gheorghe, Gabi Marcu, Adrian Teodorescu, Vlad
Constantin, Neculcea Ion (soția), Gică Drăgan, precum și membri ai familiilor celor decedați: doamna Gica Dobrin (soția lui Gicu Dobrin), doamna Irina Harris (fiica lui Șumulanschi Eremia), doamna Florica Mădulărea (soția lui Cristian Alexandru). Tuturor le mulțumesc pentru sprijin și colaborare!”

Gloria lui Ionescu
În șapteșdoi începea
Să-și scrie istoria
Cea mai omogenă echipă
De la portar spre aripă,
Tudor se documentase
Și în anul șapteșase
Postelnicu și-a propus
Gloria s-acceadă sus,
În divizia A s-o vadă
Pofta să și-o satisfacă.
El, regizor de regie
A gândit o strategie
Și-a adus un antrenor
Cu spirit de-nvingător,
Inteligent, inventiv,
Dar și foarte productiv,
Descins dintr-un atacant
Tehnic și experimentat,
Un antrenor temerar
Dovedit bun făurar,
Ion Ionescu – Puiu
Ca iute să rupă cuiu.
Își desemnă căpitanul,
Negoescu-artizanul

Victoriilor decisive
În meciuri nepermisive,
Meciuri grele de baraj,
Unde el principal naș,
A fost om hotărâtor
Cu jocu-i strălucitor.
Cornel, atacant retras,
Publicu-și urca-n extaz,
În poartă străjer Stelică
Și vârf clasic Stan Costică,
Echipa-n valuri zburda,
Pe gazon parcă picta.
Coordonator bun, Mitică
Și servant pentru Costică,
Ajutat în mod constant
De Toma-solid și ‘nalt,
Puternic, dar așezat,
Calm și bine calculat,
Cu aripi deschise-n vânt,
Gloria-și lua avânt;
Pe dreapta cu Oprișan
Și-n stânga, vitezoman,
Radu Gheorghe-violonist
Într-o orchestră artist.
Apărarea cea mai tare
Pentr-o perioadă mare
A fost lesne stabilită,
Cu ochi versat construită:

Fundaș stânga, Dan Tulpan,
Un om sigur cu mult calm,
Tehnic, vânjos, elegant,
Oprea orice atacant.
Pe dreapta juca Ivana,
Ce ades începea goana
Pe tușă făcând cărare,
Aruncând și o centrare
În careu, către Costică
Sau în centru, la Mitică.
Picioru-i blană, feroce,
Chiar de era cam precoce,
Mereu sigur, hotărât,
Nu punea ochii-n pământ.
Fundași centrali consacrați
Cu liant strașnic cuplați:
Simion și Nicolae,
Fie soare ,fie ploaie,
Jucau sigur, elegant,
În sincron articulat,
Fără fițe, fără gafe,
Își puneau a lor parafe
Pe jocuri și rezultate,
Așa cum erau trasate
Sarcinile-n apărare
De Puiu la vestiare,
Toate precise și clare,
Fără nici o încălcare.
Gloria, astfel clădită,
De Ionescu făurită,
Avea un triunghi de aur,
Ca o cunună de laur:
Negoescu, Stan, Ghizdeanu,
Obligați să-și facă planu’
Susținuți de-o apărare
Armată cu înverșunare
Și un portar consacrat
În meciuri grele-ncercat.
Stelian apăra poarta,
Sărea dintr-o bară-n alta
Și oferea siguranță,
Fundașilor săi din față.
Mai târziu și Cristian
S-a alăturat la plan;
Unghiul bine-l închidea,
Când atacantul scăpa.
Era băftos de altfel,
Norocul ținea cu el.
Gloria fiind bazată
Pe trei portari deodată:
Stelică, Cristi, Tănase,
Cu parade tari, frumoase,
Și-o apărare beton,
În ax: Sandu-Simion,
Un cuplu bine sudat,
În lupte dârze rodat;
Coordonau fundașii toți,
Fie vlăstari, fie copți.

Pe dreapta, un puști minune,
Creat din esențe bune,
Iar pe flancul stâng, Tulpan,
Mai versat si mai viclean,
Cu Radu lucra spontan
Pe trasee către Stan,
Jucau ca două pistoane
În atac și-n apărare.
Frecvent Radu-și depășea
Fundașul pe partea sa,
În viteză, apoi centra
La Costică ce-aștepta
Mingea în careul mare
La punctul de-ntâmpinare.
Pe dreapta, Ivana-zvelt,
Cu Oprișan, mai direct,
Zburdau ambii, în buiestru
Spre zona lui Negoescu.
La limita de careu,
Oprișan intra mereu
În scheme cu Negoescu,
Unde Cornel, un maestru,
Tot în preajmă croșeta,
Dădea urechi și dribla,
Iar cu ochi agil, atent,
Ginea momentul perfect,
Cu un șut plasat șiret,
Să dea golul iminent.

În centru, bun dirijor,
Iscusit coordonator,
Ca un armăsar, Ghizdeanu,
Trepăduia tot tăpșanu’,
Către Stan, către Cornel,
Alteori trăgea chiar el
Un șut sec, un șut surpriză,
Ce crea o altă miză.
Jocul, cum îl ordona,
Cu Lothar l-aș compara,
Atât la devotament,
Precum și la plasament.
Avea rol determinant
Într-un triunghi consacrat:
Ghizdeanu, Stan, Negoescu
Reglat fin de Ionescu.
Mitică, tehnic, vânjos,
Purta balonul pe jos,
Dar c-un ochi privea discret
Spre Cornel (cel mai șiret),
Felu-n care se demarcă,
Ce gândește și ce-ncearcă.
Căuta să îl servească
Ca la masa-mpărătească.
În triunghiul asamblat,
Modelat și-articulat,
Toți cei trei s-au completat,
Goluri importante au dat:

Stan l-a umilit pe Rică,
Pe Helmut l-a-nvins Mitică,
Flacăra-stins-o Cornel,
Oțelul l-a flambat el,
C-o lovitură măiastră,
Stabilind victoria noastră.
Marin Toma și Mitică
Jucau sigur, fară frică,
Ei mijlocul stăpâneau
Jocu-n spate închideau.
Când unu’ zbura c-o fază,
Celălalt stătea de pază,
Se completau reciproc,
Dădeau consistență-n joc;
Din start eliminau tracul,
Uneori Toma cu capul,
Lovea puternic la poartă,
Conturând sensul la soartă,
Fiind puternic și înalt,
Adesea determinant.
Cu sarcini strict defensive
Și mai puțin ofensive,
Era desemnat mai mult,
Neculcea, zis, Cauciuc.
El marca, omul la manșă,
Rupea jocul chiar din fașă,
Riscând să ia cartonaș,
Pavăză pentru fundași.
Recunosc că sunt nedrept,
Că mulți alții cu talent

S-au mai așezat la start,
Pentru Gloria-au jucat:
Zahiu, Dobre și Nan,
Petrache, Iuhas și Pall,
Vlad și Sandu Ionescu,
Toți colegi cu Negoescu.
Bine de-mi aduc aminte,
Dirijor a fost ’nainte
Zahiu ce strălucea,
Steaua mintea-i răsucea
Și, când bine i-a picat,
Liniștit l-a-ncorporat,
Noroc c-apăru Mitică,
Hotărât și fără frică,
Ce a ținut steagul sus,
Iar Gloria n-a apus,
Ba din contră s-a-nălțat
Și în A a promovat,
Fiind prima promovare
În divizia cea mare,
Atingând o nouă bornă
Cu Ionescu la timonă,
După un meci decisiv,
Pe-o ploaie cu timp parșiv,
Cu Galațiu-n Crâng la noi,
Pregătiți ca de război.
Cornel fin a transformat
Penalty-ul clar acordat,

Pentru că Stan rău lovit,
În careu rostogolit,
Abia că s-a ridicat,
De Ghizdeanu ajutat.
Peste un an la Arad,
Ghizdeanu a violat,
Cu un șut la colț plasat,
Bătrâna Doamnă din sat,
Scriind o filă frumoasă
Pentru noi toți de acasă,
Cuprinsă-n istorie,
Succes de memorie!
E musai de consemnat,
Că toate ce-au rezultat,
Cu migală au fost lucrate,
Pe coli albe proiectate,
Apoi la tablă predate,
Ca sarcini stricte lăsate,
De un mare antrenor
Purtând numele Ion,
Ionescu, bun, șahist ,
Un om cald și sufletist.
Succesele-i datorăm,
Cu respect îl salutăm!
Buzău-ntreg vă iubește,
Pentru tot vă mulțumește!
Nea Puiu, să ne trăiești,
Suta să o depășești!

Cartea, abia ieșită de sub tipar, se adresează îndeosebi suporterilor Gloriei Buzău ajunși la maturitate sau, din pricina trecerii anilor, la vârsta a treia.

E o istorie a Gloriei Buzău în versuri jucăușe, comice, ușor de parcurs, în care autorul îi descrie în versuri pe:

1) jucătorii și antrenorii Gloriei din perioada ’77-’78 (prima promovare), denumită de autor „Generația de Aur și

2) Generație Stelară ’83-’87 (a doua promovare + sezonul de excepție, locul 5 în Divizia A)

De ce s-a scris această carte. Explicația autorului

Autorul pune apariția cărții pe seama „amintirilor copilăriei și adolescenței, care îmi
dădeau târcoale, iar ochiul minții îmi aducea pe retina odihnită imagini vechi cu actori ai gazonului, care în dinamica lor creau farmec și beatitudine în sufletele noastre tinere și inocente, vezi: Dobrin, Dumitrache, Dudu Georgescu, Mitică Marcu, Cornel Negoescu, Costică Stan, Dan Tulpan, Mitică Ghizdeanu, Petrache Relu, Nicolae, Șumulanschi, Balaur și lista poate continua foarte mult (spre nesfârșit).

Astfel de imagini, care se derulau în fiecare zori de zi, m-au determinat să transpun pe hârtie gândurile mele, ca prinos adus acestor ași ai balonului rotund ce ne-au făcut multora copilăria mai frumoasă și mai atractivă. M-am gândit că numele acestor artiști ai dreptunghiului verde merită să dăinuiască peste timp și ca recunoștință prin versurile mele să contribui și eu la nemurirea lor, să rămână pentru totdeauna în memoria colectivă a publicului iubitor de fotbal”

Cartea poate fi procurată în format fizic prin contactarea telefonică a autorului la 📲 0769 937 843.

Vezi la finalul articolului una dintre poezii, cea dedicată antrenorului Puiu Ionescu

Un rol important în apariția cărții la avut Dan Tulpan, fost jucător și președinte la Gloria, care l-a ajutat pe autor cu fotografii, informații și legătura cu gloriile Gloriei care mai sunt în viață:

„Un sprijin substanțial am primit de la familia Dan și Emanuela Tulpan, care mi-au oferit majoritatea pozelor, precum și informații utile care m-au ajutat în munca de documentare, ușurându-mi calea de informare. De asemenea, domnul Tulpan mi-a înlesnit calea să intruîn contact cu majoritatea coechipierilor dumnealui și cu alte persoane din sfera fotbalistică.

Cu bunăvoință și deschidere au mai răspuns solicitărilor mele domnii: Mircea Constantin, Mitică Marcu, Edy Iuhas, Ionuț Lupescu (fiul antrenorului Nicolae Lupescu), Costică Stan, Mitică Ghizdeanu, Balaur Ion, Ion Viorel, Toma Marin, Dobre Gheorghe, Alexandru Nicolae, Răchițeanu Viorel, Relu Petrache, Radu Gheorghe, Simion Tudor, Profir Ion, Roșca Costică, Adrian Alexandrescu, Mircea State, Cramer Valentin, George Timiș, Ilie Stan, Lazăr Vasile, Tănase Gheorghe, Gabi Marcu, Adrian Teodorescu, Vlad
Constantin, Neculcea Ion (soția), Gică Drăgan, precum și membri ai familiilor celor decedați: doamna Gica Dobrin (soția lui Gicu Dobrin), doamna Irina Harris (fiica lui Șumulanschi Eremia), doamna Florica Mădulărea (soția lui Cristian Alexandru). Tuturor le mulțumesc pentru sprijin și colaborare!”

Gloria lui Ionescu
În șapteșdoi începea
Să-și scrie istoria
Cea mai omogenă echipă
De la portar spre aripă,
Tudor se documentase
Și în anul șapteșase
Postelnicu și-a propus
Gloria s-acceadă sus,
În divizia A s-o vadă
Pofta să și-o satisfacă.
El, regizor de regie
A gândit o strategie
Și-a adus un antrenor
Cu spirit de-nvingător,
Inteligent, inventiv,
Dar și foarte productiv,
Descins dintr-un atacant
Tehnic și experimentat,
Un antrenor temerar
Dovedit bun făurar,
Ion Ionescu – Puiu
Ca iute să rupă cuiu.
Își desemnă căpitanul,
Negoescu-artizanul

Victoriilor decisive
În meciuri nepermisive,
Meciuri grele de baraj,
Unde el principal naș,
A fost om hotărâtor
Cu jocu-i strălucitor.
Cornel, atacant retras,
Publicu-și urca-n extaz,
În poartă străjer Stelică
Și vârf clasic Stan Costică,
Echipa-n valuri zburda,
Pe gazon parcă picta.
Coordonator bun, Mitică
Și servant pentru Costică,
Ajutat în mod constant
De Toma-solid și ‘nalt,
Puternic, dar așezat,
Calm și bine calculat,
Cu aripi deschise-n vânt,
Gloria-și lua avânt;
Pe dreapta cu Oprișan
Și-n stânga, vitezoman,
Radu Gheorghe-violonist
Într-o orchestră artist.
Apărarea cea mai tare
Pentr-o perioadă mare
A fost lesne stabilită,
Cu ochi versat construită:

Fundaș stânga, Dan Tulpan,
Un om sigur cu mult calm,
Tehnic, vânjos, elegant,
Oprea orice atacant.
Pe dreapta juca Ivana,
Ce ades începea goana
Pe tușă făcând cărare,
Aruncând și o centrare
În careu, către Costică
Sau în centru, la Mitică.
Picioru-i blană, feroce,
Chiar de era cam precoce,
Mereu sigur, hotărât,
Nu punea ochii-n pământ.
Fundași centrali consacrați
Cu liant strașnic cuplați:
Simion și Nicolae,
Fie soare ,fie ploaie,
Jucau sigur, elegant,
În sincron articulat,
Fără fițe, fără gafe,
Își puneau a lor parafe
Pe jocuri și rezultate,
Așa cum erau trasate
Sarcinile-n apărare
De Puiu la vestiare,
Toate precise și clare,
Fără nici o încălcare.
Gloria, astfel clădită,
De Ionescu făurită,
Avea un triunghi de aur,
Ca o cunună de laur:
Negoescu, Stan, Ghizdeanu,
Obligați să-și facă planu’
Susținuți de-o apărare
Armată cu înverșunare
Și un portar consacrat
În meciuri grele-ncercat.
Stelian apăra poarta,
Sărea dintr-o bară-n alta
Și oferea siguranță,
Fundașilor săi din față.
Mai târziu și Cristian
S-a alăturat la plan;
Unghiul bine-l închidea,
Când atacantul scăpa.
Era băftos de altfel,
Norocul ținea cu el.
Gloria fiind bazată
Pe trei portari deodată:
Stelică, Cristi, Tănase,
Cu parade tari, frumoase,
Și-o apărare beton,
În ax: Sandu-Simion,
Un cuplu bine sudat,
În lupte dârze rodat;
Coordonau fundașii toți,
Fie vlăstari, fie copți.

Pe dreapta, un puști minune,
Creat din esențe bune,
Iar pe flancul stâng, Tulpan,
Mai versat si mai viclean,
Cu Radu lucra spontan
Pe trasee către Stan,
Jucau ca două pistoane
În atac și-n apărare.
Frecvent Radu-și depășea
Fundașul pe partea sa,
În viteză, apoi centra
La Costică ce-aștepta
Mingea în careul mare
La punctul de-ntâmpinare.
Pe dreapta, Ivana-zvelt,
Cu Oprișan, mai direct,
Zburdau ambii, în buiestru
Spre zona lui Negoescu.
La limita de careu,
Oprișan intra mereu
În scheme cu Negoescu,
Unde Cornel, un maestru,
Tot în preajmă croșeta,
Dădea urechi și dribla,
Iar cu ochi agil, atent,
Ginea momentul perfect,
Cu un șut plasat șiret,
Să dea golul iminent.

În centru, bun dirijor,
Iscusit coordonator,
Ca un armăsar, Ghizdeanu,
Trepăduia tot tăpșanu’,
Către Stan, către Cornel,
Alteori trăgea chiar el
Un șut sec, un șut surpriză,
Ce crea o altă miză.
Jocul, cum îl ordona,
Cu Lothar l-aș compara,
Atât la devotament,
Precum și la plasament.
Avea rol determinant
Într-un triunghi consacrat:
Ghizdeanu, Stan, Negoescu
Reglat fin de Ionescu.
Mitică, tehnic, vânjos,
Purta balonul pe jos,
Dar c-un ochi privea discret
Spre Cornel (cel mai șiret),
Felu-n care se demarcă,
Ce gândește și ce-ncearcă.
Căuta să îl servească
Ca la masa-mpărătească.
În triunghiul asamblat,
Modelat și-articulat,
Toți cei trei s-au completat,
Goluri importante au dat:

Stan l-a umilit pe Rică,
Pe Helmut l-a-nvins Mitică,
Flacăra-stins-o Cornel,
Oțelul l-a flambat el,
C-o lovitură măiastră,
Stabilind victoria noastră.
Marin Toma și Mitică
Jucau sigur, fară frică,
Ei mijlocul stăpâneau
Jocu-n spate închideau.
Când unu’ zbura c-o fază,
Celălalt stătea de pază,
Se completau reciproc,
Dădeau consistență-n joc;
Din start eliminau tracul,
Uneori Toma cu capul,
Lovea puternic la poartă,
Conturând sensul la soartă,
Fiind puternic și înalt,
Adesea determinant.
Cu sarcini strict defensive
Și mai puțin ofensive,
Era desemnat mai mult,
Neculcea, zis, Cauciuc.
El marca, omul la manșă,
Rupea jocul chiar din fașă,
Riscând să ia cartonaș,
Pavăză pentru fundași.
Recunosc că sunt nedrept,
Că mulți alții cu talent

S-au mai așezat la start,
Pentru Gloria-au jucat:
Zahiu, Dobre și Nan,
Petrache, Iuhas și Pall,
Vlad și Sandu Ionescu,
Toți colegi cu Negoescu.
Bine de-mi aduc aminte,
Dirijor a fost ’nainte
Zahiu ce strălucea,
Steaua mintea-i răsucea
Și, când bine i-a picat,
Liniștit l-a-ncorporat,
Noroc c-apăru Mitică,
Hotărât și fără frică,
Ce a ținut steagul sus,
Iar Gloria n-a apus,
Ba din contră s-a-nălțat
Și în A a promovat,
Fiind prima promovare
În divizia cea mare,
Atingând o nouă bornă
Cu Ionescu la timonă,
După un meci decisiv,
Pe-o ploaie cu timp parșiv,
Cu Galațiu-n Crâng la noi,
Pregătiți ca de război.
Cornel fin a transformat
Penalty-ul clar acordat,

Pentru că Stan rău lovit,
În careu rostogolit,
Abia că s-a ridicat,
De Ghizdeanu ajutat.
Peste un an la Arad,
Ghizdeanu a violat,
Cu un șut la colț plasat,
Bătrâna Doamnă din sat,
Scriind o filă frumoasă
Pentru noi toți de acasă,
Cuprinsă-n istorie,
Succes de memorie!
E musai de consemnat,
Că toate ce-au rezultat,
Cu migală au fost lucrate,
Pe coli albe proiectate,
Apoi la tablă predate,
Ca sarcini stricte lăsate,
De un mare antrenor
Purtând numele Ion,
Ionescu, bun, șahist ,
Un om cald și sufletist.
Succesele-i datorăm,
Cu respect îl salutăm!
Buzău-ntreg vă iubește,
Pentru tot vă mulțumește!
Nea Puiu, să ne trăiești,
Suta să o depășești!