[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/astazi-despre-iolanda-balas/mediaPool/uLDV8ho.jpg”]
Astăzi despre: una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc. Iolanda Balaș – a doborât 14 recorduri mondiale și a fost neînvinsă din 1957 până în 1966, câștigând 156 de concursuri consecutive
|
Iolanda Balaș Sőtér (în maghiară Balázs-Sőtér Jolán; n. 12 decembrie 1936, Timișoara, România – d. 11 martie 2016, București, România) a fost campioană olimpică română de etnie maghiară, care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism.
Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele regulamentare, fără să reușească să sară o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.
După patru ani, la Jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general al concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centrimetri mai puțin.
Astăzi despre: una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc. Iolanda Balaș a doborât 14 recorduri mondiale și a fost neînvinsă din 1957 până în 1966, câștigând 156 de concursuri consecutive
Tatăl ei, Frigyes, de meserie lăcătuș, provenit dintr-o familie româno-maghiară, a fost soldat în armata ungară și a rămas la Budapesta după al doilea război mondial. Mama Iolandei, Etel Bozsó, a fost casnică. Iolanda a devenit cetățean ungar în 1947, dar chiar și așa autoritățile române au refuzat acordarea dreptului de plecare în Ungaria. În interviul acordat după ce a participat la ședința comună de guvern româno-ungară (Tăriceanu-Gyurcsány) desfășurată la Sibiu în anul 2005 a relatat: „M-am născut în decembrie 1936 la Timișoara, oraș care atunci încă semăna cu un europolis. Părinții și rudele sunt maghiari unul câte unul, încă mai trăiesc în Ungaria. Însă eu n-am avut această șansă. (…) Sper totuși că pe lângă români, și maghiarii sunt mândri de mine.” Iolanda Balaș a fost căsătorită cu Ioan Soter din 1967.
Primii pași în sport
Iolanda Balaș, de religie romano-catolică, a urmat Liceul Catolic de Fete din Timișoara, unde călugărițele țineau cu strictețe orele de sport.
Înaltă de 1,85 m, antrenată de fostul săritor János Sőtér, care devine mai târziu soțul ei, va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în înălțime femei timp de un deceniu. În 1953 s-a transferat de la clubul timișorean „Electrica” la CCA (CSA Steaua). Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de întreceri consecutive[10], depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m.
Performanțe
Primul ei record mondial a fost la 14 iulie 1956 la București, crescând cu 1 cm recordul stabilit de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înălțimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial; în acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea română a egalat recordul mondial în anul următor, dar după două luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a sărit 1,77 m. În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78 m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este depășit cu încă 13 cm, recordul mondial fiind ameliorat de 11 ori, până la 1,91 m în 16 iulie 1961. Distanța între Iolanda Balaș și adversarele sale era foarte mare: când ea a ajuns la 1,91 m, nicio altă atletă nu trecea de 1,78 m. Recordul său a rezistat alți zece ani, până când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească: austriaca Ilona Gusenbauer reușește să sară 1,92 m în 4 septembrie 1971 la Viena.
Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele regulamentare, fără să reușească să sară o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.
După patru ani, la Jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general al concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centrimetri mai puțin.
Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul ei mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954.
După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas activă în atletism ca arbitru. În perioada 1988 – 2005, Iolanda Balaș a fost președintele Federației Române de Atletism (FRA).
Distincții
În anul 2010 Iolanda Balaș a primit din partea regelui Mihai, în cadrul ceremoniei desfășurate la Palatul Elisabeta din București, decorația regală “Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc, pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism și pentru promovarea excelenței în sportul românesc, precum și a tinerilor sportivi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campioana olimpică Iolanda Balaș a dominat săritura în înălțime timp de un deceniu. Rămâne una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc.
La data de 11 martie, lumea sportului românesc o comemorează pe Iolanda Balaș, una dintre cele mai mari atlete din istoria atletismului mondial. Dublă campioană olimpică și deținătoare a 14 recorduri mondiale, Iolanda Balaș a dominat proba de săritură în înălțime timp de aproape un deceniu, fiind neînvinsă între 1957 și 1966, perioadă în care a câștigat nu mai puțin de 156 de concursuri consecutive.
O legendă a atletismului mondial
Născută la 12 decembrie 1936 la Timișoara, Iolanda Balaș Sőtér avea să devină una dintre cele mai impresionante figuri din sportul românesc și internațional. Înaltă de 1,85 metri, atleta antrenată de fostul săritor János Sőtér – care avea să îi devină ulterior soț – a reușit performanțe greu de egalat în atletism.
Cariera sa a fost marcată de o dominație aproape totală în proba de săritură în înălțime, unde a stabilit 14 recorduri mondiale, ridicând treptat performanța mondială de la 1,75 metri la 1,91 metri.
Momente istorice la Jocurile Olimpice
Una dintre cele mai spectaculoase demonstrații ale supremației sale sportive a avut loc la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960. În finala probei, după ce majoritatea adversarelor nu au reușit să treacă de 1,71 metri, Iolanda Balaș a continuat să sară singură, depășind succesiv:
1,73 m
1,75 m
1,77 m
1,81 m
1,85 m
Medalia de aur a fost câștigată cu o diferență impresionantă de 14 centimetri față de următoarea clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.
Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Tokyo 1964, atleta română și-a confirmat statutul de lider mondial, cucerind a doua medalie olimpică de aur, cu performanța de 1,90 metri.
Recorduri și dominație absolută
Palmaresul Iolandei Balaș este impresionant:
2 medalii olimpice de aur (1960, 1964)
2 titluri europene (Stockholm 1958, Belgrad 1962)
14 recorduri mondiale
156 de victorii consecutive între 1957 și 1966
Recordul său mondial de 1,91 metri, stabilit în 1961, a rămas în picioare timp de aproape un deceniu, până în 1971.
Activitatea după retragerea din sport
După retragerea din competiții, Iolanda Balaș a rămas profund implicată în atletism. Între 1988 și 2005 a fost președinta Federației Române de Atletism, contribuind la dezvoltarea sportului românesc și la susținerea noilor generații de atleți.
Pentru meritele sale extraordinare, în 2010 a primit din partea Regelui Mihai I al României decorația regală „Nihil Sine Deo”, o recunoaștere a contribuției sale la prestigiul sportului românesc.
O moștenire care inspiră generații
Iolanda Balaș s-a stins din viață la 11 martie 2016, la București, însă performanțele sale rămân un reper în istoria atletismului mondial. Prin recordurile stabilite și prin dominația sa absolută în competiții, atleta română continuă să inspire generații de sportivi.
Pentru România, numele Iolanda Balaș rămâne sinonim cu excelența, determinarea și performanța în sport.
10 ani de când a plecat dintre noi.
R.C.
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/special/sport/astazi-despre-iolanda-balas”]