[analyse_image type=”featured” src=”https://www.gazeta-valceana.ro/wp-content/uploads/2026/03/Imigrari.jpg”]
Birou sub teroare într-o structură a MAI din Vâlcea! Un șef de 29 de ani, reclamat de subordonați
Un climat de teroare și umilință este descris în plângerile depuse împotriva șefului Biroului pentru Imigrări al Județului Vâlcea. Tânărul ofițer de 29 de ani este acuzat de subordonați de comportament jignitor, ordine ilegale și fals în acte publice. Biroul pentru Imigrări din Vâlcea a devenit, conform sesizărilor oficiale, un spațiu marcat de frică și sfidare. În centrul acestui scandal se află șeful instituției, un tânăr în vârstă de 29 de ani, despre care subordonații afirmă că a transformat locul de muncă într-un „sistem care tolerează aroganța și ascunde abuzul sub tăcere”.
Principalele acuzații vizează: Comportament jignitor și o lipsă totală de respect față de personal; Solicitarea de favoruri ilegale și emiterea unor ordine care contravin legii; Instaurarea unei atmosfere de umilință, bazată pe convingerea că poziția sa îl face „de neatins”.
Dincolo de atitudinea dictatorială, documentele înaintate superiorilor scot la iveală practici administrative la limita legii. Una dintre cele mai grave probleme semnalate este gestionarea preferențială a timpului de lucru: Zile libere „cadou”: Unii angajați ar fi primi zile libere în timp ce figurau ca prezenți în pontaj, fapt ce constituie fals în acte publice, fiind vorba de salarii plătite din fonduri de stat. Pedepse arbitrare: În timp ce „favoriții” beneficiau de înlesniri, alți colegi erau sancționați sever pentru întârzieri minore sau forțați să redacteze rapoarte justificative doar pentru că au îndrăznit să conteste ordinele primite.
Mai jos, vă prezentăm o parte din amplul articol marca Clubul de Presă Vâlcea, semnat de Letiția Lazăr, publicat în ziarul Eveniment Vâlcean:
Favoruri și tratament preferențial
Practica semnalată cel mai des: unii angajați primesc zile libere, dar figurează ca prezenți în pontaj. Într-un sistem plătit din bani publici, astfel de înlesniri nu mai sunt simple abateri administrative, ci fals în acte. În paralel, alți colegi sunt certați pentru întârzieri minore sau puși să scrie rapoarte justificative doar pentru că au îndrăznit să conteste ordinele. Selecția „favoriților”, dublată de pedepse arbitrare, a creat un climat de tensiune și frustrare.
Intervenții în activități operative
„Eu ordon, voi executați” – acesta este mesajul transmis, potrivit plângerilor. Lucrătorii povestesc cum șeful a cerut în unele cazuri sancționarea dură a unor firme, iar în altele doar aplicarea unui simplu avertisment. Mai mult, într-o situație concretă a cerut unui subordonat să nu aplice sancțiunea prevăzută de lege pentru o persoană fără drept de ședere, ci să se limiteze la un avertisment. O astfel de dispoziție încalcă flagrant procedurile legale. Nu vorbim despre o greșeală managerială, ci despre abuz de autoritate și obstrucționarea actului administrativ.
Umilința ca stil de management
Sesizările vorbesc despre un limbaj grosolan folosit la adresa subordonaților: cuvântul „prost” ar fi devenit obișnuință. Într-un caz, o angajată a fost făcută să plângă și umilită doar pentru că a discutat cu alți șefi din cadrul IPJ. În altă situație, un coleg a fost întrebat public de ce merge la toaletă „atât de des”, fiind ironizat în fața colectivului. Astfel de comportamente nu sunt simple „ieșiri nervoase”, ci un stil de conducere bazat pe umilință și intimidare.
Lipsă totală de disciplină și coordonare
Colegii îl descriu pe șeful de 29 de ani ca pe un conducător care apare după ora 10.00, uneori chiar după prânz, și pleacă fără explicații. Replica devenită celebră în birou – „asta înseamnă să fii șef” – e dovada clară a aroganței cu care își exercită funcția. Cum poate cere punctualitate și disciplină cineva care le încalcă zilnic? Într-o instituție cu reguli stricte, un asemenea exemplu nu este doar rușinos, ci și distructiv pentru moralul echipei.
Un episod aparent banal – depunerea unei cereri de către doi cetățeni – s-a transformat într-o dovadă de incompetență. Șeful nu a dat nicio indicație clară, iar subordonații au fost obligați să contacteze direct Inspectoratul General. Mai grav, într-o altă speță, acesta a pretins că ar fi fost contactat personal de inspectorul general pentru a oferi informații unor persoane venite la Biroul pentru imigrări. Mesajul transmis colegilor: „indiferent ce se întâmplă, pe mine nu mă poate muta nimeni de pe funcție”.
Suspiciuni privind angajări pe criterii relaționale
Documentele interne fac referire și la o presupusă angajare a unei persoane apropiate familiei șefului, într-o funcție superioară altor angajați cu experiență. Dacă se confirmă, o astfel de situație ar putea alimenta percepția unui sistem bazat pe relații, nu pe merit.
Frica și plecările din sistem
Cea mai gravă concluzie din documente: oamenii se tem. Orice critică e urmată de ironii și intimidări. Doi dintre angajați au preferat să se mute la alte structuri, nesuportând atitudinea și presiunile psihice. Când într-o instituție de ordine publică frica devine metodă de conducere, sistemul nu mai funcționează. El e deja compromis din interior.
Poziția oficială a IGI
Redacția a solicitat un punct de vedere oficial de la Inspectoratul General pentru Imigrări.
În răspunsul transmis, instituția precizează:
„Conducerea Inspectoratului General pentru Imigrări a dispus, în anul 2025, efectuarea cercetării prealabile, procedură finalizată printr-o măsură administrativ preventivă, prevăzută de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului”, se arată în adresa nr. 397216 din 6.03.2026. De asemenea, IGI menționează că „tot în cursul aceluiași an, a fost dispusă o altă cercetare prealabilă, care, la acest moment, este suspendată întrucât a fost sesizată unitatea de parchet competentă”.
Instituția mai precizează că alte informații nu pot fi transmise publicității întrucât acestea fac obiectul unor proceduri în curs, invocând prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
În acest moment, existența cercetărilor administrative și sesizarea unei unități de parchet confirmă că situația a intrat într-un cadru formal de verificare. Concluziile oficiale vor aparține instituțiilor abilitate, urmând să stabilească dacă aspectele semnalate se confirmă și ce măsuri se impun.
Tăcerea îi face mai puternici
Cazul șefului de 29 de ani nu e un accident izolat, ci rezultatul unui mecanism defect. În loc să promoveze profesioniști, instituțiile recompensează loialitatea personală. În locul competenței, se aleg pilele. Rezultatul? Birouri conduse de frică, nu de lege. Tineri precoce care confundă autoritatea cu impunitatea. Iar dacă societatea nu cere public criterii clare de selecție și sancțiuni ferme pentru abuzuri, asemenea cazuri se vor înmulți.
Ultimele articole
Related articles
Un climat de teroare și umilință este descris în plângerile depuse împotriva șefului Biroului pentru Imigrări al Județului Vâlcea. Tânărul ofițer de 29 de ani este acuzat de subordonați de comportament jignitor, ordine ilegale și fals în acte publice. Biroul pentru Imigrări din Vâlcea a devenit, conform sesizărilor oficiale, un spațiu marcat de frică și sfidare. În centrul acestui scandal se află șeful instituției, un tânăr în vârstă de 29 de ani, despre care subordonații afirmă că a transformat locul de muncă într-un „sistem care tolerează aroganța și ascunde abuzul sub tăcere”.
Principalele acuzații vizează: Comportament jignitor și o lipsă totală de respect față de personal; Solicitarea de favoruri ilegale și emiterea unor ordine care contravin legii; Instaurarea unei atmosfere de umilință, bazată pe convingerea că poziția sa îl face „de neatins”.
Dincolo de atitudinea dictatorială, documentele înaintate superiorilor scot la iveală practici administrative la limita legii. Una dintre cele mai grave probleme semnalate este gestionarea preferențială a timpului de lucru: Zile libere „cadou”: Unii angajați ar fi primi zile libere în timp ce figurau ca prezenți în pontaj, fapt ce constituie fals în acte publice, fiind vorba de salarii plătite din fonduri de stat. Pedepse arbitrare: În timp ce „favoriții” beneficiau de înlesniri, alți colegi erau sancționați sever pentru întârzieri minore sau forțați să redacteze rapoarte justificative doar pentru că au îndrăznit să conteste ordinele primite.
Mai jos, vă prezentăm o parte din amplul articol marca Clubul de Presă Vâlcea, semnat de Letiția Lazăr, publicat în ziarul Eveniment Vâlcean:
Favoruri și tratament preferențial
Practica semnalată cel mai des: unii angajați primesc zile libere, dar figurează ca prezenți în pontaj. Într-un sistem plătit din bani publici, astfel de înlesniri nu mai sunt simple abateri administrative, ci fals în acte. În paralel, alți colegi sunt certați pentru întârzieri minore sau puși să scrie rapoarte justificative doar pentru că au îndrăznit să conteste ordinele. Selecția „favoriților”, dublată de pedepse arbitrare, a creat un climat de tensiune și frustrare.
Intervenții în activități operative
„Eu ordon, voi executați” – acesta este mesajul transmis, potrivit plângerilor. Lucrătorii povestesc cum șeful a cerut în unele cazuri sancționarea dură a unor firme, iar în altele doar aplicarea unui simplu avertisment. Mai mult, într-o situație concretă a cerut unui subordonat să nu aplice sancțiunea prevăzută de lege pentru o persoană fără drept de ședere, ci să se limiteze la un avertisment. O astfel de dispoziție încalcă flagrant procedurile legale. Nu vorbim despre o greșeală managerială, ci despre abuz de autoritate și obstrucționarea actului administrativ.
Umilința ca stil de management
Sesizările vorbesc despre un limbaj grosolan folosit la adresa subordonaților: cuvântul „prost” ar fi devenit obișnuință. Într-un caz, o angajată a fost făcută să plângă și umilită doar pentru că a discutat cu alți șefi din cadrul IPJ. În altă situație, un coleg a fost întrebat public de ce merge la toaletă „atât de des”, fiind ironizat în fața colectivului. Astfel de comportamente nu sunt simple „ieșiri nervoase”, ci un stil de conducere bazat pe umilință și intimidare.
Lipsă totală de disciplină și coordonare
Colegii îl descriu pe șeful de 29 de ani ca pe un conducător care apare după ora 10.00, uneori chiar după prânz, și pleacă fără explicații. Replica devenită celebră în birou – „asta înseamnă să fii șef” – e dovada clară a aroganței cu care își exercită funcția. Cum poate cere punctualitate și disciplină cineva care le încalcă zilnic? Într-o instituție cu reguli stricte, un asemenea exemplu nu este doar rușinos, ci și distructiv pentru moralul echipei.
Un episod aparent banal – depunerea unei cereri de către doi cetățeni – s-a transformat într-o dovadă de incompetență. Șeful nu a dat nicio indicație clară, iar subordonații au fost obligați să contacteze direct Inspectoratul General. Mai grav, într-o altă speță, acesta a pretins că ar fi fost contactat personal de inspectorul general pentru a oferi informații unor persoane venite la Biroul pentru imigrări. Mesajul transmis colegilor: „indiferent ce se întâmplă, pe mine nu mă poate muta nimeni de pe funcție”.
Suspiciuni privind angajări pe criterii relaționale
Documentele interne fac referire și la o presupusă angajare a unei persoane apropiate familiei șefului, într-o funcție superioară altor angajați cu experiență. Dacă se confirmă, o astfel de situație ar putea alimenta percepția unui sistem bazat pe relații, nu pe merit.
Frica și plecările din sistem
Cea mai gravă concluzie din documente: oamenii se tem. Orice critică e urmată de ironii și intimidări. Doi dintre angajați au preferat să se mute la alte structuri, nesuportând atitudinea și presiunile psihice. Când într-o instituție de ordine publică frica devine metodă de conducere, sistemul nu mai funcționează. El e deja compromis din interior.
Poziția oficială a IGI
Redacția a solicitat un punct de vedere oficial de la Inspectoratul General pentru Imigrări.
În răspunsul transmis, instituția precizează:
„Conducerea Inspectoratului General pentru Imigrări a dispus, în anul 2025, efectuarea cercetării prealabile, procedură finalizată printr-o măsură administrativ preventivă, prevăzută de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului”, se arată în adresa nr. 397216 din 6.03.2026. De asemenea, IGI menționează că „tot în cursul aceluiași an, a fost dispusă o altă cercetare prealabilă, care, la acest moment, este suspendată întrucât a fost sesizată unitatea de parchet competentă”.
Instituția mai precizează că alte informații nu pot fi transmise publicității întrucât acestea fac obiectul unor proceduri în curs, invocând prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
În acest moment, existența cercetărilor administrative și sesizarea unei unități de parchet confirmă că situația a intrat într-un cadru formal de verificare. Concluziile oficiale vor aparține instituțiilor abilitate, urmând să stabilească dacă aspectele semnalate se confirmă și ce măsuri se impun.
Tăcerea îi face mai puternici
Cazul șefului de 29 de ani nu e un accident izolat, ci rezultatul unui mecanism defect. În loc să promoveze profesioniști, instituțiile recompensează loialitatea personală. În locul competenței, se aleg pilele. Rezultatul? Birouri conduse de frică, nu de lege. Tineri precoce care confundă autoritatea cu impunitatea. Iar dacă societatea nu cere public criterii clare de selecție și sancțiuni ferme pentru abuzuri, asemenea cazuri se vor înmulți.
Un climat de teroare și umilință este descris în plângerile depuse împotriva șefului Biroului pentru Imigrări al Județului Vâlcea. Tânărul ofițer de 29 de ani este acuzat de subordonați de comportament jignitor, ordine ilegale și fals în acte publice. Biroul pentru Imigrări din Vâlcea a devenit, conform sesizărilor oficiale, un spațiu marcat de frică și sfidare. În centrul acestui scandal se află șeful instituției, un tânăr în vârstă de 29 de ani, despre care subordonații afirmă că a transformat locul de muncă într-un „sistem care tolerează aroganța și ascunde abuzul sub tăcere”.
Principalele acuzații vizează: Comportament jignitor și o lipsă totală de respect față de personal; Solicitarea de favoruri ilegale și emiterea unor ordine care contravin legii; Instaurarea unei atmosfere de umilință, bazată pe convingerea că poziția sa îl face „de neatins”.
Dincolo de atitudinea dictatorială, documentele înaintate superiorilor scot la iveală practici administrative la limita legii. Una dintre cele mai grave probleme semnalate este gestionarea preferențială a timpului de lucru: Zile libere „cadou”: Unii angajați ar fi primi zile libere în timp ce figurau ca prezenți în pontaj, fapt ce constituie fals în acte publice, fiind vorba de salarii plătite din fonduri de stat. Pedepse arbitrare: În timp ce „favoriții” beneficiau de înlesniri, alți colegi erau sancționați sever pentru întârzieri minore sau forțați să redacteze rapoarte justificative doar pentru că au îndrăznit să conteste ordinele primite.
Mai jos, vă prezentăm o parte din amplul articol marca Clubul de Presă Vâlcea, semnat de Letiția Lazăr, publicat în ziarul Eveniment Vâlcean:
Practica semnalată cel mai des: unii angajați primesc zile libere, dar figurează ca prezenți în pontaj. Într-un sistem plătit din bani publici, astfel de înlesniri nu mai sunt simple abateri administrative, ci fals în acte. În paralel, alți colegi sunt certați pentru întârzieri minore sau puși să scrie rapoarte justificative doar pentru că au îndrăznit să conteste ordinele. Selecția „favoriților”, dublată de pedepse arbitrare, a creat un climat de tensiune și frustrare.
„Eu ordon, voi executați” – acesta este mesajul transmis, potrivit plângerilor. Lucrătorii povestesc cum șeful a cerut în unele cazuri sancționarea dură a unor firme, iar în altele doar aplicarea unui simplu avertisment. Mai mult, într-o situație concretă a cerut unui subordonat să nu aplice sancțiunea prevăzută de lege pentru o persoană fără drept de ședere, ci să se limiteze la un avertisment. O astfel de dispoziție încalcă flagrant procedurile legale. Nu vorbim despre o greșeală managerială, ci despre abuz de autoritate și obstrucționarea actului administrativ.
Sesizările vorbesc despre un limbaj grosolan folosit la adresa subordonaților: cuvântul „prost” ar fi devenit obișnuință. Într-un caz, o angajată a fost făcută să plângă și umilită doar pentru că a discutat cu alți șefi din cadrul IPJ. În altă situație, un coleg a fost întrebat public de ce merge la toaletă „atât de des”, fiind ironizat în fața colectivului. Astfel de comportamente nu sunt simple „ieșiri nervoase”, ci un stil de conducere bazat pe umilință și intimidare.
Colegii îl descriu pe șeful de 29 de ani ca pe un conducător care apare după ora 10.00, uneori chiar după prânz, și pleacă fără explicații. Replica devenită celebră în birou – „asta înseamnă să fii șef” – e dovada clară a aroganței cu care își exercită funcția. Cum poate cere punctualitate și disciplină cineva care le încalcă zilnic? Într-o instituție cu reguli stricte, un asemenea exemplu nu este doar rușinos, ci și distructiv pentru moralul echipei.
Un episod aparent banal – depunerea unei cereri de către doi cetățeni – s-a transformat într-o dovadă de incompetență. Șeful nu a dat nicio indicație clară, iar subordonații au fost obligați să contacteze direct Inspectoratul General. Mai grav, într-o altă speță, acesta a pretins că ar fi fost contactat personal de inspectorul general pentru a oferi informații unor persoane venite la Biroul pentru imigrări. Mesajul transmis colegilor: „indiferent ce se întâmplă, pe mine nu mă poate muta nimeni de pe funcție”.
Documentele interne fac referire și la o presupusă angajare a unei persoane apropiate familiei șefului, într-o funcție superioară altor angajați cu experiență. Dacă se confirmă, o astfel de situație ar putea alimenta percepția unui sistem bazat pe relații, nu pe merit.
Cea mai gravă concluzie din documente: oamenii se tem. Orice critică e urmată de ironii și intimidări. Doi dintre angajați au preferat să se mute la alte structuri, nesuportând atitudinea și presiunile psihice. Când într-o instituție de ordine publică frica devine metodă de conducere, sistemul nu mai funcționează. El e deja compromis din interior.
Redacția a solicitat un punct de vedere oficial de la Inspectoratul General pentru Imigrări.
În răspunsul transmis, instituția precizează:
„Conducerea Inspectoratului General pentru Imigrări a dispus, în anul 2025, efectuarea cercetării prealabile, procedură finalizată printr-o măsură administrativ preventivă, prevăzută de Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului”, se arată în adresa nr. 397216 din 6.03.2026. De asemenea, IGI menționează că „tot în cursul aceluiași an, a fost dispusă o altă cercetare prealabilă, care, la acest moment, este suspendată întrucât a fost sesizată unitatea de parchet competentă”.
Instituția mai precizează că alte informații nu pot fi transmise publicității întrucât acestea fac obiectul unor proceduri în curs, invocând prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
În acest moment, existența cercetărilor administrative și sesizarea unei unități de parchet confirmă că situația a intrat într-un cadru formal de verificare. Concluziile oficiale vor aparține instituțiilor abilitate, urmând să stabilească dacă aspectele semnalate se confirmă și ce măsuri se impun.
Cazul șefului de 29 de ani nu e un accident izolat, ci rezultatul unui mecanism defect. În loc să promoveze profesioniști, instituțiile recompensează loialitatea personală. În locul competenței, se aleg pilele. Rezultatul? Birouri conduse de frică, nu de lege. Tineri precoce care confundă autoritatea cu impunitatea. Iar dacă societatea nu cere public criterii clare de selecție și sancțiuni ferme pentru abuzuri, asemenea cazuri se vor înmulți.
[analyse_source url=”https://www.gazeta-valceana.ro/anchetedezvaluri/birou-sub-teroare-intr-o-structura-a-mai-din-valcea-un-sef-de-29-de-ani-reclamat-de-subordonati/”]