Primenire

Întâi sufletul să ni-l legăm fedeleș nu doar de veșnic prietena noastră, speranța, ci de sentimentul acesta aparte care zice că, de astăzi are loc o primenire și a naturii, dar și a noastră, buni oameni, care am ajuns să prețuim clipa ca pe un viitor calculat.

Primăvara aceasta o punem chezășie reconcilierii, comunicării și, mai tare și mai tare, păcii. Parcă s-a tulburat pământul aproape tot și se repede să ne prindă și pe noi într-o nevăzută teamă deocamdată, pentru ca în vreme scurtă să intre în sânge, cât să zvâcnească viscerele, până are să doară. Să ne trezim totuși, și bucuria, și viața vie și fericirea de a fi pentru a ține în frâu delirul acesta planetar!

În bucata noastră de viață, de azi e primăvară!

Și soarele care s-a strecurat de câteva zile printre norii urâți, de final de iarnă, dar și ghioceii lăsați de zăpadă să fericirească omul, cu toții să ne țină sufletul în marea primenire de bucurare, fericire luată din gesturi și lucruri simple și multă, dar multă omenie, căci dă să se sperie și fuge mai mereu de mulți dintre noi, biata de ea, omenia!

Bunătatea aceasta cu care ne naștem fiecare să ne călăuzească din nou, iar de suflet să reușim să legăm șnur alb din puritatea faptelor bune, iar șnur roșu să facem chiar din puterea dată de azi, 1 Martie de către primăvară! Acolo, în suflet să păstrăm împreună și albul, și roșul șnurului cu mulțumirea că putem fi mai toleranți unii cu ceilalți, mai puțin bănuitori și cârtitori, mai fericiți de realizarea celui de lângă noi, dar și mai bucuroși când e să fie bucurie! Prețuiți timpul pe care îl aveți pe pământ, fiți fericiți de primăvară, primeniți ca ea și, mai ales, oferiți un mărțișor din suflet!

Primăvară cu oameni buni, simpli și omenoși!