[analyse_image type=”featured” src=”https://ortodoxinfo.ro/wp-content/uploads/2026/02/2026-02-26_16-07-58.png”]
VIDEO / ALERTĂ APOLOGETICUM: Progresistul Grindeanu vrea să recunoască căsătoriile între persoane de același sex. Deși decizia CEDO nu este obligatorie!
Site-ul Apologeticum revine în blogosferă cu o dezvăluire bombă. Salutăm revenirea colegilor noștri și vă invităm să urmăriți îndeaproape blogul, căci vor apărea multe articole de mare interes.
La închisoare cu cei care au fraudat alegerile!
Președintele PSD, Sorin Grindeanu, vrea să recunoască căsătoriile între persoane de același sex. Într-un interviu pentru G4Media, întrebat fiind “dacă ajungeți premier, puneți în aplicare decizia CEDO?“, el a răspuns: “Da. De aceea mă mir. Pur și simplu nu știu de ce nu e pusă în aplicare în acest moment“.
Tapalabă: Cum vă poziționați pe tema recunoașterii căsătoriilor cuplurilor de același sex, care s-au căsătorit în alte state și cer recunoaștere a drepturilor de cuplu pe teritoriul României? Știți foarte bine că există o decizie CEDO de vreo șase ani pe care România nu o pune în aplicare. Întrebarea era cum vă puneți acest subiect din punct de vedere legal.
Grindeanu: Punctul meu de vedere este că fiecare acasă are dreptul să facă ce vrea, atâta timp cât nu atinge libertățile celuilalt. Dacă sunt oameni – și sunt oameni în România – cu orientare sexuală de acest tip, LGBT, este treaba lor și trebuie să aibă și ei drepturi, așa cum au și ceilalți. Ăsta este punctul meu de vedere. N-am altceva să vă spun.
Tapalabă: Pe scurt, dacă ajungeți premier, puneți în aplicare decizia CEDO?
Grideanu: Da, de aia mă miră. Era pur și simplu… Nu știu de ce nu e pusă în aplicare în acest moment.
Tapalabă: Deci ați pune în aplicare decizia?
Grideanu: Păi, aș respecta legea….
În campanie, PSD anunța că susține familia tradițională și că nu vrea să fie asociat cu eticheta de partid progresist.
„Una dintre cele mai grave greşeli care a alimentat revolta peste tot în Europa a fost agresivitatea progresistă. Am ajuns să vorbim în şoaptă, inclusiv în România, despre credinţele noastre, doar pentru a nu deranja. Am spus-o în trecut şi o spun şi acum. Românii sunt un popor tolerant şi deschis către diversitate, dar atunci când vorbim despre familie, aceasta nu poate fi formată decât între un bărbat şi o femeie”, a spus Marcel Ciolacu, la congresul PSD din primăvara anului trecut, la care a participat și Grindeanu.
Decizia CEDO e acum definitivă, dar nu, nu obligă la recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex. „Accept” – agent de influență pentru distrugerea familiei
* CEDO a respins contestația formulată împotriva hotărârii ce obligă statul român să asigure un cadru legal de recunoaștere și protecție a cuplurilor formate din persoane de același sex. Hotărârea a devenit astfel definitivă.
* Hotărârea lasă la aprecierea Statului Român alegerea modalității efective de recunoaștere sub aspect juridic a situației de fapt a cuplurilor de același sex. CEDO nu impune reglementarea parteneriatelor civile, ori a vreunei alte forme prestabilite. Detalii la OCDL.
* Cu atât mai puțin impune recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex.
* Totodată, Hotărârea Curții nu impune vreun termen în care statul român să recurgă la modificarea legislației.
* Lobby-ul homosexual nu a vizat și nu vizează, în fapt, „drepturile homosexualilor” (drepturi care, de altfel, nici nu există enunțate ca atare în niciun tratat și în nicio convenție la care România să fie parte), ci sabotarea și distrugerea instituției căsătoriei, bază a familiei, ambele definite și enunțate ca atare în tratate.
* Repetăm ceea ce deja am spus ad nauseam: parteneriatul sau uniunea civilă n-are niciun alt rost decât de a goli de sens juridic căsătoria, de a o copia și a o imita în toate aspectele care țin de conferirea de drepturi (fiscal/locativ/regim al bunurilor etc.). Prin recunoașterea parteneriatului civil ca formă de accedere la viața de familie, acestuia i se vor atașa, mai devreme sau mai târziu, toate celelalte drepturi care li se conferă unei familii întemeiate pe căsătorie, inclusiv „dreptul” la descendență prin adopție sau procreație asistată medical. E o naivitate să ne imaginăm altceva. Jurisprudență pe acest subiect este suficientă.
* De altfel, poziția publică a organizațiilor de lobby homosexual este aceea de a formula solicitări maximale, care exced cu mult orice obligație ce i-ar reveni României, urmare a deciziei: cer nu doar simpla reglementare a situației cuplurilor unisex, ci și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, extinderea parteneriatului civil la cupluri heterosexuale și, mai mult, un regim juridic minimal cuplurilor care nu optează nici pentru parteneriat, nici pentru căsătorie. Or, niciuna din aceste obligații nu se regăsește în decizia CEDO.
Adoptarea unei atare legislații nivelatoare, nediferențiate nici între tipurile de relații, nici între opțiunile cu privire la regimul juridic, ar avea ca efect distrugerea, prin ducerea în irelevanță, a căsătoriei, care s-ar transforma dintr-o instituție unicat, recunoscută și ocrotită de Constituție și tratatele internaționale, într-o sumă de drepturi și obligații de tip contractual civil, la paritate cu altele.
În mod normal, asemenea pretenții ar trebui considerate un atac la Constituția României și să intre în atenția Serviciului Român de Informații.
* Lobby-ul homosexual beneficiază de un grant de aproape 1 milion de Euro din „fonduri norvegiene” pentru promovarea reglementării situației cuplurilor unisex; această organizație ar fi trebuit să fie considerată agent străin, dacă ar fi existat legislația necesară.
* Poziția noastră ca organizație civică este radicală și fidelă valorilor noastre, așa cum a fost mereu: nicio alterare a legislației căsătoriei și familiei nu este acceptabilă.
* Dacă totuși va fi făcută, orice eventuală modificare legislativă ar trebui adoptată în acord cu valorile culturale, sociale și istorice ale României, nu prin impunerea unui dictat ideologic occidental (pentru că din păcate asta este, un dictat al unor puteri străine de acest neam).
* Nu în ultimul rând, repetăm, căsătoria n-a fost niciodată, până la aceste foarte recente interpretări ale unor curți de judecată, altceva decât un mijloc de a crea un cămin stabil și prosper pentru urmași, deci ea este o instituție specific heterosexuală. Căsătoria este un „bun public” în România – și ca atare trebuie apărată de atacurile dușmanilor ei interni și externi.
ACTUALIZARE: Magistratul C. Dănileț citează decizia CCR din 2016, dată în analizarea constituționalității proiectului Coaliției pentru Familie. Curtea a admis, în mod explicit, că în actualul text al Constituției, prin „soți” se înțelege „bărbatul și femeia”, aceasta și nu alta fiind intenția Adunării Constituante din 1991, care a scris textul legii fundamentale. O confirmare că acțiunea civică finalizată cu referendumul din 2018, eșuat, nu a fost deloc degeaba.
Știrile sunt sub cenzură! Sprijiniți OrtodoxINFO!
Guvernul nu dorește aflarea adevărului despre lovitura de stat și îngenuncherea României. Încercăm să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor.
Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
€
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Site-ul Apologeticum revine în blogosferă cu o dezvăluire bombă. Salutăm revenirea colegilor noștri și vă invităm să urmăriți îndeaproape blogul, căci vor apărea multe articole de mare interes.
La închisoare cu cei care au fraudat alegerile!
Președintele PSD, Sorin Grindeanu, vrea să recunoască căsătoriile între persoane de același sex. Într-un interviu pentru G4Media, întrebat fiind “dacă ajungeți premier, puneți în aplicare decizia CEDO?“, el a răspuns: “Da. De aceea mă mir. Pur și simplu nu știu de ce nu e pusă în aplicare în acest moment“.
Tapalabă: Cum vă poziționați pe tema recunoașterii căsătoriilor cuplurilor de același sex, care s-au căsătorit în alte state și cer recunoaștere a drepturilor de cuplu pe teritoriul României? Știți foarte bine că există o decizie CEDO de vreo șase ani pe care România nu o pune în aplicare. Întrebarea era cum vă puneți acest subiect din punct de vedere legal.
Grindeanu: Punctul meu de vedere este că fiecare acasă are dreptul să facă ce vrea, atâta timp cât nu atinge libertățile celuilalt. Dacă sunt oameni – și sunt oameni în România – cu orientare sexuală de acest tip, LGBT, este treaba lor și trebuie să aibă și ei drepturi, așa cum au și ceilalți. Ăsta este punctul meu de vedere. N-am altceva să vă spun.
Tapalabă: Pe scurt, dacă ajungeți premier, puneți în aplicare decizia CEDO?
Grideanu: Da, de aia mă miră. Era pur și simplu… Nu știu de ce nu e pusă în aplicare în acest moment.
Tapalabă: Deci ați pune în aplicare decizia?
Grideanu: Păi, aș respecta legea….
În campanie, PSD anunța că susține familia tradițională și că nu vrea să fie asociat cu eticheta de partid progresist.
„Una dintre cele mai grave greşeli care a alimentat revolta peste tot în Europa a fost agresivitatea progresistă. Am ajuns să vorbim în şoaptă, inclusiv în România, despre credinţele noastre, doar pentru a nu deranja. Am spus-o în trecut şi o spun şi acum. Românii sunt un popor tolerant şi deschis către diversitate, dar atunci când vorbim despre familie, aceasta nu poate fi formată decât între un bărbat şi o femeie”, a spus Marcel Ciolacu, la congresul PSD din primăvara anului trecut, la care a participat și Grindeanu.
Decizia CEDO e acum definitivă, dar nu, nu obligă la recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex. „Accept” – agent de influență pentru distrugerea familiei
* CEDO a respins contestația formulată împotriva hotărârii ce obligă statul român să asigure un cadru legal de recunoaștere și protecție a cuplurilor formate din persoane de același sex. Hotărârea a devenit astfel definitivă.
* Hotărârea lasă la aprecierea Statului Român alegerea modalității efective de recunoaștere sub aspect juridic a situației de fapt a cuplurilor de același sex. CEDO nu impune reglementarea parteneriatelor civile, ori a vreunei alte forme prestabilite. Detalii la OCDL.
* Cu atât mai puțin impune recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex.
* Totodată, Hotărârea Curții nu impune vreun termen în care statul român să recurgă la modificarea legislației.
* Lobby-ul homosexual nu a vizat și nu vizează, în fapt, „drepturile homosexualilor” (drepturi care, de altfel, nici nu există enunțate ca atare în niciun tratat și în nicio convenție la care România să fie parte), ci sabotarea și distrugerea instituției căsătoriei, bază a familiei, ambele definite și enunțate ca atare în tratate.
* Repetăm ceea ce deja am spus ad nauseam: parteneriatul sau uniunea civilă n-are niciun alt rost decât de a goli de sens juridic căsătoria, de a o copia și a o imita în toate aspectele care țin de conferirea de drepturi (fiscal/locativ/regim al bunurilor etc.). Prin recunoașterea parteneriatului civil ca formă de accedere la viața de familie, acestuia i se vor atașa, mai devreme sau mai târziu, toate celelalte drepturi care li se conferă unei familii întemeiate pe căsătorie, inclusiv „dreptul” la descendență prin adopție sau procreație asistată medical. E o naivitate să ne imaginăm altceva. Jurisprudență pe acest subiect este suficientă.
* De altfel, poziția publică a organizațiilor de lobby homosexual este aceea de a formula solicitări maximale, care exced cu mult orice obligație ce i-ar reveni României, urmare a deciziei: cer nu doar simpla reglementare a situației cuplurilor unisex, ci și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, extinderea parteneriatului civil la cupluri heterosexuale și, mai mult, un regim juridic minimal cuplurilor care nu optează nici pentru parteneriat, nici pentru căsătorie. Or, niciuna din aceste obligații nu se regăsește în decizia CEDO.
Adoptarea unei atare legislații nivelatoare, nediferențiate nici între tipurile de relații, nici între opțiunile cu privire la regimul juridic, ar avea ca efect distrugerea, prin ducerea în irelevanță, a căsătoriei, care s-ar transforma dintr-o instituție unicat, recunoscută și ocrotită de Constituție și tratatele internaționale, într-o sumă de drepturi și obligații de tip contractual civil, la paritate cu altele.
În mod normal, asemenea pretenții ar trebui considerate un atac la Constituția României și să intre în atenția Serviciului Român de Informații.
* Lobby-ul homosexual beneficiază de un grant de aproape 1 milion de Euro din „fonduri norvegiene” pentru promovarea reglementării situației cuplurilor unisex; această organizație ar fi trebuit să fie considerată agent străin, dacă ar fi existat legislația necesară.
* Poziția noastră ca organizație civică este radicală și fidelă valorilor noastre, așa cum a fost mereu: nicio alterare a legislației căsătoriei și familiei nu este acceptabilă.
* Dacă totuși va fi făcută, orice eventuală modificare legislativă ar trebui adoptată în acord cu valorile culturale, sociale și istorice ale României, nu prin impunerea unui dictat ideologic occidental (pentru că din păcate asta este, un dictat al unor puteri străine de acest neam).
* Nu în ultimul rând, repetăm, căsătoria n-a fost niciodată, până la aceste foarte recente interpretări ale unor curți de judecată, altceva decât un mijloc de a crea un cămin stabil și prosper pentru urmași, deci ea este o instituție specific heterosexuală. Căsătoria este un „bun public” în România – și ca atare trebuie apărată de atacurile dușmanilor ei interni și externi.
ACTUALIZARE: Magistratul C. Dănileț citează decizia CCR din 2016, dată în analizarea constituționalității proiectului Coaliției pentru Familie. Curtea a admis, în mod explicit, că în actualul text al Constituției, prin „soți” se înțelege „bărbatul și femeia”, aceasta și nu alta fiind intenția Adunării Constituante din 1991, care a scris textul legii fundamentale. O confirmare că acțiunea civică finalizată cu referendumul din 2018, eșuat, nu a fost deloc degeaba.
* CEDO a respins contestația formulată împotriva hotărârii ce obligă statul român să asigure un cadru legal de recunoaștere și protecție a cuplurilor formate din persoane de același sex. Hotărârea a devenit astfel definitivă.
* Hotărârea lasă la aprecierea Statului Român alegerea modalității efective de recunoaștere sub aspect juridic a situației de fapt a cuplurilor de același sex. CEDO nu impune reglementarea parteneriatelor civile, ori a vreunei alte forme prestabilite. Detalii la OCDL.
* Cu atât mai puțin impune recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex.
* Totodată, Hotărârea Curții nu impune vreun termen în care statul român să recurgă la modificarea legislației.
* Lobby-ul homosexual nu a vizat și nu vizează, în fapt, „drepturile homosexualilor” (drepturi care, de altfel, nici nu există enunțate ca atare în niciun tratat și în nicio convenție la care România să fie parte), ci sabotarea și distrugerea instituției căsătoriei, bază a familiei, ambele definite și enunțate ca atare în tratate.
* Repetăm ceea ce deja am spus ad nauseam: parteneriatul sau uniunea civilă n-are niciun alt rost decât de a goli de sens juridic căsătoria, de a o copia și a o imita în toate aspectele care țin de conferirea de drepturi (fiscal/locativ/regim al bunurilor etc.). Prin recunoașterea parteneriatului civil ca formă de accedere la viața de familie, acestuia i se vor atașa, mai devreme sau mai târziu, toate celelalte drepturi care li se conferă unei familii întemeiate pe căsătorie, inclusiv „dreptul” la descendență prin adopție sau procreație asistată medical. E o naivitate să ne imaginăm altceva. Jurisprudență pe acest subiect este suficientă.
* De altfel, poziția publică a organizațiilor de lobby homosexual este aceea de a formula solicitări maximale, care exced cu mult orice obligație ce i-ar reveni României, urmare a deciziei: cer nu doar simpla reglementare a situației cuplurilor unisex, ci și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, extinderea parteneriatului civil la cupluri heterosexuale și, mai mult, un regim juridic minimal cuplurilor care nu optează nici pentru parteneriat, nici pentru căsătorie. Or, niciuna din aceste obligații nu se regăsește în decizia CEDO.
Adoptarea unei atare legislații nivelatoare, nediferențiate nici între tipurile de relații, nici între opțiunile cu privire la regimul juridic, ar avea ca efect distrugerea, prin ducerea în irelevanță, a căsătoriei, care s-ar transforma dintr-o instituție unicat, recunoscută și ocrotită de Constituție și tratatele internaționale, într-o sumă de drepturi și obligații de tip contractual civil, la paritate cu altele.
În mod normal, asemenea pretenții ar trebui considerate un atac la Constituția României și să intre în atenția Serviciului Român de Informații.
* Lobby-ul homosexual beneficiază de un grant de aproape 1 milion de Euro din „fonduri norvegiene” pentru promovarea reglementării situației cuplurilor unisex; această organizație ar fi trebuit să fie considerată agent străin, dacă ar fi existat legislația necesară.
* Poziția noastră ca organizație civică este radicală și fidelă valorilor noastre, așa cum a fost mereu: nicio alterare a legislației căsătoriei și familiei nu este acceptabilă.
* Dacă totuși va fi făcută, orice eventuală modificare legislativă ar trebui adoptată în acord cu valorile culturale, sociale și istorice ale României, nu prin impunerea unui dictat ideologic occidental (pentru că din păcate asta este, un dictat al unor puteri străine de acest neam).
* Nu în ultimul rând, repetăm, căsătoria n-a fost niciodată, până la aceste foarte recente interpretări ale unor curți de judecată, altceva decât un mijloc de a crea un cămin stabil și prosper pentru urmași, deci ea este o instituție specific heterosexuală. Căsătoria este un „bun public” în România – și ca atare trebuie apărată de atacurile dușmanilor ei interni și externi.
ACTUALIZARE: Magistratul C. Dănileț citează decizia CCR din 2016, dată în analizarea constituționalității proiectului Coaliției pentru Familie. Curtea a admis, în mod explicit, că în actualul text al Constituției, prin „soți” se înțelege „bărbatul și femeia”, aceasta și nu alta fiind intenția Adunării Constituante din 1991, care a scris textul legii fundamentale. O confirmare că acțiunea civică finalizată cu referendumul din 2018, eșuat, nu a fost deloc degeaba.
* CEDO a respins contestația formulată împotriva hotărârii ce obligă statul român să asigure un cadru legal de recunoaștere și protecție a cuplurilor formate din persoane de același sex. Hotărârea a devenit astfel definitivă.
* Hotărârea lasă la aprecierea Statului Român alegerea modalității efective de recunoaștere sub aspect juridic a situației de fapt a cuplurilor de același sex. CEDO nu impune reglementarea parteneriatelor civile, ori a vreunei alte forme prestabilite. Detalii la OCDL.
* Cu atât mai puțin impune recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex.
* Totodată, Hotărârea Curții nu impune vreun termen în care statul român să recurgă la modificarea legislației.
* Lobby-ul homosexual nu a vizat și nu vizează, în fapt, „drepturile homosexualilor” (drepturi care, de altfel, nici nu există enunțate ca atare în niciun tratat și în nicio convenție la care România să fie parte), ci sabotarea și distrugerea instituției căsătoriei, bază a familiei, ambele definite și enunțate ca atare în tratate.
* Repetăm ceea ce deja am spus ad nauseam: parteneriatul sau uniunea civilă n-are niciun alt rost decât de a goli de sens juridic căsătoria, de a o copia și a o imita în toate aspectele care țin de conferirea de drepturi (fiscal/locativ/regim al bunurilor etc.). Prin recunoașterea parteneriatului civil ca formă de accedere la viața de familie, acestuia i se vor atașa, mai devreme sau mai târziu, toate celelalte drepturi care li se conferă unei familii întemeiate pe căsătorie, inclusiv „dreptul” la descendență prin adopție sau procreație asistată medical. E o naivitate să ne imaginăm altceva. Jurisprudență pe acest subiect este suficientă.
* De altfel, poziția publică a organizațiilor de lobby homosexual este aceea de a formula solicitări maximale, care exced cu mult orice obligație ce i-ar reveni României, urmare a deciziei: cer nu doar simpla reglementare a situației cuplurilor unisex, ci și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, extinderea parteneriatului civil la cupluri heterosexuale și, mai mult, un regim juridic minimal cuplurilor care nu optează nici pentru parteneriat, nici pentru căsătorie. Or, niciuna din aceste obligații nu se regăsește în decizia CEDO.
Adoptarea unei atare legislații nivelatoare, nediferențiate nici între tipurile de relații, nici între opțiunile cu privire la regimul juridic, ar avea ca efect distrugerea, prin ducerea în irelevanță, a căsătoriei, care s-ar transforma dintr-o instituție unicat, recunoscută și ocrotită de Constituție și tratatele internaționale, într-o sumă de drepturi și obligații de tip contractual civil, la paritate cu altele.
În mod normal, asemenea pretenții ar trebui considerate un atac la Constituția României și să intre în atenția Serviciului Român de Informații.
* Lobby-ul homosexual beneficiază de un grant de aproape 1 milion de Euro din „fonduri norvegiene” pentru promovarea reglementării situației cuplurilor unisex; această organizație ar fi trebuit să fie considerată agent străin, dacă ar fi existat legislația necesară.
* Poziția noastră ca organizație civică este radicală și fidelă valorilor noastre, așa cum a fost mereu: nicio alterare a legislației căsătoriei și familiei nu este acceptabilă.
* Dacă totuși va fi făcută, orice eventuală modificare legislativă ar trebui adoptată în acord cu valorile culturale, sociale și istorice ale României, nu prin impunerea unui dictat ideologic occidental (pentru că din păcate asta este, un dictat al unor puteri străine de acest neam).
* Nu în ultimul rând, repetăm, căsătoria n-a fost niciodată, până la aceste foarte recente interpretări ale unor curți de judecată, altceva decât un mijloc de a crea un cămin stabil și prosper pentru urmași, deci ea este o instituție specific heterosexuală. Căsătoria este un „bun public” în România – și ca atare trebuie apărată de atacurile dușmanilor ei interni și externi.
ACTUALIZARE: Magistratul C. Dănileț citează decizia CCR din 2016, dată în analizarea constituționalității proiectului Coaliției pentru Familie. Curtea a admis, în mod explicit, că în actualul text al Constituției, prin „soți” se înțelege „bărbatul și femeia”, aceasta și nu alta fiind intenția Adunării Constituante din 1991, care a scris textul legii fundamentale. O confirmare că acțiunea civică finalizată cu referendumul din 2018, eșuat, nu a fost deloc degeaba.
[analyse_source url=”https://ortodoxinfo.ro/2026/02/26/video-alerta-apologeticum-progresistul-grindeanu-vrea-sa-recunoasca-casatoriile-intre-persoane-de-acelasi-sex/”]