Exploatarea uraniului de la Crucea se află în județul Suceava, în nordul Carpaților Orientali. Mina a funcționat în comuna Crucea, în special în perimetrul Crucea și Botușana. Activitatea a început în anii 1960, în plină perioadă de dezvoltare a programului nuclear românesc.

Uraniul extras aici a avut un rol esențial. România l-a folosit pentru producerea combustibilului nuclear necesar centralei de la Cernavodă. Acest lucru a asigurat independența energetică a țării în domeniul nuclear.

La apogeu, mina a oferit locuri de muncă pentru câteva mii de oameni din zona de munte. Întreaga comună Crucea s-a dezvoltat datorită mineritului. Au apărut blocuri, școli, dispensare și infrastructură.

Exploatarea s-a realizat în subteran. Rețeaua de galerii a ajuns la zeci de kilometri. Minerii lucrau în condiții grele, la adâncimi mari, cu risc ridicat.

După anul 1990, producția a scăzut treptat. Zăcământul s-a epuizat. Costurile au crescut. Activitatea a intrat în declin.

Mina a fost administrată de Compania Națională a Uraniului, companie de stat. Aceasta a fost principala sursă de uraniu a României timp de decenii.

Zona Crucea a devenit cunoscută la nivel național datorită acestei exploatări. Localitatea a fost una dintre puținele zone din România unde s-a extras uraniu.

Astăzi, mina rămâne un simbol al industriei nucleare românești și al unei perioade în care Bucovina a avut un rol strategic major.

Exploatarea uraniului de la Crucea se află în județul Suceava, în nordul Carpaților Orientali. Mina a funcționat în comuna Crucea, în special în perimetrul Crucea și Botușana. Activitatea a început în anii 1960, în plină perioadă de dezvoltare a programului nuclear românesc.

Uraniul extras aici a avut un rol esențial. România l-a folosit pentru producerea combustibilului nuclear necesar centralei de la Cernavodă. Acest lucru a asigurat independența energetică a țării în domeniul nuclear.

La apogeu, mina a oferit locuri de muncă pentru câteva mii de oameni din zona de munte. Întreaga comună Crucea s-a dezvoltat datorită mineritului. Au apărut blocuri, școli, dispensare și infrastructură.

Exploatarea s-a realizat în subteran. Rețeaua de galerii a ajuns la zeci de kilometri. Minerii lucrau în condiții grele, la adâncimi mari, cu risc ridicat.

După anul 1990, producția a scăzut treptat. Zăcământul s-a epuizat. Costurile au crescut. Activitatea a intrat în declin.

Mina a fost administrată de Compania Națională a Uraniului, companie de stat. Aceasta a fost principala sursă de uraniu a României timp de decenii.

Zona Crucea a devenit cunoscută la nivel național datorită acestei exploatări. Localitatea a fost una dintre puținele zone din România unde s-a extras uraniu.

Astăzi, mina rămâne un simbol al industriei nucleare românești și al unei perioade în care Bucovina a avut un rol strategic major.