[analyse_image type=”featured” src=”http://solidnews.ro/wp-content/uploads/2021/09/Cozmin-Gusa-640×400-1.jpg”]
Autor: Cozmin Gușă
M-a sunat un prieten, aseară, om cu mare experiență administrativă, fiind îngrijorat de perspectiva țării și întrebându-mă dacă și ce soluții mai văd, în actualul context intern și extern, pentru asanare și reconstrucție. Am răspuns provocării prietenului meu, dar l-am și întristat, argumentându-i perspectiva viitorului sumbru, incapacitatea națională instalată, dar și inexistența vreunei minuni de tip geo-economic care să ne poată salva. E nimerit, astfel, să vă fac și vouă un rezumat.
Există vreo speranță de la nivelul partidelor politice? Niciuna, în perspectiva următorului deceniu, cel puțin. Partidele funcționează ca niște caste închise, cu structuri de conducere formate din sfertodocți și veleitari, manevrate din culisele serviciilor secrete prin proceduri de șantaj dure. Nici măcar în plan local, la baza acestor partide, nu mai există resurse umane care să poată genera procese de reformare. Partide politice noi și sănătoase nu se pot genera. În primul rând, e nevoie de bani mulți, iar capitalul românesc nu va finanța politic. Oamenii de afaceri, care au îndrăznit până acum, s-au trezit cu companiile puse pe butuci și cu dosare penale.
Serviciile secrete și-ar putea îndeplini misiunea afirmată de a servi patria? Nicio șansă! Acestea funcționează doar după manete externe. Ăsta a fost marele rezultat al integrării euroatlantice, care, în România, a însemnat doar pierderea suveranității. Justiția, pentru controlul căreia se dau azi lupte atât de mari, ar putea deveni funcțională? Nici vorbă! Aici controlul securistic intern și extern este încă și mai strict decât în cazul partidelor. Banca Națională a României? Curtea Constituțională a României? Curtea de Conturi a României? Ar putea acestea întreprinde ceva? Nicidecum! Tocmai ele au fost instrumentele supreme prin care s-a acționat pentru dispariția interesului național de pe agendele de guvernare, de fapt dispariția democrației românești.
În fine, ar putea renaște spiritul civic, astfel încât de la baza societății să se pornească mișcări agregate contra acestor structuri de putere trădătoare și incompetente? E imposibil! ONG-urile au fost capturate, sunt controlate fie de către Factorul Extern (filiera Soros sau altele), fie de către agenți ai SECURISTANULUI; toți aceștia le folosesc doar conform intereselor de afaceri sau celor de distrugere. Presa românească este, la rândul ei, distrusă; are agendele dictate doar de dorința de îmbogățire sau de protecție a unui patronat corupt și șantajabil. Educația din ultimele decenii, cea instituțională, dar și cea populară, a generat o populație românească îndobitocită sadea, fără busolă morală sau cognitivă. BOR, Biserica Ortodoxă Română, este practic dărâmată, surpată din interior. Chiar și o simplă petardă pusă la baza BOR ar prăbuși-o rapid.
Putem spera la vreun parteneriat geopolitic salvator? Chiar deloc! S-a acționat în așa fel încât azi niciunul nu mai este viabil. Despre parteneriatele de la nivelul NATO și UE sunteți lămuriți. Acolo relaționarea este de tip supunere și orientată doar unidirecțional, spre devalizarea resurselor statului român. Parteneriat cu SUA nici măcar n-a existat vreodată. Cele vechi, cu China sau țările Orientului Mijlociu, au fost distruse. Despre cel cu Rusia nici nu mai poate fi vorba. Nici măcar rușii nu mai sunt interesați. Au priceput că suntem, de fapt, un popor fără speranță.
Asta e situația clară și dură. Vă provoc, însă, să contraziceți ce-am expus eu aici. Ar fi un exercițiu util, care însă, cred (sunt convins), vă va duce la concluzii similare.
Suntem, azi, o țară bogată, dar cu oameni ce vor sărăci în mod accelerat și, desigur, tocmai această bogăție a țării reprezintă handicapul principal, în mod paradoxal, în ceea ce privește soluțiile de redresare. Cum să ne mai permită cineva să ne revenim, când tocmai am devenit atât de ușor de jumulit și devalizat? Pentru că, da, acesta a fost scopul. Așa să pricepeți dispariția liderilor autentici români de la toate nivelurile. Și vă provoc, din nou, să desemnați, mental, vreunul care își zice lider în România și pe care îl credeți în stare să mai întreprindă ceva în interes național. Să-mi scrieți dacă îl identificați; eu n-am reușit și cunosc foarte bine mediul de putere din ultimele decenii. Ce ne rămâne, totuși, de făcut, că doar trebuie să ne ducem viețile mai departe, așa cum ne este sortit? În plandemie, acum șase ani, am scris un serial de analize dedicate învățării solidarității în grupuri mici. Asta, desigur, nu ne salvează pe de-a-ntregul, dar ne asigură supraviețuirea. Și tot la fel de sigur este că rezultanta poate fi asimilabilă tribalizării României, dar e singura pe care o mai văd posibilă în condițiile actuale, deoarece trebuie să acceptați că ne aflăm tot într-un fel de plandemie, dar una fără tratament și pentru care nu se pot inventa nici vaccinuri.
Da, România a fost plină de ticăloși defecți la conducere, în ultimii 36 de ani. Îi puteți învinui fără a greși, dar și fără efecte. Și tot da, românii n-au știut să-și apere țara și acum plătim cu toții pentru asta. Mulți au mai și părăsit România; au plătit și plătesc și ei prin umilințe, muncă grea și privațiuni. N-am știut să ne apărăm țara și acum am pierdut-o. Alt adevăr eu nu disting. Dar să nu considerați cumva că nu se va mai putea trăi în România. Desigur că se va putea, dar doar strict după regulile impuse de către străini și interesele acestora. Este o realitate indubitabilă și eu cred că vă va fi mai ușor să viețuiți dacă o veți accepta ca atare.
Autor: Cozmin Gușă
M-a sunat un prieten, aseară, om cu mare experiență administrativă, fiind îngrijorat de perspectiva țării și întrebându-mă dacă și ce soluții mai văd, în actualul context intern și extern, pentru asanare și reconstrucție. Am răspuns provocării prietenului meu, dar l-am și întristat, argumentându-i perspectiva viitorului sumbru, incapacitatea națională instalată, dar și inexistența vreunei minuni de tip geo-economic care să ne poată salva. E nimerit, astfel, să vă fac și vouă un rezumat.
Există vreo speranță de la nivelul partidelor politice? Niciuna, în perspectiva următorului deceniu, cel puțin. Partidele funcționează ca niște caste închise, cu structuri de conducere formate din sfertodocți și veleitari, manevrate din culisele serviciilor secrete prin proceduri de șantaj dure. Nici măcar în plan local, la baza acestor partide, nu mai există resurse umane care să poată genera procese de reformare. Partide politice noi și sănătoase nu se pot genera. În primul rând, e nevoie de bani mulți, iar capitalul românesc nu va finanța politic. Oamenii de afaceri, care au îndrăznit până acum, s-au trezit cu companiile puse pe butuci și cu dosare penale.
Serviciile secrete și-ar putea îndeplini misiunea afirmată de a servi patria? Nicio șansă! Acestea funcționează doar după manete externe. Ăsta a fost marele rezultat al integrării euroatlantice, care, în România, a însemnat doar pierderea suveranității. Justiția, pentru controlul căreia se dau azi lupte atât de mari, ar putea deveni funcțională? Nici vorbă! Aici controlul securistic intern și extern este încă și mai strict decât în cazul partidelor. Banca Națională a României? Curtea Constituțională a României? Curtea de Conturi a României? Ar putea acestea întreprinde ceva? Nicidecum! Tocmai ele au fost instrumentele supreme prin care s-a acționat pentru dispariția interesului național de pe agendele de guvernare, de fapt dispariția democrației românești.
În fine, ar putea renaște spiritul civic, astfel încât de la baza societății să se pornească mișcări agregate contra acestor structuri de putere trădătoare și incompetente? E imposibil! ONG-urile au fost capturate, sunt controlate fie de către Factorul Extern (filiera Soros sau altele), fie de către agenți ai SECURISTANULUI; toți aceștia le folosesc doar conform intereselor de afaceri sau celor de distrugere. Presa românească este, la rândul ei, distrusă; are agendele dictate doar de dorința de îmbogățire sau de protecție a unui patronat corupt și șantajabil. Educația din ultimele decenii, cea instituțională, dar și cea populară, a generat o populație românească îndobitocită sadea, fără busolă morală sau cognitivă. BOR, Biserica Ortodoxă Română, este practic dărâmată, surpată din interior. Chiar și o simplă petardă pusă la baza BOR ar prăbuși-o rapid.
Putem spera la vreun parteneriat geopolitic salvator? Chiar deloc! S-a acționat în așa fel încât azi niciunul nu mai este viabil. Despre parteneriatele de la nivelul NATO și UE sunteți lămuriți. Acolo relaționarea este de tip supunere și orientată doar unidirecțional, spre devalizarea resurselor statului român. Parteneriat cu SUA nici măcar n-a existat vreodată. Cele vechi, cu China sau țările Orientului Mijlociu, au fost distruse. Despre cel cu Rusia nici nu mai poate fi vorba. Nici măcar rușii nu mai sunt interesați. Au priceput că suntem, de fapt, un popor fără speranță.
Asta e situația clară și dură. Vă provoc, însă, să contraziceți ce-am expus eu aici. Ar fi un exercițiu util, care însă, cred (sunt convins), vă va duce la concluzii similare.
Suntem, azi, o țară bogată, dar cu oameni ce vor sărăci în mod accelerat și, desigur, tocmai această bogăție a țării reprezintă handicapul principal, în mod paradoxal, în ceea ce privește soluțiile de redresare. Cum să ne mai permită cineva să ne revenim, când tocmai am devenit atât de ușor de jumulit și devalizat? Pentru că, da, acesta a fost scopul. Așa să pricepeți dispariția liderilor autentici români de la toate nivelurile. Și vă provoc, din nou, să desemnați, mental, vreunul care își zice lider în România și pe care îl credeți în stare să mai întreprindă ceva în interes național. Să-mi scrieți dacă îl identificați; eu n-am reușit și cunosc foarte bine mediul de putere din ultimele decenii. Ce ne rămâne, totuși, de făcut, că doar trebuie să ne ducem viețile mai departe, așa cum ne este sortit? În plandemie, acum șase ani, am scris un serial de analize dedicate învățării solidarității în grupuri mici. Asta, desigur, nu ne salvează pe de-a-ntregul, dar ne asigură supraviețuirea. Și tot la fel de sigur este că rezultanta poate fi asimilabilă tribalizării României, dar e singura pe care o mai văd posibilă în condițiile actuale, deoarece trebuie să acceptați că ne aflăm tot într-un fel de plandemie, dar una fără tratament și pentru care nu se pot inventa nici vaccinuri.
Da, România a fost plină de ticăloși defecți la conducere, în ultimii 36 de ani. Îi puteți învinui fără a greși, dar și fără efecte. Și tot da, românii n-au știut să-și apere țara și acum plătim cu toții pentru asta. Mulți au mai și părăsit România; au plătit și plătesc și ei prin umilințe, muncă grea și privațiuni. N-am știut să ne apărăm țara și acum am pierdut-o. Alt adevăr eu nu disting. Dar să nu considerați cumva că nu se va mai putea trăi în România. Desigur că se va putea, dar doar strict după regulile impuse de către străini și interesele acestora. Este o realitate indubitabilă și eu cred că vă va fi mai ușor să viețuiți dacă o veți accepta ca atare.
[analyse_source url=”http://solidnews.ro/ce-trebuie-sa-stim-ca-sa-nu-gresim-lasati-iluziile-romania-se-afla-intr-o-situatie-tragica-din-care-nu-se-mai-poate-redresa-nu-se-dezmembreaza-doar-pentru-ca-e-mai-si/”]