23 februarie 1932 – 94 de ani de la Masacrul de la Pădurea Olănești

Pe 23 februarie 1932 a avut loc un masacru teribil la Pădurea Olănești, cunoscut și sub numele de Masacrul de pe Nistru, unde aproximativ 40 de români transnistreni au fost uciși de trupele sovietice în timp ce încercau să treacă granița din URSS în România. Evenimentul a rămas în istorie ca un moment tragic al represiunii sovietice asupra românilor din regiunea transnistreană, care căutau să scape de regimul opresiv și să trăiască alături de frații lor în România.

La miezul nopții, un grup de peste 60 de români a pornit prin pădurea Olănești spre malul Nistrului, dar a fost surprins de grănicerii sovietici și agenții GPU care au deschis focul fără avertisment. În urma acestui atac brutal, mai bine de 40 de români au plătit cu viața pentru încercarea lor de a-și găsi libertatea. Supraviețuitorii au povestit cum cerul s-a luminat de rachetele sovietice înainte ca mitralierele să înceapă să secere vieți omenești, inclusiv femei și copii.

Acest masacru a fost discutat în Parlamentul României pe 26 februarie 1932, însă nu s-au putut lua măsuri concrete, deoarece sovieticii au tratat acuzațiile ca propagandă capitalistă. Deși jurnalistul Geo London a publicat un reportaj detaliat în ziarul francez „Le Journal”, societatea internațională nu a intervenit. În timp, masacrul de la Pădurea Olănești a fost uitat, umbrit de alte atrocități comise de sovietici după cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord în 1940.

Masacrul de la Pădurea Olănești face parte dintr-un tipar al violenței sistematice la frontieră, în care regimul sovietic a utilizat metode brutale pentru a împiedica libertatea de mișcare și pentru a supune populațiile locale. 

Pe 23 februarie 1932, la ora douăsprezece noaptea, în dreptul localității Olănești, de pe țărmul sovietic al Nistrului unde era o pădure, se aude o canonadă de mitraliere și zgomote de grenadă. Bombardamentul durează circa 20 minute, după care se oprește de tot.

Nu după mult timp pe malul românesc apare un grup de douăzeci de refugiați oameni îngroziți, supraviețuitorii masacrului, cu privirile dezorientate, 8 dintre ei fiind răniți de gloanțe.

Tremurând de spaimă, supraviețuitorii masacrului au povestit că au fost mai bine de șaizeci de români care au pornit spre malul Nistrului prin pădurea Olănești, dar au fost surprinși de grănicerii sovietici și agenții GPU care au deschis focul către grup fără.

Nimeni nu era înarmat, dar la ieșirea din pădurea de lângă Purcari, cerul s-a luminat de rachetele sovietice și s-a dezlănțuit măcelul. Prinși în focul mitralierelor care secerau vieți omenești, supraviețuitorii au luat-o la fugă, urmăriți de o unitate GPU care trăgea continuu după ei, fără să le pese de țipetele victimelor, printre care erau femei și copii.

Mai bine de patruzeci de români transnistreni din grupul lor au plătit cu viaţa încercarea lor de a trăi în libertate alături de fraţii lor din România.

Nimeni nu era înarmat, doreau doar să fugă din „paradisul muncitorilor şi ţăranilor”, dar la ieşirea din pădurea de lângă Purcari, cerul s-a luminat de rachetele sovietice şi s-a dezlănţuit măcelul.