[analyse_image type=”featured” src=”https://www.gazeta-valceana.ro/wp-content/uploads/2026/02/Spital-SJU-UPU-Urgente.jpg”]
UPU Vâlcea, la ora adevărului. Cifre TERIBILE!
Într-o singură lună (ianuarie 2026), UPU-SMURD Vâlcea a înregistrat 7.501 prezentări, adică o medie de aproximativ 242 pacienți/zi. Asta înseamnă, pe scurt, un flux continuu: oameni care vin cu frică, cu durere, cu speranță, dar și cu situații care nu sunt urgențe reale.
Triajul spune povestea reală a presiunii pe sistemul medical:
Din totalul pacienților, au fost: • 61 cod roșu (0,8%) – urgențe vitale; • 821 cod galben (11%) – urgențe majore; • 4.338 cod verde (57,9%) – urgențe minore; • 2.096 cod albastru (27,9%) – cazuri non-urgente; • 183 cod alb (2,5%) – situații care nu țin de UPU.
„Asta înseamnă că peste 85% dintre prezentări au fost coduri, adică urgențe minore sau non-urgențe, care, conform protocoalelor și legislației, pot fi gestionate în ambulatoriu, la medicul de familie sau prin consultații programate. Și aici apare adevărul greu de spus, dar necesar: timpul de așteptare nu crește pentru că echipa UPU «nu se implică». Timpul crește pentru că echipa UPU este depășită numeric de volumul de solicitări, inclusiv de prezentări repetate și de cazuri non-urgente, care consumă timp, resurse și spațiu. De ce se așteaptă? Nu din nepăsare, ci din suprasarcină. UPU funcționează pe un principiu simplu: nu intră primul cel care a venit primul, ci intră primul a cărui viață este pusă în pericol sau să rămână cu sechele grave”, au explicat reprezentanții spitalului.
Când într-un flux de aproximativ 242 pacienți/zi, cei mai mulți au coduri verzi și albastre, se întâmplă următoarele: • resursele (personal, saloane, investigații) se ocupă; • cazurile critice trebuie prioritizate imediat;• cei cu probleme minore sau non-urgente ajung să aștepte, uneori mult, deși suferința lor e reală.
„În plus, există și o realitate socială pe care nu o putem ignora: o parte dintre prezentări vin de la persoane fără asigurare medicală sau fără acces real la un circuit medical normal , iar UPU devine, pentru ei, «singura ușă deschisă» . Iar când apar prezentări repetate (săptămânal, uneori chiar mai des), presiunea crește și mai mult”, mai transmite surse oficiale.
Cât de „intens” e, de fapt, UPU?
Din totalul prezentărilor: • 1.585 pacienți (21,2%) au necesitat internare; • 1.020 (13,6%) au fost transferați către alte unități (includ în proportie de 90% cazuri care au mers la Spitalul nr. 2 sau la Spitalul OG); • 4.632 (61,7%) au fost externați cu tratament și recomandări; • 264 (3,5%) au plecat fără aviz medical.
Iar activitatea medicală efectivă a fost uriașă: • 14 resuscitări (cinci cu succes, nouă decese); • 43 intubații; • 25 trombolize (IMA, AVC, TEP); • 1.743 radiografii; • 933 CT (885 native, 48 cu contrast); • 6.681 pacienți cu analize recoltate (89%).
„Aceste cifre nu sunt «statistică rece». Sunt decizii rapide, manevre salvatoare, investigații complexe și, uneori, lupte pierdute… toate într-un ritm care nu se oprește niciodată. UPU nu este un cabinet «de urgență la cerere», ci un serviciu pentru situații care pun viața în pericol sau pot produce complicații majore. Când venim cu probleme minore, deși avem dreptul la îngrijire, trebuie să înțelegem că: • un cod roșu intră primul; • un infarct, un AVC, o hemoragie nu așteaptă; • iar personalul UPU nu «stă», ci muncește în permanență. Empatia trebuie să fie în ambele sensuri: și pentru pacientul speriat , dar și pentru echipa care duce presiunea zilnic , cu resurse finite”, mai transmit reprezentanții UPU Vâlcea.
Ultimele articole
Related articles
Într-o singură lună (ianuarie 2026), UPU-SMURD Vâlcea a înregistrat 7.501 prezentări, adică o medie de aproximativ 242 pacienți/zi. Asta înseamnă, pe scurt, un flux continuu: oameni care vin cu frică, cu durere, cu speranță, dar și cu situații care nu sunt urgențe reale.
Triajul spune povestea reală a presiunii pe sistemul medical:
Din totalul pacienților, au fost: • 61 cod roșu (0,8%) – urgențe vitale; • 821 cod galben (11%) – urgențe majore; • 4.338 cod verde (57,9%) – urgențe minore; • 2.096 cod albastru (27,9%) – cazuri non-urgente; • 183 cod alb (2,5%) – situații care nu țin de UPU.
„Asta înseamnă că peste 85% dintre prezentări au fost coduri, adică urgențe minore sau non-urgențe, care, conform protocoalelor și legislației, pot fi gestionate în ambulatoriu, la medicul de familie sau prin consultații programate. Și aici apare adevărul greu de spus, dar necesar: timpul de așteptare nu crește pentru că echipa UPU «nu se implică». Timpul crește pentru că echipa UPU este depășită numeric de volumul de solicitări, inclusiv de prezentări repetate și de cazuri non-urgente, care consumă timp, resurse și spațiu. De ce se așteaptă? Nu din nepăsare, ci din suprasarcină. UPU funcționează pe un principiu simplu: nu intră primul cel care a venit primul, ci intră primul a cărui viață este pusă în pericol sau să rămână cu sechele grave”, au explicat reprezentanții spitalului.
Când într-un flux de aproximativ 242 pacienți/zi, cei mai mulți au coduri verzi și albastre, se întâmplă următoarele: • resursele (personal, saloane, investigații) se ocupă; • cazurile critice trebuie prioritizate imediat;• cei cu probleme minore sau non-urgente ajung să aștepte, uneori mult, deși suferința lor e reală.
„În plus, există și o realitate socială pe care nu o putem ignora: o parte dintre prezentări vin de la persoane fără asigurare medicală sau fără acces real la un circuit medical normal , iar UPU devine, pentru ei, «singura ușă deschisă» . Iar când apar prezentări repetate (săptămânal, uneori chiar mai des), presiunea crește și mai mult”, mai transmite surse oficiale.
Cât de „intens” e, de fapt, UPU?
Din totalul prezentărilor: • 1.585 pacienți (21,2%) au necesitat internare; • 1.020 (13,6%) au fost transferați către alte unități (includ în proportie de 90% cazuri care au mers la Spitalul nr. 2 sau la Spitalul OG); • 4.632 (61,7%) au fost externați cu tratament și recomandări; • 264 (3,5%) au plecat fără aviz medical.
Iar activitatea medicală efectivă a fost uriașă: • 14 resuscitări (cinci cu succes, nouă decese); • 43 intubații; • 25 trombolize (IMA, AVC, TEP); • 1.743 radiografii; • 933 CT (885 native, 48 cu contrast); • 6.681 pacienți cu analize recoltate (89%).
„Aceste cifre nu sunt «statistică rece». Sunt decizii rapide, manevre salvatoare, investigații complexe și, uneori, lupte pierdute… toate într-un ritm care nu se oprește niciodată. UPU nu este un cabinet «de urgență la cerere», ci un serviciu pentru situații care pun viața în pericol sau pot produce complicații majore. Când venim cu probleme minore, deși avem dreptul la îngrijire, trebuie să înțelegem că: • un cod roșu intră primul; • un infarct, un AVC, o hemoragie nu așteaptă; • iar personalul UPU nu «stă», ci muncește în permanență. Empatia trebuie să fie în ambele sensuri: și pentru pacientul speriat , dar și pentru echipa care duce presiunea zilnic , cu resurse finite”, mai transmit reprezentanții UPU Vâlcea.
Într-o singură lună (ianuarie 2026), UPU-SMURD Vâlcea a înregistrat 7.501 prezentări, adică o medie de aproximativ 242 pacienți/zi. Asta înseamnă, pe scurt, un flux continuu: oameni care vin cu frică, cu durere, cu speranță, dar și cu situații care nu sunt urgențe reale.
Triajul spune povestea reală a presiunii pe sistemul medical:
Din totalul pacienților, au fost: • 61 cod roșu (0,8%) – urgențe vitale; • 821 cod galben (11%) – urgențe majore; • 4.338 cod verde (57,9%) – urgențe minore; • 2.096 cod albastru (27,9%) – cazuri non-urgente; • 183 cod alb (2,5%) – situații care nu țin de UPU.
„Asta înseamnă că peste 85% dintre prezentări au fost coduri, adică urgențe minore sau non-urgențe, care, conform protocoalelor și legislației, pot fi gestionate în ambulatoriu, la medicul de familie sau prin consultații programate. Și aici apare adevărul greu de spus, dar necesar: timpul de așteptare nu crește pentru că echipa UPU «nu se implică». Timpul crește pentru că echipa UPU este depășită numeric de volumul de solicitări, inclusiv de prezentări repetate și de cazuri non-urgente, care consumă timp, resurse și spațiu. De ce se așteaptă? Nu din nepăsare, ci din suprasarcină. UPU funcționează pe un principiu simplu: nu intră primul cel care a venit primul, ci intră primul a cărui viață este pusă în pericol sau să rămână cu sechele grave”, au explicat reprezentanții spitalului.
Când într-un flux de aproximativ 242 pacienți/zi, cei mai mulți au coduri verzi și albastre, se întâmplă următoarele: • resursele (personal, saloane, investigații) se ocupă; • cazurile critice trebuie prioritizate imediat;• cei cu probleme minore sau non-urgente ajung să aștepte, uneori mult, deși suferința lor e reală.
„În plus, există și o realitate socială pe care nu o putem ignora: o parte dintre prezentări vin de la persoane fără asigurare medicală sau fără acces real la un circuit medical normal , iar UPU devine, pentru ei, «singura ușă deschisă» . Iar când apar prezentări repetate (săptămânal, uneori chiar mai des), presiunea crește și mai mult”, mai transmite surse oficiale.
Cât de „intens” e, de fapt, UPU?
Din totalul prezentărilor: • 1.585 pacienți (21,2%) au necesitat internare; • 1.020 (13,6%) au fost transferați către alte unități (includ în proportie de 90% cazuri care au mers la Spitalul nr. 2 sau la Spitalul OG); • 4.632 (61,7%) au fost externați cu tratament și recomandări; • 264 (3,5%) au plecat fără aviz medical.
Iar activitatea medicală efectivă a fost uriașă: • 14 resuscitări (cinci cu succes, nouă decese); • 43 intubații; • 25 trombolize (IMA, AVC, TEP); • 1.743 radiografii; • 933 CT (885 native, 48 cu contrast); • 6.681 pacienți cu analize recoltate (89%).
„Aceste cifre nu sunt «statistică rece». Sunt decizii rapide, manevre salvatoare, investigații complexe și, uneori, lupte pierdute… toate într-un ritm care nu se oprește niciodată. UPU nu este un cabinet «de urgență la cerere», ci un serviciu pentru situații care pun viața în pericol sau pot produce complicații majore. Când venim cu probleme minore, deși avem dreptul la îngrijire, trebuie să înțelegem că: • un cod roșu intră primul; • un infarct, un AVC, o hemoragie nu așteaptă; • iar personalul UPU nu «stă», ci muncește în permanență. Empatia trebuie să fie în ambele sensuri: și pentru pacientul speriat , dar și pentru echipa care duce presiunea zilnic , cu resurse finite”, mai transmit reprezentanții UPU Vâlcea.
[analyse_source url=”https://www.gazeta-valceana.ro/fapt-divers/upu-valcea-la-ora-adevarului-cifre-teribile/”]