Primăria Budești, prinsă între bugetul care întârzie și reforma care taie: un primar cu 20 de ani de administrație explică de ce statul riscă să lase primăriile mici cu frâna trasă și fără soluții

La Budești, începutul de an nu aduce acel sentiment de restart pe care îl așteaptă toată lumea. Se simte mai degrabă ca o stare de așteptare care se  prelungește.    În primărie se lucrează, se fac calcule, se pregătesc hârtii, se caută soluții, dar lipsa bugetului național ține totul pe loc, ca o frână trasă peste o localitate care ar vrea să intre în ritm normal.   Când bugetul se aprobă târziu, se schimbă tot calendarul. Se schimbă ordinea lucrărilor, se amână licitații, se întind proceduri și, fără să vrea nimeni, se ajunge, cel mai probabil, târziu în toamnă, cu proiecte care abia atunci pot începe concret.

Ionel Vlădulescu, primarul comunei Budești, lucrează în administrație de peste 20 de ani.  Din această poziție, descrie mecanismul real al unei primării mici, cu oameni puțini, posturi blocate și reguli care devin, de la o zi la alta, tot mai greu de dus: „Nu s-a aprobat bugetul la nivel național și pentru noi, primăriile, faptul că nu avem buget este o problemă. Se aprobă foarte târziu și anul acesta nu o să putem demara prea multe investiții, decât o să continuăm pe cele pe care le avem în lucru.  Bine, o să începem și alte proiecte cu proiectare, cu avizare, cu autorizare, licitații și așa mai departe și uite așa vine toamna și s-ar putea atunci să înceapă lucrările concret în teren”, spune primarul. Prin urmare, când lucrările nu pornesc, oamenii văd doar întârzierea, nu și munca din spate.

Peste problema bugetului se suprapune acum o altă temă care a ridicat tensiunea în multe primării.  Reforma anunțată de Guvern pentru administrația publică.  În teorie, cuvântul „reformă” sună bine.  În practică, spune primarul, lucrurile sunt neclare și grăbite, iar efectul imediat este instabilitate, nu ordine: ”„ Administrația locală intră într-o zonă de tensiune fără precedent, după ce Guvernul a anunțat reforma pregătită pentru administrația publică. Este o instabilitate care nu este normală și nu ar trebui să existe, pentru că suntem deja foarte puțini și apar destabilizări, discuții și probleme care nu ar trebui să se întâmple.  Lucrurile de genul acesta trebuiau puse la punct foarte bine la început și până acum trebuia luată o decizie în acest sens, adică o reformă cu adevărat în administrațiile locale, nu ceea ce se întâmplă astăzi ”

Ionel Vlădulescu explică ce îl deranjează cel mai mult. Faptul că ideea de reformă a ajuns să fie confundată cu măsuri de austeritate. Cu tăieri, cu concedieri, cu taxe, cu decizii luate pe repede înainte, care îi lovesc pe cei de jos, în timp ce structurile mari rămân, de multe ori, neatinse: ” „ De o bună vreme nu mai ieșim din niște măsuri de austeritate, din acele tăieri, concedieri, taxe. Asta nu este reformă. Trebuia gândită de la început o reformă cu adevărat, inclusiv în administrații, discutată și pusă în lege. Reforma să fie ținta, nu ceea ce vedem astăzi. Lucrurile acestea care s-au tot amânat lună de lună creează mai mult rău”

În centrul discuției apare reducerea de personal. Proiectul Executivului vorbește despre o scădere de 30% a numărului maxim de posturi în primării. La prima vedere, pare o cifră simplă, ușor de pus într-un titlu. În realitate, spune primarul, cifra asta lovește diferit de la o primărie la alta și poate produce blocaje serioase acolo unde oricum nu există oameni suficienți: ”„ Nu poți să spui că faci reformă în administrații dând afară nu știu câte procente din oamenii care lucrează în primării. Aceasta nu este reformă, este o destabilizare a autorităților locale și totul se va răsfrânge asupra celor care rămân. Grav va fi pentru cei care vor fi dați afară. Au rate la bănci, au copii, au probleme ca toți ceilalți”

Primarul vorbește și despre felul în care se aruncă o soluție aparent simplă, dar care nu are legătură cu realitatea din teren.  Ideea potrivit căreia angajații concediați…

se vor muta rapid în mediul privat, își vor schimba meseria și se vor descurca singuri: ”„ Oficialii de la București spun, fără nicio apăsare, ca aceștia să se îndrepte către mediul privat, să își facă o reconversie profesională. Care privat? Cel pe care guvernul acesta l-a omorât prin dublarea taxelor? La ce reconversie profesională să se gândească un angajat dat afară din primărie când privații, ca să supraviețuiască, au fost primii care au dat afară angajații? S-au închis firme după firme, s-au făcut restructurări. Nimeni nu vede?”

În Budești, exemplul este și mai clar, pentru că primăria nu a mers niciodată la maximum cu organigrama. Nu s-a umflat aparatul doar ca să fie umflat. Dimpotrivă, ne spune primarul, administrația a încercat să funcționeze cu un deficit asumat, tocmai ca să nu apese inutil pe buget: ”„ Noi, la primăria Budești, avem în organigramă 37 de persoane, dar nu am mers niciodată cu organigrama la maxim. Am avut întotdeauna deficit de personal și am zis să nu încărcăm de dragul de a încărca. În acest moment avem 26 de angajați din 37, adică avem zece posturi minus. Și conform proiectului trebuie să mai dăm afară 30% din cei existenți? După ce mergem cu organigrama necompletată, să mai iau 30% din cei existenți? Abia ne descurcăm așa ”

Aici apare întrebarea care taie orice discurs frumos: cu cine mai funcționează primăria dacă pleacă și cei rămași.  Pentru că nu e vorba doar de concedieri, ci și de plecări voluntare, din cauza salariilor mici și a presiunii tot mai mari:  ”„ Au început deja oamenii să plece, să își găsească la alte societăți mult mai bine plătite. Posturile sunt blocate. Trebuie să ne gândim ce vrem de la administrație. Vrem o administrație performantă și în folosul cetățenilor sau vrem o administrație despre care apoi se spune că este ineficientă, că nu își face treaba, că nu accesează fonduri europene, că nu dezvoltă localități?”

Primarul admite că nu e sănătos să se exagereze cu angajările, dar insistă că trebuie criterii clare, legate de populație și de nevoile reale ale fiecărei localități. Iar dacă se cere performanță, atunci trebuie asigurate condiții de performanță, inclusiv salarizare corectă: ”„ Salarizarea este foarte mică în administrații. Iar la primari și viceprimari, dacă nu mă înșel, din 2017 sau 2018 nu s-au mai mărit veniturile. Și un angajat din primărie nu are voie să depășească salariul viceprimarului. Când vrem performanță, oamenii care aduc performanță într-o instituție publică trebuie să fie bine plătiți ”

Ionel Vlădulescu susține că reforma, dacă tot se vorbește despre ea, ar trebui făcută de sus în jos.  Cu o analiză serioasă a ministerelor, agențiilor, structurilor stufoase, înainte să se ajungă la primăriile mici, unde uneori lucrează doar câțiva oameni care țin totul în picioare: ”„ Da, este nevoie de o reformă administrativă și trebuie făcută de sus în jos, nu de jos în sus. Să se vadă mai întâi ce se întâmplă prin ministere, prin agenții, peste tot, și după aceea să se ajungă și la primăriile mici. Pentru că altfel îndrepți totul către cei mai slabi și îi lași fără putere ”

În discuție apare și tema comasării autorităților locale, despre care se vorbește periodic, ca despre o soluție rapidă.  Primarul spune că aici trebuie o discuție serioasă și, mai ales, trebuie înțeles că o primărie nu este o firmă care trebuie să facă profit: ”„ Este adevărat că sunt administrații locale care nu se susțin, dar atenție. Noi nu suntem societăți comerciale. Suntem instituții ale statului. Nu suntem firme ca să producem profit. Suntem autorități locale în slujba cetățeanului. Am văzut și în alte țări localități mici cu primării care funcționau, chiar dacă nu se autofinanțau. La noi a intrat formula: să desființăm, să dăm afară, să tăiem ”

Dincolo de reformă și buget, primarul se întoarce la lucrurile simple, pe care le simte fiecare om.  Confortul de zi cu zi.  Utilități.  Drumuri. Rețele. Investiții care nu sunt mofturi, ci baza pentru dezvoltare și pentru atragerea de investitori:  ”„ Noi trebuie să oferim cetățenilor confort. Confortul vine când se creează lucruri în comună. Curent, apă, canalizare, drumuri asfaltate, gaze. Atunci localitățile se dezvoltă și există șansa să vină investitori. Și dacă vin investitori, localitatea poate ajunge să se susțină mai bine. Dar până atunci, când încă avem nevoie în sate de apă, canalizare, asfalt și gaze, avem nevoie de fonduri, avem nevoie de reducerea birocrației, avem nevoie de o strategie de dezvoltare, de un proiect de țară ”

Birocrația, spune el, este unul dintre blocajele cele mai mari. Nu pentru că nu ar trebui avize, ci pentru că procedurile sunt tot mai greoaie și rup ritmul proiectelor, mai ales al celor cu finanțare europeană: ”„ Sunt agenții unde dacă te duci să obții un aviz este foarte greu. Există legislație care trebuie respectată, dar nu are legătură cu realitatea și este împotriva investiției. Stăm cu proiectele în avizare câte un an. Este inadmisibil. Da, trebuie avize, nu putem face după cum vrea fiecare, dar trebuie simplificate procedurile. Altfel pierdem fondurile sau ajungem să dăm banii înapoi, cu penalități, și după aceea să terminăm investiția din bugetul local. Nu cred că este corect  ”

Primarul amintește un detaliu pe care mulți îl uită. În primăriile mici, nu există structuri mari, servicii peste servicii. Sunt puțini oameni care duc proiecte mari, uneori de milioane de euro, și le duc cu presiune, cu termene, cu controale, cu munți de documente: ”„ Noi nu avem servicii, nu avem structuri mari. Suntem o mână de oameni care derulăm proiecte de milioane de euro. Și proiectele se duc cu oameni buni, specialiști, care trebuie să fie bine plătiți. Aici, la primăriile mici, vorbim de o mână de oameni. Din toți angajații, nu toți sunt funcționari, sunt vreo 12, restul sunt oameni din servicii de care avem nevoie ”

Cu toate acestea, Ionel Vlădulescu, primarul din Budești, cu peste 20 de ani de experiență în administrația locală, spune că primăria s-a descurcat și a făcut treabă, dar atrage atenția că munca este grea și că, din afară, lucrurile par adesea mult mai simple decât sunt în realitate: ”„ Noi suntem puțini și totuși consider că ne-am descurcat, am făcut treabă pentru localitate și o să facem și de acum înainte. Dar lucrurile nu sunt ușoare, sunt grele. De afară este ușor să arăți cu degetul. Când ești aici și trebuie să lucrezi, este mult mai complicat ”

La final se pune întrebarea, simplă și incomodă: dacă se taie repede și la întâmplare, cine mai rămâne să țină localitățile în picioare?

La Budești, începutul de an nu aduce acel sentiment de restart pe care îl așteaptă toată lumea. Se simte mai degrabă ca o stare de așteptare care se  prelungește.    În primărie se lucrează, se fac calcule, se pregătesc hârtii, se caută soluții, dar lipsa bugetului național ține totul pe loc, ca o frână trasă peste o localitate care ar vrea să intre în ritm normal.   Când bugetul se aprobă târziu, se schimbă tot calendarul. Se schimbă ordinea lucrărilor, se amână licitații, se întind proceduri și, fără să vrea nimeni, se ajunge, cel mai probabil, târziu în toamnă, cu proiecte care abia atunci pot începe concret.

Ionel Vlădulescu, primarul comunei Budești, lucrează în administrație de peste 20 de ani.  Din această poziție, descrie mecanismul real al unei primării mici, cu oameni puțini, posturi blocate și reguli care devin, de la o zi la alta, tot mai greu de dus: „Nu s-a aprobat bugetul la nivel național și pentru noi, primăriile, faptul că nu avem buget este o problemă. Se aprobă foarte târziu și anul acesta nu o să putem demara prea multe investiții, decât o să continuăm pe cele pe care le avem în lucru.  Bine, o să începem și alte proiecte cu proiectare, cu avizare, cu autorizare, licitații și așa mai departe și uite așa vine toamna și s-ar putea atunci să înceapă lucrările concret în teren”, spune primarul. Prin urmare, când lucrările nu pornesc, oamenii văd doar întârzierea, nu și munca din spate.

Peste problema bugetului se suprapune acum o altă temă care a ridicat tensiunea în multe primării.  Reforma anunțată de Guvern pentru administrația publică.  În teorie, cuvântul „reformă” sună bine.  În practică, spune primarul, lucrurile sunt neclare și grăbite, iar efectul imediat este instabilitate, nu ordine: ”„ Administrația locală intră într-o zonă de tensiune fără precedent, după ce Guvernul a anunțat reforma pregătită pentru administrația publică. Este o instabilitate care nu este normală și nu ar trebui să existe, pentru că suntem deja foarte puțini și apar destabilizări, discuții și probleme care nu ar trebui să se întâmple.  Lucrurile de genul acesta trebuiau puse la punct foarte bine la început și până acum trebuia luată o decizie în acest sens, adică o reformă cu adevărat în administrațiile locale, nu ceea ce se întâmplă astăzi ”

Ionel Vlădulescu explică ce îl deranjează cel mai mult. Faptul că ideea de reformă a ajuns să fie confundată cu măsuri de austeritate. Cu tăieri, cu concedieri, cu taxe, cu decizii luate pe repede înainte, care îi lovesc pe cei de jos, în timp ce structurile mari rămân, de multe ori, neatinse: ” „ De o bună vreme nu mai ieșim din niște măsuri de austeritate, din acele tăieri, concedieri, taxe. Asta nu este reformă. Trebuia gândită de la început o reformă cu adevărat, inclusiv în administrații, discutată și pusă în lege. Reforma să fie ținta, nu ceea ce vedem astăzi. Lucrurile acestea care s-au tot amânat lună de lună creează mai mult rău”

În centrul discuției apare reducerea de personal. Proiectul Executivului vorbește despre o scădere de 30% a numărului maxim de posturi în primării. La prima vedere, pare o cifră simplă, ușor de pus într-un titlu. În realitate, spune primarul, cifra asta lovește diferit de la o primărie la alta și poate produce blocaje serioase acolo unde oricum nu există oameni suficienți: ”„ Nu poți să spui că faci reformă în administrații dând afară nu știu câte procente din oamenii care lucrează în primării. Aceasta nu este reformă, este o destabilizare a autorităților locale și totul se va răsfrânge asupra celor care rămân. Grav va fi pentru cei care vor fi dați afară. Au rate la bănci, au copii, au probleme ca toți ceilalți”

Primarul vorbește și despre felul în care se aruncă o soluție aparent simplă, dar care nu are legătură cu realitatea din teren.  Ideea potrivit căreia angajații concediați…

se vor muta rapid în mediul privat, își vor schimba meseria și se vor descurca singuri: ”„ Oficialii de la București spun, fără nicio apăsare, ca aceștia să se îndrepte către mediul privat, să își facă o reconversie profesională. Care privat? Cel pe care guvernul acesta l-a omorât prin dublarea taxelor? La ce reconversie profesională să se gândească un angajat dat afară din primărie când privații, ca să supraviețuiască, au fost primii care au dat afară angajații? S-au închis firme după firme, s-au făcut restructurări. Nimeni nu vede?”

În Budești, exemplul este și mai clar, pentru că primăria nu a mers niciodată la maximum cu organigrama. Nu s-a umflat aparatul doar ca să fie umflat. Dimpotrivă, ne spune primarul, administrația a încercat să funcționeze cu un deficit asumat, tocmai ca să nu apese inutil pe buget: ”„ Noi, la primăria Budești, avem în organigramă 37 de persoane, dar nu am mers niciodată cu organigrama la maxim. Am avut întotdeauna deficit de personal și am zis să nu încărcăm de dragul de a încărca. În acest moment avem 26 de angajați din 37, adică avem zece posturi minus. Și conform proiectului trebuie să mai dăm afară 30% din cei existenți? După ce mergem cu organigrama necompletată, să mai iau 30% din cei existenți? Abia ne descurcăm așa ”

Aici apare întrebarea care taie orice discurs frumos: cu cine mai funcționează primăria dacă pleacă și cei rămași.  Pentru că nu e vorba doar de concedieri, ci și de plecări voluntare, din cauza salariilor mici și a presiunii tot mai mari:  ”„ Au început deja oamenii să plece, să își găsească la alte societăți mult mai bine plătite. Posturile sunt blocate. Trebuie să ne gândim ce vrem de la administrație. Vrem o administrație performantă și în folosul cetățenilor sau vrem o administrație despre care apoi se spune că este ineficientă, că nu își face treaba, că nu accesează fonduri europene, că nu dezvoltă localități?”

Primarul admite că nu e sănătos să se exagereze cu angajările, dar insistă că trebuie criterii clare, legate de populație și de nevoile reale ale fiecărei localități. Iar dacă se cere performanță, atunci trebuie asigurate condiții de performanță, inclusiv salarizare corectă: ”„ Salarizarea este foarte mică în administrații. Iar la primari și viceprimari, dacă nu mă înșel, din 2017 sau 2018 nu s-au mai mărit veniturile. Și un angajat din primărie nu are voie să depășească salariul viceprimarului. Când vrem performanță, oamenii care aduc performanță într-o instituție publică trebuie să fie bine plătiți ”

Ionel Vlădulescu susține că reforma, dacă tot se vorbește despre ea, ar trebui făcută de sus în jos.  Cu o analiză serioasă a ministerelor, agențiilor, structurilor stufoase, înainte să se ajungă la primăriile mici, unde uneori lucrează doar câțiva oameni care țin totul în picioare: ”„ Da, este nevoie de o reformă administrativă și trebuie făcută de sus în jos, nu de jos în sus. Să se vadă mai întâi ce se întâmplă prin ministere, prin agenții, peste tot, și după aceea să se ajungă și la primăriile mici. Pentru că altfel îndrepți totul către cei mai slabi și îi lași fără putere ”

În discuție apare și tema comasării autorităților locale, despre care se vorbește periodic, ca despre o soluție rapidă.  Primarul spune că aici trebuie o discuție serioasă și, mai ales, trebuie înțeles că o primărie nu este o firmă care trebuie să facă profit: ”„ Este adevărat că sunt administrații locale care nu se susțin, dar atenție. Noi nu suntem societăți comerciale. Suntem instituții ale statului. Nu suntem firme ca să producem profit. Suntem autorități locale în slujba cetățeanului. Am văzut și în alte țări localități mici cu primării care funcționau, chiar dacă nu se autofinanțau. La noi a intrat formula: să desființăm, să dăm afară, să tăiem ”

Dincolo de reformă și buget, primarul se întoarce la lucrurile simple, pe care le simte fiecare om.  Confortul de zi cu zi.  Utilități.  Drumuri. Rețele. Investiții care nu sunt mofturi, ci baza pentru dezvoltare și pentru atragerea de investitori:  ”„ Noi trebuie să oferim cetățenilor confort. Confortul vine când se creează lucruri în comună. Curent, apă, canalizare, drumuri asfaltate, gaze. Atunci localitățile se dezvoltă și există șansa să vină investitori. Și dacă vin investitori, localitatea poate ajunge să se susțină mai bine. Dar până atunci, când încă avem nevoie în sate de apă, canalizare, asfalt și gaze, avem nevoie de fonduri, avem nevoie de reducerea birocrației, avem nevoie de o strategie de dezvoltare, de un proiect de țară ”

Birocrația, spune el, este unul dintre blocajele cele mai mari. Nu pentru că nu ar trebui avize, ci pentru că procedurile sunt tot mai greoaie și rup ritmul proiectelor, mai ales al celor cu finanțare europeană: ”„ Sunt agenții unde dacă te duci să obții un aviz este foarte greu. Există legislație care trebuie respectată, dar nu are legătură cu realitatea și este împotriva investiției. Stăm cu proiectele în avizare câte un an. Este inadmisibil. Da, trebuie avize, nu putem face după cum vrea fiecare, dar trebuie simplificate procedurile. Altfel pierdem fondurile sau ajungem să dăm banii înapoi, cu penalități, și după aceea să terminăm investiția din bugetul local. Nu cred că este corect  ”

Primarul amintește un detaliu pe care mulți îl uită. În primăriile mici, nu există structuri mari, servicii peste servicii. Sunt puțini oameni care duc proiecte mari, uneori de milioane de euro, și le duc cu presiune, cu termene, cu controale, cu munți de documente: ”„ Noi nu avem servicii, nu avem structuri mari. Suntem o mână de oameni care derulăm proiecte de milioane de euro. Și proiectele se duc cu oameni buni, specialiști, care trebuie să fie bine plătiți. Aici, la primăriile mici, vorbim de o mână de oameni. Din toți angajații, nu toți sunt funcționari, sunt vreo 12, restul sunt oameni din servicii de care avem nevoie ”

Cu toate acestea, Ionel Vlădulescu, primarul din Budești, cu peste 20 de ani de experiență în administrația locală, spune că primăria s-a descurcat și a făcut treabă, dar atrage atenția că munca este grea și că, din afară, lucrurile par adesea mult mai simple decât sunt în realitate: ”„ Noi suntem puțini și totuși consider că ne-am descurcat, am făcut treabă pentru localitate și o să facem și de acum înainte. Dar lucrurile nu sunt ușoare, sunt grele. De afară este ușor să arăți cu degetul. Când ești aici și trebuie să lucrezi, este mult mai complicat ”

La final se pune întrebarea, simplă și incomodă: dacă se taie repede și la întâmplare, cine mai rămâne să țină localitățile în picioare?