Avocatul Aurel Popa este foarte bine cunoscut la Brezoi și pe Valea Lotrului. Pozează în mare combinator, făcător și desfăcător de comploturi politico-administrative, dar are și interese în obști. Reprezintă unele obști de moșteni în baza unor contracte lunare, mediază mai mult sau mai puțin oficial conflictele dintre moșneni, conflictele dintre obști sau conflictele acestora cu alte instituții ale statului. Până acum, nimic neobișnuit. Dar acolo unde este „călcat pe coadă” reacționează foarte periculos. Suntem în posesia înregistrării unei convorbiri telefonice dintre avocatul Aurel Popa și un moșnean pe care voia să-l pună la punct. Moșneanul, nemulțumit de conducerea Obștii Brezoi, a făcut mai multe demersuri legale pentru transparentizarea contractelor de exploatare de masă lemnoasă. L-a contactat telefonic avocatul obștii Brezoi, Aurel Popa, și a folosit cu el un întreg „instrumentar” de convingeri. De la banalele șantaje emoționale invocând prietenia, până la amenințări fățișe cu filmări cu camera ascunsă.

Avocatul Popa a ajuns până acolo încât să-i spună moșneanului că nu este bine să se pună cu el pentru că este ofițer SRI sub acoperire și că are fratele „mare de tot” în conducerea centrală a serviciului. Din păcate, în societatea românească, mulți civili bat câmpii dându-se legătura unor servicii speciale. Dar când cineva face acest lucru pentru a timora, pentru a tensiona, pentru a amenința un om să nu își apere drepturile, lucrurile iau o turnură gravă. Dacă într-adevăr avocatul Popa este ofițer sub acoperire (extrem de puțin probabil) așa cum pretinde, a intrat sub incidența regulamentelor militare când a devoalat și a folosit această informație ca amenințare. Dacă nu este (ceea ce este cel mai probabil), Popa riscă să se trezească urmărit penal pentru articolul 258 din Codul Penal – uzurpare de calități oficiale.

Menționăm că materialul audio brut pe care îl deținem are peste 45 de minute, din care am decupat acele pasaje în care avocatul amenință direct și voalat, în care își exprimă dorința clară ca moșneanul (notat mai jos cu inițiala M, tocmai pentru a-i proteja identitatea) să nu mai stăruie în dorința sa de a transparentiza actul de conducere al Obștii Brezoi. Menționăm ca interesele din jurul acestei obști sunt deosebit de mari întrucât deține peste șase mii de hectare de teren, fiind de departe cea mai mare de pe Valea Lotrului.

„Am primit amprenta.”

A.P. Acum v-ați găsit să mă sunați toți.

M. Bă, ești nebun la cap.

A.P. Mă sunați ai dracu toți.

M.Ți-am povestit de aseară.

A.P. Am primit amprenta (n.r. se referă la amprenta vocală cu trimitere la o înregistrare audio).

M. Bravo, mă!

A.P. Vrei să ți-o arăt, ți-o arăt și ție. Fac ședință, uite acum, duminica.

M. Adică se verifică, nu?

A.P. Ți-o arăt de unde vine și te pun și în legătură cu băiatul meu.

M. Cu cine, cu frate-to, SRI-stul sau cu cine, cu care?

A.P. Lasă-mă bă.

M. Bă, n-ai zis tu că frate-to e al doilea? M-am uitat… nu e mă frate-to niciun al doilea în SRI. De ce, dracu, mă minți mă?

A.P. De unde știi mă?

M. M-am uitat pe site-ul ăla, nu ai zis mă că frate-to e al doilea în SRI? M-am uitat, niciun Popa.

A.P. Am greșit

M. (râde) Ai greșit.. el al treilea, e al treilea. Fii al dracu.

A.P. Nu e deloc.

M. Păi nu ai zis, mă, fi al dracu, că m-ai mințit.

A.P. Te-am păcălit. Păi nu e deloc.

M. Mi-arunci tu mie gargară. Pentru mine… minte-i mă dracu pe ăștia, pe mine nu mă minți. Că eu verific.

„Bă, n-ai zis tu că ești de la SRI?!”

A.P. Bă, tu n-auzi, frate-meo este nimeni în drum.

M. Nu am zis (asta), că nici nu-l cunosc.

A.P. Bă, nu contează.

M. Păi nu, eu spun ce mi-ai zis tu. Că e așa, că frate-meo e în SRI, că și tu ești SRI-ist, fi al dracu să fii.

A.P. Că frate-meu e nimeni în drum.

M. Bă, n-ai zis mă că și tu ești în SRI?

A.P. Ți-l pun acum la telefon.

M. Stai dracu poate ne aud alții.

A.P. Acum ți-l pun la telefon. Acum îți spun adevărul, că frate-meo este nimeni în drum. (n.r. ton ironic vădit, tocmai ca să se înțeleagă contrariul)

M. Păi când să te mai cred, mă, când să te mai cred? Nu te mi cred mă pe tine.

A.P. Acum îți spun adevărul. E nimeni în drum. Frate-meo e nimeni în drum.

M. Eu mă bazez pe mine, eu mă bazez pe mine. Așa, zi!

„Am toate înregistrările, le-am ascultat de douăzeci de ori”

A.P. Hai să-ți spun eu ție.

M. E speriată aia.

A.P. Să îți spun niște chestii. Știi, convorbirea noastră, adică în ce-ai vorbit tu, Martalogul, Georgescu, (n.r. alți doi moșneni interesați de cum este condusă obștea) este înregistrare la mine pe masă.

M. Să fie sănătoși, da. Dacă m-au înregistrat.

A.P. Eu am înregistrat convorbirile.

M. Păi eu eram sigur că tu mă înregistrezi, bă, fii al dracu să fii.

A.P. Acuma ce să-ți fac, mă, mâncați-aș.

M. Daaa… dar eu nu am zis, mă, nimic aiurea.

A.P. N-ai zis nimic. E totul înregistrat. Le ascultai astăzi de douăzeci de ori.

M. Foarte bine. Foarte bine, Aurele. Să fii sănătos. Eu nu fac d-astea.

A.P. Trebuie să aflăm adevărul, da.

M. Așa și? Cine minte? Nu te-am mințit?

A.P. Nu te-am mințit niciodată pe tine și nici tu pe mine.

M. Zi cine minte! Cine minte?

A.P. Nimeni. Nimeni nu minte. Dar eu am înregistrările și cu Martalogul de aseară și cu Georgescu din Anglia.

M. Foarte bine.

A.P. Vorbea ăla despre mine și tot, absolut tot am înregistrat, care le scot pe CD.

M. Foarte bine, Aurel.

A.P. Să mor dacă te mint.

M. Eram sigur că tu mă înregistrezi, fi-al dracu de-aia m-ai chemat acas la tine, mă.

A.P. Nu te-am chemat ca să îmi spui minciuni.

M. Păi nu spun, mă, minciuni.

A.P. Mi-ai spus adevărul, săracul de tine.

M. Păi da.

A.P. Da, fii atent, dacă așa, prin absurd, pentru Georgescu…

M. Așa, ce pățește?

A.P. … de aseară, nu pentru Martalogu, săracu. Pe Martalogu îl lăsăm în pace. Înțelegi, m-a jignit și ăla.

M. (râde)

A.P. E fraierică geamantan, înțelegi. Și o să îl sun și pe Bogdan Tudor (n.r. celebrul avocat al obștilor de moșneni), unchi-so și-o să-i spun că-i fac și lui plângere penală, că n-a intrat… ce băă. Ai părăsit…

M. Barca, da, da, am părăsit barca.

A.P. Am râs aseară de m-am căcat pe mine după ce ai plecat.

M. Că am părăsit barca, ă?

A.P. Da, ai părăsit… cum a zis mă?

M. Te-ai abătut de la calea dreaptă.

A.P. Ai zis că ai părăsit corabia. Așa mă, ticule, că eu țin minte foarte bine că le-am ascultat de trei ori. Le am aici și le scot pe CD, mâncați-aș ochii tăi.

M. Foarte bine.

A.P. Când o răspunde și Martalogu, înțelegi, și-i spun și lui Martalogu: bă, prostule, tu vorbești cu mine și în direct.

M. Nu-i spune bă, dute dracu, că mă bagi în căcat (râde)

A.P. Martalogule, vorbeai cu mine în direct, mâncați-aș.

M. Bă, da ce zicea ăla de tine… pfuua.

A.P. Trebuie să aflăm adevărul acuma. Ce faci, mă, acum te superi pe mine că le pun?

M. Bă, eu mor că… eu nu, că eu nu am vorbit minciuni. Eu am spus adevărul.

A.P. Dar nu, eu am toate înregistrările. Și cu tine aseară, tot.

M. Bă, eu m-am gândit că mă înregistrezi, fii al dracu cu telefonul tău.

A.P. Păi ce să-ți fac, băi.

„Frate-meo, fiind pe acolo (n.r. la SRI) m-a învățat ce să fac”

M. Bă, eu nu o dau la pace, eu…

A.P. Ce mai discutăm, nici cu Martalogu, nici nimic. Îi spun lu Martalogu: Martalogule, bă, baiatule, vrei să-ți spun eu ceva, tu ești pe CD.

M. N-ai văzut, mă, cum zicea cu proprietatea privată, că poate să te filmeze.

A.P. N-am văzut mă… bă, baiatule, îți spun eu ție ceva, știi, că tu ești prietenul meu, da?

M. Așa, zi!

A.P. Frate-meu, fiind pe acolo, m-a învățat ce să fac.

M. Da, da, da.

A.P. Păi, vezi. Noi, acum, suntem și noi p-aci.

M. Da, mă. Faci ca ălă, eu bănuiam că de-aia m-ai chemat, dar am stat pasibil că voiam să văd până unde duc minciunile astea.

A.P. Nu, nu, eu… minciunile, dă-le dracu de minciuni, nu asta e problema. Eu am înregistrări. Înțelegi?

M. Foarte bine.

A.P. Înțelegi?

M. Ăștia, n-ai văzut?…

„Tu știi că eu am camere video peste tot prin casă?”

A.P. Nu mă joc, mâncați-aș.

M. Păi, și?

A.P. Tu crezi că eu sunt fraierică geamantan.

M. Pai da, mă, dacă eu îți zic, Aurele, că ai trucat totul? Cum ai zis tu, că e trucată, că sunt trucate. Stați, mă, în banca voastră.

A.P. Cu ăla, de când era în Anglia, ne și întreba dacă e video. Bă, baiatule, eu nu am înregistrare audio. Eu am video. Tu știi că eu am camere peste tot în toată casa? Video!

M. Păi m-am gândit că ai, păi da.

A.P. Vezi, mă, mâncați-aș sufletul, că nu știi? Tu știi că eu am în sufragerie?

M. Păi dacă nici tu nu ai!

A.P. Da tu te uiți pe pereți, te uiți în tablou.

M. Nu, mă, că n-am de ce.

A.P. Eu am în tablou, în locul șemineului. Te-ai uitat, mă?

M. Păi n-am de ce, mă. Mă uitam că era afumat.

A.P. Eu am cameră video în tablou, mă.

M. Aia e, mă, care e problema.

A.P. Păi, asta e.

M. Și ei au înregistrări cu tine, bă. Fii atent, înregistrări în care spui că ai dat 300 de milioane la judecătorul cutare, deci toate.

A.P. Să-mi facă plângere penală și orice vor ei, dar și eu.

M. Ascultă-mă, că nu te mint.

A.P. Cu înregistrările video au belit-o și Georgescu și toți.

M. Să vezi înregistrare în care polițistul, în care tu îl ameninți pe polițist că-l dai afară cu frate-to de la SRI.

A.P. Fă mă plângere penală, cu cine vrea. Să-i ferească Dumnezeu, săptămâna viitoare, de plângerile mele penale.

M. Bravo, domne.

„Vei fi dușmanul meu”

M. Bă, dar dacă pun eu problema asta, duminică, la obște, pot s-o pun? Bă, pun problema asta.

A.P. Dacă vrei să fii prietenul meu și să te dai cu mine, știi că…

M. O puuuun!

A.P. Vei fi dușmanul meu.

M. Păi, nu. păi să-mi spui ce să zic.

A.P. Duminică, nu trebuie să-ți spun eu, trebuie să spui adevărul.

M. Păi, adevărul.

A.P. Noi suntem cu adevărul, da?

M. Așa, da, zi.

„Nu vrei să fii cuminte duminică? Altfel, e nasol”

A.P. Până acum, ce dracu să am eu, nu mă bag la lemne. Ți-am mai spus și aseară. Că suntem înregistrați pe DVD, înregistrați și filmați. Eu nu mă bag la lemne. Eu doresc să fie bine, să le fie bine la toți, să meargă bine la toți. Eu îmi doresc să-ți dau ție parchetul, uite, suntem înregistrați.

M. De ce mă înregistrezi iară?

A.P. Ți-am spus, bă, baiatule, hai să fie bine, hai să fim… că tu ești un băiat bun.

M. Păi și… am datorii, ceva? Păi da!

A.P. N-ai, domne, nimic. N-am spus asta. Dar ești pe DVD. Te-a înregistrat și ți-a zis, domne. Și tu ai zis, hai să facem cumva. Te apuci să suni pe Martalogu? Eram eu beat în seara aia. Păi, pe Martalogu, săracul, ce să vorbesc, mă, cu el?

M. Păi nu, mă, el ne-a sunat pe noi, nu știi? El ne-a sunat!

A.P. Știu, știu, dar, vezi, n-ai cu cine să vorbești, mâncați-aș.

M. Al dracu! Bă, parcă i-a dat prin cap. Sau tu l-ai anunțat că sunt la tine? Ă? Nu pe dracu! Bă, cum dracu de m-a sunat chiar acolo?

A.P. Păi nu știu.

M. Îmi urmărește telefonul.

A.P. Nu știu, ticule. Da, mi-ai zis că ne despărțim de el, da?

M. Păi, normal!

A.P. Păi și atunci? Nu vrei tu să fii cuminte duminică? Că altfel e nasol. Să mor dacă te mint. Nasoală, nasoală.

M. Păi eu sunt, mă, că am zis că să fie bine. Dar faci ca ălă, eu zic să…

A.P. Le arăt la toți!

M. Dar ce faci? Tu mă șantajezi pe mine?

A.P. Păi, nu, aia te întreb și eu pe tine. Nu, mă, băiatule.

„Intri în casa unui sereist și-l întrebi de frate-so?”

A.P. O singură rugăminte am la tine.

M. Spune!

A.P. Fii corect!

M. Sunt corect, sunt corect! Bă, eu sunt prea corect.

A.P. Îl suni pe Aurel, dacă mai colaborezi. Fii corect, că Popa Aurel are rude în SRI demult, pe nimeni în drum, așa cum zici tu că îl cauți pe internet. Bă, pe frate-meo nu îl găsești, bă, pe internet, niciodată!

M. Păi eu am zis că mi-ai zis tu că e general.

A.P. Păi tu vezi ce fraier ești? Păi, intri în casa unui SRI-st și îl întrebi de frate-so să-l găsească pe internet.

M. Păi de unde să știu, mă?

A.P. Ascultă-mă un pic, că acuma eu nu mă dau mare. Dar vreau să spun și eu ceva.

M. Zi, mă.

A.P. SRI-știi nu sunt pe internet, bă, mâncați-aș ochii tăi. Ai înțeles, ticule, ce spune tatăl tău? SRI-știi nu sunt pe internet. Iar eu am CD-uri cu tine, înregistrare audio, video în casa mea. Dar știi cât ești de aproape? Vai de capul meu, ești cât ecranul, mâncați-aș! Păi ce să-ți fac, mă, mâncați-aș, știai că vii la SRI-st în casă, da?

M. Eu n-am crezut niciodată că ești tu la SRI. Eu am zis că blufezi, că te dai mare.

A.P. Nu sunt, mă crezi?

M. Bă, uită-te la mine, eu am crezut că tu te dai mare și vrei să mă impresionezi pe mine.

A.P. Bă, băiatule, chestia e…

M. Dar pe mine nu mă impresionează nimeni, ți-o spun eu.

A.P. Nu vreau să te impresionez mă, n-am de ce, n-am nicio rudă. Frate-meo e zero în drum.

M. Nu știu, că nu-l cunosc.

A.P. Caută-l tu pe internet!

(râde)

A.P. Frate-meo nu e nimeni. Bă, tu ai impresia că eu mă dau mare?

M. Păi, dă-te în carul meu, nu ai zis că, și-n mașină…

A.P. Nu mai vorbi cu mine de SRI, te rog eu frumos. Că dacă vorbim de SRI, cazi jos în drum.

M. Bine, mă, gata! Mă fac mic, mă fac mic.

A.P. Deci, poți să mă înregistrezi, să îmi faci tu ce vrei în seara asta. Eu, ascultă-mă ce spun, că dacă vorbești de SRI cu mine, nu e bine. Înțelegi ce spune tatăl tău?

M. Bă, cum, a zis ăla, eu sunt mic, nu știu nimic.

A.P. Mă, mă auzi? Ascultă-mă ce spune tatăl tău, dacă vrei să faci o carieră în SRI, vino tu la popa Aurel și te învăț eu ce trebuie să faci, Ticule.

M. Vorbim! Dar să nu mă mai filmezi.

„Fratele meu e profesor la SRI”

A.P. Deci, nu, nu. deci absolut. Deci, eu vreau dreptate!

M. Foarte bine. Foarte bine.

A.P. Nu am nimic niciun fel de apăsare, niciun fel de… pe cuvântul meu de onoare dacă te mint.

M. Da, mă, da.

A.P. Ce să fac? Știi cum făcuși tu? Cum a venit Geoană atunci, înainte de alegeri, acasă la Vântu.

M. A, de aia m-ai chemat? Aha.

A.P. Mai ții minte?

M. Da, dar eu nu candidez la nicio… Aurică? Eu nu candidez, mă.

A.P. Mai ții minte cum a venit Geoană de a pierdut alegerile și l-a întrebat ăla: „Azi-noapte unde ai fost? Ai fost la Vântu?”. Și a belit p**a, mâncați-aș sufletul! Cu Geoană, nu știu dacă mai ții minte, dacă știi.

M. Așa… da, da. A pierdut.

A.P. Eu nu sunt ca Băsescu, că nu mă compar, că nu suntem… Dar am și eu rude, bă, mâncați-aș, pe acolo pe unde ziseși tu că suntem neica în drum.

M. Nu știu, nu cunosc.

A.P. Nu, nu suntem neica în drum, ticule. Ești înregistrat. Absolut cu tot ce ai spus.

M. Foarte bine, mă bucur. Ăhă.

A.P. Te pup. Înțelegi? Și ținem legătura dacă vrei să te învăț cum se face treaba.

M. Nu cunosc. Nu m-am ocupat cu de-astea până acuma.

A.P. Nu, dar te învăț, dacă vrei.

M. Nu, nu-mi trebuie, Aurică. Că astea sunt chestii murdare.

A.P. Știi unde să facă școala? Unde predă frate-meo, mâncați-aș sulfetul. Dacă asta nu știi tu.

M. Unde predă, mă? Zi, mă, acuma, nu te mai căca pe tine!

A.P. Bă, baiatule, stai, mă, liniștit. Când vei ajunge tu acolo să-ți predea frate-meo, că ăla e doctor în Filozofie, mă, mâncați-aș. E profesor în SRI. Vezi-ți de treaba ta. Stai cuminte.

Cerem de urgență intervenția Baroului Vâlcea pentru corectarea atitudinii avocatului Aurel Popa, dar și intervenția altor instituții de stat!