Județul Suceava răsună de ecourile unui scandal de o violență extremă, însă deputata Mirela Elena Adomnicăi a ales să se refugieze într-o tăcere inexplicabilă. Deși este una dintre principalele inițiatoare ale legii pentru prevenirea femicidului, parlamentarul sucevean pare să ignore calvarul prin care au trecut Alina Stanciu și fiica sa.

Mirelei Adomnicăi îi este, probabil, mult mai comod să posteze pe Facebook fotografii zâmbitoare din Parlament decât să gestioneze realitatea brutală din propriul județ. Aceasta s-a mândrit public cu semnarea proiectului de lege alături de colegele sale, însă implicarea sa reală pare să se oprească la pragul comunicatelor de presă.

Se poate argumenta că un deputat nu are pârghii legale de intervenție într-o anchetă penală aflată în curs. Totuși, dincolo de birocrație, rămâne datoria morală și solidaritatea feminină pe care Mirela Adomnicăi o clamează la tribună. O poziție publică fermă împotriva agresiunilor atribuite primarului Radu Reziuc ar fi fost gestul firesc pentru o „protectoare” a drepturilor femeilor.

Mărturiile victimelor sunt de un dramatism greu de privit și descriu o noapte de coșmar trăită sub teroare. Alina Stanciu a povestit la un post național de televiziune cum ea și copila sa au fost amenințate cu moartea și imobilizate sub amenințarea unei arme de către un individ aflat sub influența alcoolului.

Faptul că agresorul este un ales local care se bucură de o demnitate publică efemeră ar fi trebuit să fie un motiv în plus pentru o reacție oficială. Este revoltător ca tocmai inițiatoarea unei legi menite să protejeze victimele violenței domestice să rămână impasibilă în fața unor asemenea atrocități.

Această tăcere ridică semne de întrebare legitime cu privire la sinceritatea demersurilor legislative ale deputatei Adomnicăi. Atunci când discursul politic nu se aliniază cu atitudinea în fața unor fapte concrete, legea femicidului riscă să devină doar un instrument de imagine, lipsit de substanță morală.

Județul Suceava răsună de ecourile unui scandal de o violență extremă, însă deputata Mirela Elena Adomnicăi a ales să se refugieze într-o tăcere inexplicabilă. Deși este una dintre principalele inițiatoare ale legii pentru prevenirea femicidului, parlamentarul sucevean pare să ignore calvarul prin care au trecut Alina Stanciu și fiica sa.

Mirelei Adomnicăi îi este, probabil, mult mai comod să posteze pe Facebook fotografii zâmbitoare din Parlament decât să gestioneze realitatea brutală din propriul județ. Aceasta s-a mândrit public cu semnarea proiectului de lege alături de colegele sale, însă implicarea sa reală pare să se oprească la pragul comunicatelor de presă.

Se poate argumenta că un deputat nu are pârghii legale de intervenție într-o anchetă penală aflată în curs. Totuși, dincolo de birocrație, rămâne datoria morală și solidaritatea feminină pe care Mirela Adomnicăi o clamează la tribună. O poziție publică fermă împotriva agresiunilor atribuite primarului Radu Reziuc ar fi fost gestul firesc pentru o „protectoare” a drepturilor femeilor.

Mărturiile victimelor sunt de un dramatism greu de privit și descriu o noapte de coșmar trăită sub teroare. Alina Stanciu a povestit la un post național de televiziune cum ea și copila sa au fost amenințate cu moartea și imobilizate sub amenințarea unei arme de către un individ aflat sub influența alcoolului.

Faptul că agresorul este un ales local care se bucură de o demnitate publică efemeră ar fi trebuit să fie un motiv în plus pentru o reacție oficială. Este revoltător ca tocmai inițiatoarea unei legi menite să protejeze victimele violenței domestice să rămână impasibilă în fața unor asemenea atrocități.

Această tăcere ridică semne de întrebare legitime cu privire la sinceritatea demersurilor legislative ale deputatei Adomnicăi. Atunci când discursul politic nu se aliniază cu atitudinea în fața unor fapte concrete, legea femicidului riscă să devină doar un instrument de imagine, lipsit de substanță morală.