[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/vrancea-educatia-si-reflexul-dublului-standard/mediaPool/uqQkBKB.png”]
Vrancea, educația și reflexul dublului standard
|
În educația vrânceană, lucrurile par simple doar la suprafață. Când cobori un strat mai jos, descoperi o realitate mult mai incomodă: aceleași principii sunt invocate diferit, în funcție de persoană și de moment.
Cazul recent al numirii unui nou director adjunct la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” Focșani scoate din nou la lumină această problemă. Inspectoratul Școlar Județean Vrancea spune răspicat că nu poate îngrădi accesul unei persoane la o funcție de conducere „pe baza supozițiilor” și invocă, corect din punct de vedere legal, prezumția de nevinovăție.
Nimic de contestat aici, ca principiu.
Problema apare atunci când ne uităm înapoi și vedem cum au fost tratate alte situații similare ca impact, dar diferite ca actori.
Prezumția de nevinovăție nu e opțională
În urmă cu puțin timp, fosta conducere a aceluiași colegiu vorbea public despre:
-
lipsa sprijinului instituțional;
-
audit cerut și neefectuat;
-
blocaje administrative;
-
evaluări contestate;
-
criterii de detașare considerate „create cu dedicație”.
Toate acestea, pe fondul unor sesizări privind nereguli vechi, grave și confirmate ulterior de instituții ale statului.
Atunci, reflexul instituțional nu a fost unul al răbdării, al prezumției de bună-credință sau al protejării avertizorului. Din contră, totul a culminat cu schimbarea conducerii, într-un climat tensionat, cu litigii și conflicte deschise.
Astăzi, pentru o altă persoană, reflexul este opus: „nu putem acționa fără o hotărâre definitivă”.
Din punct de vedere juridic, ambele poziții pot fi apărate separat. Din punct de vedere moral și instituțional, ele nu pot coexista fără să ridice semne de întrebare.
Procedura ca instrument de selecție
În educația din Vrancea, „procedura” a devenit, în ultimii ani, un cuvânt-cheie. Procedura justifică numiri, procedura explică detașări, procedura acoperă tăceri.
Dar procedura nu este neutră atunci când:
-
este aplicată strict într-un caz și flexibil în altul;
-
este invocată ca scut pentru unii și ca bâtă pentru alții;
-
devine un instrument de rezultat, nu de echilibru.
Când o instituție invocă prezumția de nevinovăție doar atunci când îi convine, principiul nu mai este unul de drept, ci unul de oportunitate.
Întrebarea pe care nimeni nu vrea s-o audă
Poate cea mai incomodă întrebare pentru sistemul educațional vrâncean nu este dacă o persoană este vinovată sau nu – asta o vor decide, dacă e cazul, alte instituții.
Întrebarea reală este alta:de ce cei care scot la lumină problemele sistemului par să devină mai vulnerabili decât cei pe care sistemul alege să-i protejeze?
Atât timp cât această întrebare rămâne fără un răspuns onest, fiecare explicație oficială – oricât de corect formulată – va suna a jumătate de adevăr.
Iar jumătățile de adevăr sunt, în educație, mai periculoase decât greșelile recunoscute.
Concluzie
Educația vrânceană nu duce lipsă de proceduri.
Ducesc lipsă de consecvență.
Iar fără consecvență, nici prezumția de nevinovăție, nici profesionalismul, nici „interesul învățământului” nu mai sunt percepute ca valori reale, ci ca argumente selective, activate doar când sunt utile.
Corneliu Condurache
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/rubrici/opinii/vrancea-educatia-si-reflexul-dublului-standard”]