Rectorul Universităţii de Vest Timişoara (UVT), Marilen Pirtea, a declarat, luni, că fără cadre instituţionale clare, utilizarea Inteligenţei Artificiale (IA) poate încuraja accelerarea proceselor care golesc de sens învăţarea, în detrimentul formării gândirii critice şi autonomiei intelectuale.

Universitatea de Vest din Timişoara este la zi cu utilizarea etică a Inteligenţei Artificiale, la începutul acestui an fiind adoptată o hotărâre, în Senatul UVT, care oficializează noul Regulament privind utilizarea Inteligenţei Artificiale generative în procesul educaţional, arată rectorul Pirtea, citat într-un comunicat de presă transmis luni de UVT.

Deşi Inteligenţa Artificială are un potenţial educaţional semnificativ, modul în care este utilizată astăzi riscă să submineze chiar fundamentele învăţării, remarcă Marilen Pirtea, analizând concluziile din raportul Raportul „A New Direction for Students in an AI World: Prosper, Prepare, Protect”, publicat în ianuarie 2026 de Center for Universal Education din cadrul Brookings Institution.

Raportul arată că IA a intrat în viaţa elevilor mai repede decât a intrat în şcoli, iar acest decalaj este una dintre marile mize ale educaţiei contemporane.

„Autorii acestui material analitic nu propun o analiză retrospectivă, ci un exerciţiu de anticipare, prospectiv, menit să identifice din timp efectele negative ale utilizării Inteligenţei Artificiale asupra copiilor şi tinerilor. Miza este una majoră, pentru că IA nu mai este o tehnologie marginală, ci în doar câţiva ani instrumente precum modelele lingvistice generative au devenit omniprezente, iar elevii le folosesc pentru teme, explicaţii, sprijin emoţional sau chiar socializare”, subliniază rectorul UVT, într-un comunicat.

Aceste practici au loc, adesea, în afara oricărui cadru educaţional sau normativ, lăsând familiile şi şcolile să reacţioneze din mers. Raportul insistă asupra unui aspect esenţial: învăţarea nu este un proces strict cognitiv, ci unul profund social şi emoţional, iar dezvoltarea intelectuală a copiilor este strâns legată de relaţiile cu profesorii şi colegii, de capacitatea de autoreglare, de motivaţie şi de sens.

„Externalizarea gândirii către algoritmi poate afecta dezvoltarea abilităţilor cognitive de bază ale elevilor, iar interacţiunea intensă cu sisteme artificiale riscă să fragilizeze relaţiile umane care stau la baza educaţiei în şcoli”, punctează rectorul Marilen Pirtea.

În anumite condiţii, subliniază rectorul UVT, IA poate extinde accesul la educaţie, poate sprijini elevii neurodivergenţi, poate personaliza învăţarea şi poate elibera timp pentru profesori. Problema este că aceste beneficii apar doar atunci când IA este concepută şi integrată în mod deliberat pe baze pedagogice solide în activitatea profesorilor şi elevilor. În absenţa acestor condiţii, riscurile utilizării Inteligenţei Artificiale în educaţie tind să domine avantajele.

„Printre riscuri se numără dependenţa de instrumentele Inteligenţei Artificiale, diminuarea gândirii critice, afectarea dezvoltării socio-emoţionale, erodarea încrederii în şcoală şi adâncirea inegalităţilor educaţionale între elevi. Merită să medităm şi să ne dăm seama, la nivel de sistem educaţional, că riscurile Inteligenţei Artificiale nu sunt comparabile cu beneficiile sale, printr-un simplu calcul al raportului cost-beneficiu. Ele sunt calitativ diferite, deoarece afectează capacitatea copiilor de a învăţa pe termen lung. O educaţie care devine mai eficientă pe termen scurt, dar care slăbeşte autonomia, motivaţia şi relaţiile umane prin abuzul de apel la Inteligenţa Artificială fără reguli, riscă să-şi piardă sensul în viitorul apropiat”, explică rectorul UVT.

Recomandarea autorilor se concretizează într-un cadru de acţiune structurat în jurul a trei direcţii: prosperitate, pregătire şi protecţie. Elevii pot „prospera” într-o lume a instrumentelor de IA doar dacă tehnologia este folosită pentru a îmbogăţi experienţele de învăţare, nu pentru a le substitui. „Pregătirea” presupune un proces susţinut de alfabetizare pentru utilizarea mecanismelor IA pentru elevi, profesori şi familii, dar şi planificarea instituţională şi formarea profesională în utilizarea lor. „Protecţia” vizează siguranţa, confidenţialitatea, bunăstarea psihologică, precum şi dezvoltarea cognitivă şi socială a copiilor, prin reguli clare, design etic al proceselor şi implicare adultă responsabilă, profesională”, argumentează rectorul Marilen Pirtea.

În mediul universitar, sunt identificate tensiuni similare, unde utilizarea IA a devenit rapid normalizată atât pentru studenţi, cât şi pentru cadrele didactice. Studenţii folosesc instrumente de Inteligenţă Artificială pentru redactare, sinteză, programare sau pregătirea evaluărilor, în timp ce profesorii le utilizează pentru planificare didactică, feedback sau evaluare.

„Deşi aceste practici pot spori eficienţa şi accesul la resurse academice, riscul central provine din deplasarea efortului cognitiv spre instrumentele de Inteligenţă Artificială şi redefinirea tacită a ceea ce înseamnă învăţare autentică în viaţa de student. Fără cadre instituţionale clare, IA poate încuraja strategii de supravieţuire academică în detrimentul formării gândirii critice, al autonomiei intelectuale şi al relaţiei pedagogice profesor-student. În acest context, universităţile sunt chemate nu doar să reglementeze utilizarea AI cât mai rapid, ci să o integreze reflexiv în misiunea lor educaţională, clarificând ce competenţe trebuie dezvoltate de studenţi într-o lume asistată de Inteligenţa Artificială şi ce rol rămâne exclusiv uman în predare, evaluare şi mentorat”, mai evidenţiază rectorul UVT, Marilen Pirtea.