Din 2024, politicienii și partidele naționaliste cu valențe extremiste de dreapta au prins un avânt fără precedent. AUR se află de luni bune pe primul loc în sondaje, datele statistice arătând o intenție de vot care variază între 35% și 40%. Un sondaj CURS publicat recent îl dă pe Călin Georgescu, fostul candidat la alegerile prezidențiale anulate din 2024, pe primul loc în topul politicienilor în care românii își pun încrederea, cu 36%, urmat de George Simion, cu 32% și de Nicușor Dan, cu 31%.
Nu este primul episod extremist din istoria României, țara noastră trecând în ultimii 35 de ani prin mai multe situații de acest fel, de obicei după perioade dificile din punct de vedere economic, dublate de măsuri economice care afectau nivelul de trai.
Nedreptatea socială, atât în statele din fostul bloc socialist, cât și în cele din Vestul Europei, în lipsa unor partide de stânga care să răspundă nevoilor și frustrărilor păturilor sociale defavorizate, a dus la o alunecare a alegătorilor către extrema dreaptă.
În România, în deceniile care au trecut de la Revoluție, a avut loc o uniformizare a peisajului politic, în care centrul-dreapta a aderat la consensul neoliberal, iar sindicatele au rămas divizate și slabe. În acest climat, curentele naționaliste cu tendințe autoritare, vizibile și astăzi, au ocupat spațiul pe care ar fi trebuit să-l ocupe stânga, promițând protecție prin mijloace naționaliste, mai degrabă decât egalitare.
În România, curentul naționalist-extremist de dreapta a cunoscut o traiectorie sinusoidală, alternând perioadele de latență cu cele de succes electoral, în funcție de situația economică și de măsurile adoptate de guvernanți.
Criza tranziției din anii ‘90, caracterizată printr-o „terapie de șoc” impusă de instituțiile financiare internaționale, cu privatizări și concedieri, denumite eufemistic „restructurări”, șomaj și inflație galopantă, a culminat la începutul anilor 2000 cu ascensiunea PRM și a lui Corneliu Vadim Tudor. Extremismul de dreapta era prezent în cercurile de putere și în anii 90, partide precum PUNR sau PRM făcând chiar alianță cu FDSN între 1992 și 1996.
Chiar și așa, succesul lui Vadim Tudor în alegerile din 2000 a fost provocat și de o debandadă în rândul partidelor de dreapta, care nu s-au putut organiza pentru a emana un singur candidat. Victoria lui Iliescu a fost una mult mai sigură decât cea a lui Nicușor Dan în 2025.
Criza mondială, care a dus în 2011 în România la adoptarea unora dintre cele mai dure măsuri economice pentru populație, cu tăieri de salarii și pensii, precum și eliminarea unor ajutoare sociale, a propulsat în alegerile parlamentare din 2012 partidul patronului postului de televiziune OTV, Dan Diaconescu. Partidul Poporului-Dan Diaconescu (PP-DD), cu o platformă care combină intervenționismul economic și naționalizările cu retorica naționalistă, a devenit în anul 2012 al treilea partid din Parlamentul României.
PP-DD nu a ținut mult, dizolvându-se în interiorul partidului, iar Dan Diaconescu nu a reușit să materializeze succesul propriului partid la prezidențialele din 2014, luând doar 4%.
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), partidul lui George Simion, a avut primul succes electoral la alegerile parlamentare din 2020, în timpul pandemiei COVID-19, o altă perioadă traumatizantă din punct de vedere social, în care statul, deși intervenționist în acest context, nu a făcut nimic pentru a atenua stresul social al crizei sanitare.
Confiscând tema anti-vaccin și plasându-se ca singurul partid anti-sistem, AUR a reușit să construiască în 6 ani un partid care se poate bate, dacă se menține pe același trend, pentru majoritatea parlamentară. Comparativ cu celelalte episoade de extremism, acesta pare să dureze mai mult, popularitatea extremiștilor intrând într-o perioadă de platou.
În 2025 și 2026, Guvernul Bolojan a adoptat și va adopta, la fel ca predecesorii săi în situații de criză, măsuri de austeritate care pot genera o nouă „traumă socială”, iar AUR, care se bucură deja de o popularitate importantă în sondajele de opinie, poate materializa la alegerile parlamentare din 2028 tot capitalul politic strâns în perioada de austeritate și să confirme o tendință: aceea că măsurile anti-sociale eșuează în cele din urmă în fascism.
Nu rata știrile importante ale zilei
Source URL: https://ziare.com/extremism/episoade-dupa-1989-austeritate-tendinta-periculoasa-2028-1991542


