Dr. Laurențiu Ivanof: Fiți atenți la tăceri. La retrageri. La schimbări subtile. Uneori, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor sunt cei care cer cel mai puțin.

Tragedia fetei de 18 ani din Babadag care s-a sinucis, a tulburat atât de mult oamenii, fie că sunt din Babadag, Tulcea, Constanța, București și din multe alte colțuri ale lumii și a creat un dialog cu păreri personale care au apărut în spațiul public online astfel încât, atunci când am văzut postarea doctorului Laurențiu Ivanof, atât de argumentată și de reală, i-am solicitat permisiunea de a o publica integral. Pentru că exprimă o realitate pe care, din păcate, o ignorăm de cele mai multe ori.


Scriu aceste rânduri ca medic, dar mai ales ca om

„Astăzi, orașul nostru este mai tăcut, mai greu, mai apăsat. O tânără de doar 18 ani a plecat dintre noi. O vârstă la care viața abia începe, la care viitorul ar trebui să fie plin de posibilități, nu de suferință. Și totuși, uneori, în spatele unui chip tânăr se ascunde o durere pe care nimeni nu o vede.

Scriu aceste rânduri ca medic, dar mai ales ca om. Pentru că, dincolo de investigații, explicații sau ipoteze, rămâne o întrebare care doare: câți dintre tinerii noștri suferă în tăcere?

În astfel de tragedii se vorbește adesea despre depresie și anxietate ca posibile cauze. Nu ca acuzații. Nu ca certitudini. Ci ca realități medicale care pot deveni copleșitoare atunci când nu sunt recunoscute și tratate. Depresia nu înseamnă slăbiciune. Anxietatea nu înseamnă lipsă de caracter. Sunt boli reale, care pot distorsiona gândirea, pot fura speranța și pot face ca mâine să pară imposibil de atins.

Pentru tinerii care citesc aceste rânduri: dacă simți că te afunzi, dacă te doare fără să știi exact de ce, dacă oboseala sufletului e mai mare decât puterea ta, te rog să știi asta, nu ești singur. Faptul că astăzi ți-e greu nu înseamnă că viața ta nu contează. Gândurile care îți spun că nu mai există ieșire nu sunt vocea adevărului, ci vocea suferinței.

Pentru părinți, profesori, prieteni: fiți atenți la tăceri. La retrageri. La schimbări subtile. Uneori, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor sunt cei care cer cel mai puțin. Nu minimalizați. Nu judecați. Ascultați. O mână întinsă la timp poate salva o viață. Ca medic, spun cu toată responsabilitatea: sănătatea mintală este la fel de importantă ca sănătatea fizică. Nu așteaptă. Nu se amână. Nu se tratează cu rușine sau cu „trece de la sine”.


Când durerea sufletului devine prea mare, intervenția poate face diferența dintre viață și moarte.

Gândurile mele se îndreaptă către familia îndurerată. Pierderea unui copil este o rană pentru care nu există cuvinte potrivite. Le transmit sincere condoleanțe și toată compasiunea într-un moment în care durerea depășește orice explicație.

Dacă tu sau cineva apropiat se află într-un moment dificil, te rog să ceri ajutor. Vorbește. Spune ce simți. Apelează la un medic, un psiholog, un om de încredere sau la 112. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci un act de curaj. Dacă acest mesaj ajunge la cineva care are nevoie să fie văzut, auzit sau salvat, atunci te rog să-l distribui. Uneori, un simplu gest poate ține pe cineva în viață”.

Dr. Laurențiu Ivanof este din Babadag, este medic de familie și administratorul Clinicii Allegra Medical Center.

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News

Tragedia fetei de 18 ani din Babadag care s-a sinucis, a tulburat atât de mult oamenii, fie că sunt din Babadag, Tulcea, Constanța, București și din multe alte colțuri ale lumii și a creat un dialog cu păreri personale care au apărut în spațiul public online astfel încât, atunci când am văzut postarea doctorului Laurențiu Ivanof, atât de argumentată și de reală, i-am solicitat permisiunea de a o publica integral. Pentru că exprimă o realitate pe care, din păcate, o ignorăm de cele mai multe ori.


Scriu aceste rânduri ca medic, dar mai ales ca om

„Astăzi, orașul nostru este mai tăcut, mai greu, mai apăsat. O tânără de doar 18 ani a plecat dintre noi. O vârstă la care viața abia începe, la care viitorul ar trebui să fie plin de posibilități, nu de suferință. Și totuși, uneori, în spatele unui chip tânăr se ascunde o durere pe care nimeni nu o vede.

Scriu aceste rânduri ca medic, dar mai ales ca om. Pentru că, dincolo de investigații, explicații sau ipoteze, rămâne o întrebare care doare: câți dintre tinerii noștri suferă în tăcere?

În astfel de tragedii se vorbește adesea despre depresie și anxietate ca posibile cauze. Nu ca acuzații. Nu ca certitudini. Ci ca realități medicale care pot deveni copleșitoare atunci când nu sunt recunoscute și tratate. Depresia nu înseamnă slăbiciune. Anxietatea nu înseamnă lipsă de caracter. Sunt boli reale, care pot distorsiona gândirea, pot fura speranța și pot face ca mâine să pară imposibil de atins.

Pentru tinerii care citesc aceste rânduri: dacă simți că te afunzi, dacă te doare fără să știi exact de ce, dacă oboseala sufletului e mai mare decât puterea ta, te rog să știi asta, nu ești singur. Faptul că astăzi ți-e greu nu înseamnă că viața ta nu contează. Gândurile care îți spun că nu mai există ieșire nu sunt vocea adevărului, ci vocea suferinței.

Pentru părinți, profesori, prieteni: fiți atenți la tăceri. La retrageri. La schimbări subtile. Uneori, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor sunt cei care cer cel mai puțin. Nu minimalizați. Nu judecați. Ascultați. O mână întinsă la timp poate salva o viață. Ca medic, spun cu toată responsabilitatea: sănătatea mintală este la fel de importantă ca sănătatea fizică. Nu așteaptă. Nu se amână. Nu se tratează cu rușine sau cu „trece de la sine”.


Când durerea sufletului devine prea mare, intervenția poate face diferența dintre viață și moarte.

Gândurile mele se îndreaptă către familia îndurerată. Pierderea unui copil este o rană pentru care nu există cuvinte potrivite. Le transmit sincere condoleanțe și toată compasiunea într-un moment în care durerea depășește orice explicație.

Dacă tu sau cineva apropiat se află într-un moment dificil, te rog să ceri ajutor. Vorbește. Spune ce simți. Apelează la un medic, un psiholog, un om de încredere sau la 112. A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune, ci un act de curaj. Dacă acest mesaj ajunge la cineva care are nevoie să fie văzut, auzit sau salvat, atunci te rog să-l distribui. Uneori, un simplu gest poate ține pe cineva în viață”.

Dr. Laurențiu Ivanof este din Babadag, este medic de familie și administratorul Clinicii Allegra Medical Center.

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News

Source URL: https://www.dobrogeanews.ro/dr-laurentiu-ivanof-fiti-atenti-la-taceri-la-retrageri-la-schimbari-subtile-uneori-cei-care-au-cea-mai-mare-nevoie-de-ajutor-sunt-cei-care-cer-cel-mai-putin/


Analyse


Post not analysed yet. Do the magic.