Grupul aleșilor poporului pe listele SOS a depus jurământul în Parlamentul României. Sunt oameni nu foarte sofisticați și nici prea „vinovați” pentru ce li se întâmplă. Participă ca figuranți la o scenă ce trebuie jucată și în România, despre oameni care își iubesc țara și ar face și ei ceva să o salveze. Pentru asta, primul lucru care au trebuit să-l facă după ce s-au văzut aleși a fost să-și ia de la magazin o un costum tradițional românenesc, bărbații o cămașă a jupânului, iar femeile în vestă, fote și frumos batic. Așa ceva nu este ieftin, dar pentru ei norocul a năpustit de când doamna Șoșoacă i-a trecut pe listele electorale.

Sunt adepți ai extremei drepte în mai toate țările europene. În cele mai multe dintre ele acest fenomen este natural, puțin ajutat de entități statale, cum și-a dat seama până și președintele Klaus Iohannis în Consiliul Suprem de Spălare a Țării. Doar că în Olanda, de pildă, ai lui Wilders merg la lucru ca orice olandez educat să respecte un dress-code la un loc de muncă atât de înalt cum este legislativul unei țări. N-au venit cu trăsura, nici cu cocia, iar în incintă intră în costum normal, comportându-se normal, mergând normal, ducându-și misiunea prin ceea ce propun și ceea ce votează în acel for, nu altfel.

La noi, momentul de glorie al acelor oameni a fost atins. Presa audioviziuală i-a pândit să ia cadre neprețuite cu costumele populare ale deputaților și senatoarelor SOS, patrioți și patrioate despre care nu vom mai auzi mare lucru în următorii patru ani. Cel puțin nu despre propunerile lor în legătură cu programul tomata sau conservarea mediului, eventual când iarăși șefa lor de partid mai pregătește un „spectacol” prezentat la oră de vârf de marile noastre televiziuni naționale avide de senzațional și audiență.

Într-o țară normală, dacă e să te deranjeze un curent politic, atunci altele sunt criteriile care fac diferența. În Parlamentul României sunt urletele și „mersu legănatu”, glumele proaste și vestimentația unora, singurele elemente care arată că acest partid, SOS-ul doamnei Șoșoacă, se ocupă de „patriotism”. Iar când ești tot patriot, dar din AUR, în costum bleumarine și cravată galbenă, ajungi să fii catalogat vândut modului de viață globalist, slugă a mainstreamului, nedemn de votul popular în comparație cu cei care poartă șuba din cuierul ciobanului.

La urma urmelor, despre toate acestea nu am afla mare lucru dacă televiziunile, presa șinoi când mai comentăm lucruri i-am ignora pentru aceste gesturi atent preparate. Un individ de la un cabinet parlamentar SOS, influencer de meserie, se măscărea de la un pupitru parlamentar în amuzamentul presei ce hăhăia la poantele ciudatului. Cerere și ofertă, nu? Dacă presa cere pentru că ar cere-o consumatorul final, telespectatorul, de ce să nu oferim mizerii din astea? Iar când când există cerere afacerea prosperă din nimic. Drapelul și costumul popular în loc de doctrină, glumițe în loc de proiecte de lege și ne mai mirăm cât de jos a coborît nivelul clasei politice.

De clasa politică poți fi nemulțumit și dacă Iohannis doarme 10 ani și jumătate, și pentru că Ponta încurajează un sistem corupt, dar și prin ducerea discursului și acțiunii politice spre un haos care să te facă să-ți pui, naiv, întrebarea: „Asta e democrație?”. Da, este vorba de o democrație fără reguli.