A plecat dintre noi un cetățean de onoare al Bârladului: Petruș Andrei

“Sigur c-am să plec odată

Undeva, să nu mai vin,

Într-o noapte înstelată

Am să plec să mor puțin.” Petruș Andrei

“Astăzi, poezia a tăcut pentru o clipă, în semn de doliu. A plecat dintre noi poetul Petruș Andrei, membru de onoare al Casei, colaborator fidel al revistei „Viața noastră” și membru delegat al Adunării Generale Ordinare a Asociației, lăsând în urmă nu doar versuri, ci și o lumină caldă, un ecou al sensibilității sale adânci. Prin cuvintele lui, a știut să aline, să răscolească și să înalțe suflete. Cei care l‑au cunoscut îi vor păstra mereu amintirea blândă, privirea senină și dragostea sinceră pentru frumos și pentru oameni. Cei care i‑au citit poeziile, îi vor regăsi glasul ori de câte ori vor deschide o carte și vor simți că dincolo de cuvinte, poetul încă vorbește” a transmis Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” Bârlad

“M-am născut pe 1 iunie 1946 şi am rămas copil o viaţă-ntreagă”

Iată cum se descria poetul pe sine însușI, într-un excercițiu de sinceritate autobiografică: “Numele meu este ANDREI (de la un timp, unii şi l-au ales prenume);nume ce vine din greacă şi înseamnă ,,bărbat”, ,,bărbăteşte”,după cum spunea domnul Zelembizis, profesorul meu de matematică de la Colegiul Naţional ,,Petru Rareş” din Piatra Neamţ, eu însă am fost pe jumătate femeie, adică înzestrat cu un plus de sensibilitate, tandreţe, bun-simţ şi dorinţa de frumos. De când mă ştiu mi-au plăcut poeziile şi florile. Prenumele este PETRU şi aşa se face că port numele primilor doi apostoli ai Mântuitorului , Andrei şi Petru, pescari de suflete, ceea ce mi-am dorit şi eu să fiu, prin alegerea profesiei de dascăl.M-am născut pe 1 iunie 1946, în satul Bărc-Goşmani, com .Români, jud. Neamţ şi am rămas copil o viaţă-ntreagă.După absolvirea liceului, am fost, pentru un an, profesor de limba şi literatura română şi franceză la Şcoala din Goşmani şi tot un an pedagog la Liceul din Buhuşi.În 1965, am reuşit la ,,Facultatea de Filologie” de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care am absolvit-o în 1970 cu lucrarea de licenţă ,,Arta analitică în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu”; ilustrul şi iubitul meu magistru Academicianul Constantin Ciopraga mi-a acordat nota zece.În 1969, m-am căsătorit cu Livia Georgeta Nasie, colega mea de facultate, care mi-a dăruit copii reuşiţi, trei fete ca-n basme,Loredana –economistă- şi care ne-a bucurat inimile cu prima nepoţică, Sânziana, acum studentă la Stomatologie în Iaşi, Oana, informaticiana-poetă care a debutat editorial cu frumosul volum ,,Sărutul curcubeului” şi care, împreună cu Viorel, ne-a înfrumuseţat viaţa cu cei doi nepoţei – Viviana şi Victor, ei locuind în Toronto-Canada şi, în sfârşit,Elena –medic în Bucureşti”

Sigur c-am să plec odată

Undeva, să nu mai vin,

Într-o noapte înstelată

Am să plec să mor puțin.

Voi lăsa în urmă toate

C-am să plec fără alai

Și-am să pun doar cât se poate

În bagajul pentru Rai.

De aceea, vă las vouă

Tot ceea ce am mai bun:

Soare blând și lună nouă

Că n-am unde să le pun.

Las luceferi și las stele

La lumina lor să stați,

Apele rămân și ele

Să n-aud că vă certați.

Vă mai las spre desfătare,

Păsările cu-al lor cânt,

Munții nalți și larga mare

Și pământul drag și sfânt.

Și-am să plec la braț c-o doamnă

Navigând pe mări de dor

Și-am să las pe-un cer de toamnă

Un lung țipăt de cocor.

Și-am să iau cu mine-ndată

Lacrimile strânse-n ploi.

Și-am să las iubirea toată

S-o-mpărțiți voi înde voi.

Sursa:https://www.vremeanoua.ro/a-plecat-dintre-noi-un-cetatean-de-onoare-al-barladului-petrus-andrei/