Ionuţ Negoiţă:“La 17 ani, împreună cu fratele meu care avea 19 ani, am plecat la Belgrad şi căutam d

„Imobiliarele mi-au plăcut dintotdeauna şi îmi plac din ce în ce mai mult”, spune Ionuţ Negoiţă, Founder & CEO al HILS Development. Pentru că sunt un domeniu concret, palpabil, îi place să vadă construcţiile când se ridică şi apoi că există. A livrat până acum peste 12.000 de locuinţe construite în Capitală, în nord, sud şi est, iar acum face, din nou, pasul spre Pipera. Compania pe care o conduce tocmai a lansat HILS Nord, proiectul ce va marca revenirea în zona de nord a Bucureştiului, la 20 de ani de la primele dezvoltări imobiliare. Ionuţ Negoiţă povesteşte cum a ajuns la un ritm de 1.000 de locuinţe construite pe an, care sunt experienţele pe care le-a acumulat în parcursul său anteprenorial care l-au purtat prin producţie, comerţ, hotelărie, presă şi fotbal, care sunt dificultăţile cu care s-a confruntat, lecţiile învăţate, dar şi cum vor creşte preţurile în imobiliare.

Cumpătat şi degajat, în sala de şedinţe cu pereţi de sticlă de la etajul cinci din HILS Business Center de unde se văd proiectele dezvoltate de companie în zona Pallady, Ionuţ Negoiţă povesteşte despre parcursul său antreprenorial şi cum a ajuns să construiască HILS Development. Lansată în 2018, compania are un portofoliul cumulat cu spaţii ocupate de peste 9.000 de locuitori şi o proiecţie de circa 24.000 după finalizarea proiectelor în curs de dezvoltare. Previziunile pentru anul în curs vizează un plus contabil de 10% faţă de anul trecut, iar antecontractele semnate au ajuns la un nivel record.

Cum a început povestea? Era în 1991, la mai puţin de doi ani de la Revoluţie, când în România nu se întâmplau prea multe lucruri bune, îşi aminteşte antreprenorul. „Era totul gri, trist şi bineînţeles străinătatea a fost dintotdeauna pentru noi românii un vis care ne doream să devină realitate. Până în Revoluţie foarte puţini au reuşit să plece, cu riscuri foarte mari; apoi, o vreme, plecările au fost mai uşoare în ce priveşte ieşirea din ţară, dar au fost diverse probleme, de aceea relativ repede s-au închis graniţele şi s-au reintrodus vizele.” La 17 ani, împreună cu fratele său care avea 19 ani, a plecat în Iugoslavia, unde nu era nevoie de viză, mai exact la Belgrad şi căutau de muncă. Ştiau pe cineva, aveau o adresă, un contact. „Erau români care lucrau, şi povesteau că se câştiga mult mai bine decât în România, erau mult mai dezvoltaţi decât noi – unde bătea vântul prin magazine.” Acolo era prosperitate, nivelul de trai era apropiat de cel din Occident; timp de şase luni a lucrat în construcţii, la zidărie şi betoane, şi, povesteşte el, a fost o experienţă utilă. Totuşi, adaugă Ionuţ Negoiţă, acela nu a fost primul contact cu munca, în familia, care avea o mică fabrică de cărămizi, fiind obişnuit să muncească. Dar a fost prima oară când a fost implicat în ridicarea unei case de la zero, iar despre această experienţă spune că a fost „foarte OK”.

Îşi aminteşte că la 17 ani, când a plecat din ţară, nu avea prea multe planuri, „voiam doar să doar să plecăm, eram dornici de a călători, de a vedea cum stau lucrurile, de a atinge realităţile străinătăţii cu mâna.” Dar n-a avut niciodată vreun gând de a rămâne în străinătate, ci ideea a fost mereu să capete experienţă, să acumuleze capital cu care să se întoarcă în ţară, „să facem lucruri aici. În primul rând, pentru că era la noi acasă, dar eram convins că şi România trebuie să evolueze. Nivelul ţării era foarte jos şi trebuia să se construiască. Cu toţii eram cu gândul la democraţie, la capitalism, la a face afaceri proprii. Dar, mai ales, vedeam străini care au venit prin România şi se descurcau destul de bine cu mici afaceri – buticuri, schimb valutar.” Aceşti mici antreprenori străini, observă Ionuţ Negoiţă, nu aveau neapărat mult capital, dar îi avantaja mentalitatea diferită, de comercianţi, de a încerca afaceri.

Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro