Sunt situații când, implicați fiind într-un litigiu pentru rezolvarerea anumitor probleme, este necesara administrarea probei cu expertiză, urmând ca un specialist să fie desemnat de către instanță pentru a-și exprima opinia tehnică cu privire la împrejurările cauzei ce necesită o astfel de lămurire.

În aceste condiții, normele procedurale statuează că instanța din oficiu sau la cererea părții interesate poate dispune administrarea în dosar a probei cu expertiză stabilind prin încheierea de ședință întrebările la care expertul urmează să răspundă. În mod uzual, în practică, proba este propusă de partea interesată, care odată cu cererea de administrare a acestei probe, este necesar să depună în fața instanței și întrebările ce urmează să-i fie adresate expertului.
Solicitarea astfel făcută urmează a fi cenzurată de instanța de judecată și dacă proba este admisă (fiind considerată utilă, pertinentă și concludentă soluționării dosarului), judecătorul urmează să treacă la desemnarea expertului prin tragere la sorți (dacă părțile litigante nu cad de acord asupra unuia anume), din lista experților acreditați pe specialitatea în care lucrarea urmează să fie efectuată.
Ceea ce se omite și este foarte important de cunoscut de către cei aflați în situația în care urmează să apeleze la această probă este faptul că partea are dreptul să solicite instanței admiterea prezenței unui expert asistent, care să participe la efectuarea lucrării. Avantajul practic al angajării unui astfel de reprezentant (care este necesar să facă parte, la fel ca și expertul titular, din corpul experților judiciari) este acela că prin participarea efectivă a acestuia la realizarea lucrării, va putea susține interesele părții și din punct de vedere tehnic, urmărind ca expertiza să fie efectuată corect, putând diminua chiar durata litigiului prin obținerea unui raport de expertiză ce de multe ori nu mai este necesar să fie completat sau revizuit.
În condițiile în care răspunsurile date de expert nu sunt lămuritoare, partea interesată poate solicita pe calea obiec/iunilor scrise îndreptarea neajunsurilor constatate, expertul urmând să-și exprime punctul de vedere în scris și cu privire la aceste aspecte.
Nu trebuie omis faptul că la primul termen după depunerea în instanță a raportului de expertiză de către specialistul desemnat, partea nemulțumită poate cere efectuarea unei contraexpertize (sau expertiză contrarie), exprimând motivele pentru care ar fi necesară readministrarea probei prin realizarea lucrării de specialitate de către alt expert. Important este astfel că pentru a nu fi decăzuți din acest drept în condițiile în care aveți obiecțiuni la raportul de expertiză odată cu depunerea acestora să anunțați instanța cu privire la intenția dvs. de a solicita o expertiză contrarie în condițiile în care rezolvarea obiecțiunilor nu va fi lămuritoare.