Obţinerea unui titlu executoriu (sentinţă judecatorească) nu ne garantează recuperarea faptică a creanţei sau realizarea efectivă a dreptului câştigat. De cele mai multe ori, în mod inexplicabil, cu toate că un litigiu a luat sfârşit, partea împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa refuză să execute de bună voie dispoziţiile instanţei, cel mai adesea ignorând existenţa titlului executor ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
În aceste coordonate devine necesară apelarea la executorul judecatoresc, care pe cale silită va aduce la îndeplinire dispoziţiile instanţei cuprinse în titlul executor.
Din păcate cei care omit să pună în aplicare dispoziţiile instanţei defavorabile lor nu realizează faptul că odată pornită executarea silită, aceasta va atrage noi cheltuieli, ce le vor fi imputabile la final.
Persoana ce doreşte să-şi pună în executare un titlu va trebui să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc cu care va încheia un contract. La deschiderea dosarului execuţional, creditorul urmăritor (cum mai este denumit cel ce porneşte executarea silită) va achita executorului judecătoresc onorariul convenit cu acesta sau, de cele mai multe ori, un avans din acest onorariu, urmând ca pe măsura înfăptuirii executării silite organul îndrituit să recupereze sumele avansate astfel, direct de la debitor.
Când executarea silită priveşte recuperarea unor sume de bani, executorul are la îndemna mai multe mijloace de constrângere între care cel mai uzual este poprirea. Astfel, orice sumă va intra în vreunul din conturile debitorului urmează să fie redirecţionată de bancă către executorul judectoresc de unde va fi distribuită creditorului. Metoda dă roade atât în situaţia în care debitorul obligaţiei este o persoana fizică (care dacă este încadrată în muncă în mod obişnuit este posesoarea unui cont de salarii alimentat frecvent de angajator), cât şi când este urmărită silit o persoana juridică (dat fiind faptul că modul de lucru al acestora impune existenţa cel puţin a unui cont bancar).
Neajunsurile acestui procedeu sunt reprezentate de imposibilitatea recuperării unor creanţe foarte mari dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri salariale, respectiv riscul de a întinde în timp foarte mult executarea până la stingerea integrală a debitului.
O altă metodă eficace de executare silită o reprezintă vânzarea silită imobiliară sau mobiliară a bunurilor debitorului, metodă care presupune identificarea imobilelor sau a bunurilor mobile aflate în proprietatea acestuia (activitate pe care executorul judecătoresc o desfăşoară prin obţinerea de la primării a bunurilor supuse impozitării aflate pe numele debitorului), evaluarea lor şi vânzarea acestora la licitaţie.
Prin urmare, este important de ştiut că atunci când aveţi de recuperat o datorie pentru a apela la executorul judecătoresc este necesar să deţineţi un titlu executor (o hotărâre obţinută de la o instanţă sau un alt act care să fie executabil fără alte formalităţi), iar atunci când sunteţi debitorul unei obligaţii rezultate dintr-un titlu executor să nu aşteptaţi să se înceapă executarea silită împotriva dvs. pentru a vă conforma celor dispuse în titlul executor, cu scopul a nu agrava obligaţiile dvs de plată.