Vremurile în care depunerea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva unei firme debitoare reprezenta cea mai mare sperietoare pentru societatea datoare au apus. În ultimul timp, tot mai des întâlnim în practică situaţii în care în raporturi comerciale deşi multe firme au de încasate sume impresionate se găsesc în situaţia că sunt notificate că debitorii lor au intrat în insolvenţă drept pentru care recuperarea efectivă a sumelor datorate devine aproape imposibilă.
Astfel, a devenit un lucru obişnuit ca aproape toţi comercianţii de pe piaţa românească să se confrunte măcar o dată cu situaţia de a primi o notificare din partea unui lichidator judiciar prin care să fie informaţi că un debitor de la care aveau de încasat sume de bani a intrat în insolvenţă.
Cum ar trebui să procedăm în astfel de situaţii? În primul rând este neapărat necesar să respectăm toate indicaţiile din notificarea primită şi anume să nu omitem niciun termen din cele expuse de lichidator. Aceste praguri temporale (termene) nu sunt facultative, ci obligatorii, astfel încât depăşirea unuia poate atrage decăderea dvs. din dreptul de a vă recupera creanţa.
Cea mai importantă primă măsură pe care trebuie să o adoptaţi în momentul în care aţi fost notificaţi că un debitor al dvs. a intrat în insolvenţă este aceea de a depune la tribunalul unde a fost deschis dosarul un înscris denumit declaraţie de creanţă sau cerere de admitere a creanţei la masa credală, prin care trebuie să notificaţi suma cu care debitoarea vă este datore şi pe care o aveţi de recuperat de la aceasta, precum şi actele din care rezultă respectiva datorie.
Este important să depuneţi ataşat acestei cereri (sau declaraţii de creanţă, cum mai este denumita) taxa de timbru de 120 lei şi timbrul judiciar de 5 lei, pentru a fi luata în seamă. Acest prim pas vă garantează includerea datoriei pe care o aveţi de recuperat de la debitoare între sumele ce urmează a se lua în calcul în cazul unei reorganizări sau lichidări a debitoarei. Transmiteţi un exemplar al cererii şi lichidatorului pentru a fi siguri că la întocmirea tabloului creditorilor nu va omite creanţa dvs.
În situaţia în care nu aţi fost notificaţi, însă aţi aflat că unul din debitorii dvs. a intrat în insolvenţă, procedaţi în aceeaşi modalitate dacă vă mai încadraţi în termenul de depunere a cererilor pentru înscrierea creanţei la masa credală. Dacă termenul este depăşit, inseraţi în conţinutul înscrisului prin care vă declaraţi creanţa şi o cerere de repunere în termen expunând motivele pentru care nu aţi depus cererea înîuntrul perioadei stabilite. Deşi legiuitorul a prevăzut procedura notificării legal îndeplinite prin publicarea acesteia în Buletinul Insolvenţei (un periodic tipărit asemănător Monitorului Oficial) în practică, lipsa notificării directe pe adresa creditorului de multe ori este luată în seamă ca motiv pentru repunerea în termenul pentru declararea creanţei dacă procedura nu este foarte avansată.
Din punct de vedere al ordinii în recuperarea creanţelor, legiuitorul a prevăzut împărţirea creditorilor în clase după cum urmează într-o analiză foarte largă o primă clasă cuprinzând creditorii cu creanţe garantate (de cele mai multe ori băncile sau creditorii ipotecari), apoi creditorii având creanţe bugetare (statul) şi abia în terţiar fiind prevăzuţi creditorii chirografari (cea mai mare parte a creditorilor ce au de încasat de la debitoare sume de bani, fără a avea constituite garanţii). Important de menţionat este faptul că abia după recuperarea integrală a datoriilor cuprinse într-o clasă se trece la clasa inferioară imediat urmatoare. În interiorul fiecărei clase împărţeala se face procentual raportat la valoarea recuperată efectiv de la debitoare în cazul lichidării acesteia.
Dată fiind această împrejurare în condiţiile în care cele mai multe creanţe (ca număr şi nu neapărat ca valoare) se găsesc în clasa aferentă creditorilor chirografari, riscul probabil să vă găsiţi în această clasă este cel mai mare. Raportat însă la faptul că această clasă ocupă un loc subordonat după creanţele garantate şi cele bugetare este evident faptul că şansele de recuperare reală a debitului într-o astfel de situaţie sunt destul de reduse.
Totuşi nu trebuie ignorat faptul că neefectuarea paşilor legali, nedepunerea declaraţiei de creanţă, înlătură posibilitatea de recuperare efectivă a debitului. Apoi după emiterea sentinţei de închidere a procedurii şi lichidare a debitoarei falite chiar dacă nu v-aţi recuperat datoria, dacă aţi fost incluşi în tabloul creditorilor debitoarei legea fiscală vă dă posibilitatea să scădeţi suma nerecuperată din contabilitate, urmând a beneficia de o reducere indirectă a taxelor aferente.