Reforma din justiţie materializată prin Legea 202 din toamna anului trecut a adus un pachet consistent de noutăţi şi în materia codului familiei.

Astfel, în lumina noilor prevederi legale, desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor nu mai este condiţionată de nimic, ea putându-se materializa în faţa instanţei de judecată chiar şi în situatia în care din căsătorie au rezultat copii care încă sunt minori, indiferent de timpul scurs de la momentul încheierii căsătoriei. În vechea formă a Codului familiei, desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor se putea cere doar în situaţia în care de la încheierea acesteia se împlinise un an, iar din căsătorie nu rezultaseră copii care să fie minori la momentul formulării cererii.
O altă noutate o reprezintă instituţionalizarea posibilităţii desfacerii căsătoriei printr-o procedură administrativă dată în competenţa alternativă a notarilor publici sau a ofiţerului stării civile, în situatia existenţei acordului soţilor şi doar dacă din căsătorie nu au rezultat copii care să fie minori. Este important deci de observat faptul că procedura administrativă în această materie se limitează la împrejurările în care în cauză nu sunt incidente alte instituţii care să presupună o evaluare mai complexă a situaţiei, instanţa de judecată rămânând singura instituţie competentă să decida în cazul în care ar urma să se stabilească ca măsuri accesorii încredinţarea minorului, obligaţia de întreţinere sau folosinţa locuinţei.
De asemenea, aceleaşi modificări ale codului familiei statuează faptul că orice dezacord al soţilor cu privire la numele de familie ce urmează să-l poarte după căsătorie, constatat în faţa notarului public sau a ofiţerului stării civile, va duce la respingerea cererii pe calea administrativă şi îndrumarea părţilor către instanţa judecătorească competentă.
Noua procedură administrativă se va putea realiza doar în condiţiile în care în faţa notarului sau a ofiţerului stării civile se prezintă ambii soţi solicitanţi, atât la momentul efectuării cererii, cât şi la cel al desfacerii căsătoriei. Cele două momente sunt diferite, întrucât la data depunerii cererii, autoritatea administrativă îndrituită e obligată a fixa un termen de 30 de zile la care părţile să se prezinte pentru desfacerea casatoriei, şi doar dacă acestea revin la momentul stabilit şi arată că stăruie să divorţeze va putea elibera certificatul de divorţ.
Prin urmare, este important să reţineţi că în toate cazurile în care din căsătorie au rezultat copii care sunt minori la momentul hotărârii comune de a divorţa, atunci când părţile nu sunt ambele de acord cu desfacerea căsătoriei sau când nu se învoiesc cu privire la numele de familie de după desfacerea căsătoriei, singura instituţie competentă să se pronunţe asupra divorţului rămâne judecătoria de la ultimul domiciliu comun al soţilor.